ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3285/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 martie 2010

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a secția contencios

administrativ și fiscal, reclamatul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, să se

constate refuzul nejustificat de a i se soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române și să fie obligați pârâții să procedeze la analizarea și

avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă a hotărârii și să fie obligați pârâții să-i comunice

ordinul de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la data

avizării cererii de redobândire a cetățeniei și obligarea la acordarea de 100 RON

pe fiecare zi de întârziere de daune cominatorii de la data introducerii

acțiunii.

În fapt, reclamantul a

susținut că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la 9 iulie 2008 la

Direcția Cetățenie fiind înregistrat.

La data de 31

ianuarie 2009 a fost informat de necesitatea completării dosarului cu cazier judiciar

moldovenesc, deși dosarul conținea acest cazier, iar faptul că a expirat deoarece

nu a fost analizat la timp nu-i poate fi imputat reclamantului.

A mai arătat că în conformitate

cu dispozițiile art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010 cererile de acordare, redobândire

sau retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare se transferă la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, iar conform art. 19 alin. (4) din ordonanță

până la operaționalizarea autorității procedura de acordare, redobândire a cetățeniei,

precum și orice alte aspecte vor fi asigurate prin Direcția Cetățenie din cadrul

Ministerului Justiției, motiv pentru care a solicitat chemarea în judecată și a

Ministerului Justiției.

În drept și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 9 și 10 din Convenția Europeană Drepturilor Omului

privind cetățenia, art. 10 și urm. din Legea nr. 21/1991, modificată și completată,

prevederile O.U.G. nr. 5/2010, dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 998 și 999

C. civ.

Pârâtul Ministerul Justiției

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive, motivat de faptul că prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a înființat Autoritatea Națională

pentru Cetățenie, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Justiției.

În ședința publică de

la 14 iunie 2010, apărătorul reclamantului a arătat că renunță la judecată în contradictoriu

cu Ministerul Justiției, înțelegând să solicite admiterea acțiunii în contradictoriu

cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Prin sentința civilă

nr. 2848 din 14 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției.

A respins acțiunea formulată

de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,

ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Din conținutul cererii

de chemare în judecată rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei a fost depusă

și înregistrată, iar din verificările efectuate de către Secretariatul Comisei a

rezultat că cererea acestuia nu a fost soluționată deoarece dosarul nu conținea

adeverință de cazier judiciar eliberat de autoritățile competente din România și

Republica Moldova, actualizate.

Reclamantul a fost înștiințat

prin adresa din 31 ianuarie 2009, că termenul stabilit de Comisia pentru Cetățenie

în vederea avizării cererii este la 10 aprilie 2009 așa cum rezultă din adresa mai

sus menționată, și că până la această dată trebuie să depună cazierul judiciar actualizat.

A constatat instanța de

fond că reclamantul nu s-a conformat acestei solicitări, astfel încât nu au putut

fi realizate verificările de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie, fiind

stabilit un nou termen la 1 iunie 2010.

În ce privește termenele

de 30 de zile de la comunicare și de la rămânerea irevocabilă a hotărârii conform

art. 8 din Legea nr. 554/2004 invocat de reclamant s-a constatat că nu este aplicabil

prezentei cereri de chemare în judecată deoarece Legea cetățeniei române stabilește

o procedură specială în ce privește soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei

române.

Totodată, a reținut prima

instanță, potrivit art. 157 lit. d) din Regulamentul de organizare și funcționare

al Ministerului Justiției, în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant,

sunt înaintate Comisiei pentru Cetățenie spre reexaminare dosarele complete, în

ordine cronologică, dosarul reclamantului nefiind complet așa cum s-a arătat mai

sus, motiv pentru care cererea acestuia nu a fost soluționată, din culpa reclamantului

și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Ca și consecință a netemeiniciei

capătului principal, instanța de fond a respins, ca neîntemeiat și capătul de cerere

accesoriu privind acordarea de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul R.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentul-reclamant susține, în esență, că hotărârea atacată este pronunțată cu

aplicarea greșită a legii, mai exact a dispozițiilor O.U.G. nr. 5/2010. Afirmă că

la momentul depunerii dosarului de redobândire a cetățeniei române, încă din anul

2008 acesta era complet, conținând atât cazierul judiciar românesc, precum și pe

cel moldovenesc. Susține, de asemenea, că a depus cazierul judiciar moldovenesc

actualizat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 15 februarie

2009, autoritatea pârâtă fiind în culpă prin stabilirea unui termen pentru analizarea

cererii mai lung de 6 luni, cât avea valabilitate cazierul.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod corect instanța

de fond a reținut că în speță nu se poate reține existența unui refuz nejustificat

din partea autorității în soluționare cererii reclamantului. Astfel, din înscrisurile

depuse în fața curții de apel, reiese situația, potrivit căreia reclamantul a depus

cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 9 iulie 2008, iar la aproximativ

6 luni de zile, pe data de 31 februarie 2009, autoritatea pârâtă a comunicat petentului

că este necesar să completeze dosarul cu un cazier judiciar din Republica Moldova,

actualizat, comunicându-i-se faptul că termenul pentru avizarea cererii de către

Comisia de Cetățenie este stabilit la data de 10 aprilie 2009. Reclamantul a susținut

în fața instanței de fond că a completat dosarul cu actul solicitat dar nu are o

dovadă în acest sens, neaducând nici alte probe indirecte, în sensul acestei afirmații.

În acest context, apărarea pârâtei, atestată de acte oficiale, în sensul că până

la termenul din 10 aprilie 2009, reclamantul nu a depus la dosar cazierul actualizat,

astfel încât, Comisia nu a putut aviza favorabil la acea dată cererea de redobândire

a cetățeniei române, nu a fost contracarată de reclamant. Față de această situație,

prima instanță a procedat în mod corect la aplicarea dispozițiilor legale care prevăd

obligativitatea existenței la dosarul de redobândire a cetățeniei române un cazier

judiciar valabil, constatând netemeinicia pretențiilor deduse judecății.

Faptul că recurentul-reclamant

a depus în fața instanței de recurs o copie a unei confirmări de primire (fără valoare

declarată), datată 19 februarie 2009, despre care afirmă că reprezintă dovada expedierii

cazierului judiciar moldovenesc actualizat către autoritatea pârâtă, nu poate conduce

la altă concluzie decât cea la care a ajuns curtea de apel, în condițiile în care

din acest înscris nu rezultă ce anume a transmis petentul autorității, în lipsa

coroborării pe alte probe.

În ceea ce privește critica

adusă sentinței de fond referitoare la respingerea solicitării de a se analiza cererea

în 30 de zile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere

că, după pronunțarea sentinței atacate, la data de 6 octombrie 2010, prin ordinul

Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie s-a aprobat cererea de redobândire

a cetățeniei române pentru R.V.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.V., împotriva sentinței civile nr. 2848 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 iunie 2011.