ÎCCJ, Decizia nr. 58/2022

Ședința publică din data de 20 iunie 2022

Președintele secției penale a

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 24 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 formulată de petentul A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că prin notele scrise depuse la dosarul nr. x/2022, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În susținerea cererii, petentul A. a învederat că dispozițiie art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituționale întrucât permit judecătorului să interpreteze părtinitor cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, s-a reținut că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Verificând, din această perspectivă, cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că solicitarea întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată, de către o persoană având calitatea de recurent în acea cauză, iar textele de lege criticate sunt în vigoare și nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale.

Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, s-a constatat că petentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate, fără a invoca motive care să implice aplicarea textelor de lege a căror constituționalitate a fost contestată, așa încât, în mod evident, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza.

Examenul legăturii cu cauza nu se face doar formal, prin raportare la stadiul procedurii, ci în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui ce invocă excepția și înrâurirea pe care dispozițiile legale o au în speță.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

Simpla invocare a neconstituționalității unor dispoziții din Legea de organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu este adecvată atâta timp cât petentul s-a raportat doar formal la prevederile din Constituție, fără a argumenta în ce constă legătura textelor în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 28 mai 2022, termen la care cauza a fost amânată, la solicitarea recurentului pentru a lua cunoștință de conținutul încheierii atacate.

La termenul din data de 20 iunie au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

a) calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

De asemenea, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalite trebuie să fie formulată în scris și motivată.

Procedând la reevaluarea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte -Completul de 5 judecători, constată că aceasta a fost formulată de într-o cauză având ca obiect recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii penale din data de 24 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, încheiere prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prin notele scrise depuse la dosarul nr. x/2022, petentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că acestea sunt necostituționale încălcă prevederile Constituției României, fără a preciza, în concret, în ce constă contrarietatea acestora cu textele de lege criticate.

Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992, pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare trebuie să fie argumentată, părții revenindu-i obligația de a raporta dispozițiile legale la legea fundamentală, indicând neconcordanțele dintre dispoziția legală contestată și prevederile constituționale.

Prin urmare, invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu satisfac exigențele pe care le impun prevederile art. 10 din aceeași lege, astfel că acestea nu sunt de natură a determina instanța de judecată să dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, atâta timp cât partea nu a argumentat în ce constă legătura textului în discuție cu prevederile constituționale și care este neconcordanța dintre ele și textul legii fundamentale.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, excepțiile de neconstituționalitate sunt inadmisibile în situația în care autorii excepțiilor s-au limitat doar la enumerararea dispozițiilor din Constituția României pretins a fi încălcate de dispozițiile legale criticate fără a se preciza, în concret, care sunt motivele pe care se întemeiază neconcordanța dintre dispozițiile legale criticate și legea fundamentală. În acest sens sunt mai multe decizii ale Curții Constituționale, dintre care amintim: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008; Decizia nr. 415 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 1 august 2014; Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012 și Decizia nr. 326 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest context se reține că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, (paragraful18) s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În examinarea îndeplinirii legăturii normei ce face obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu a fost determinată, în fapt, de o contradicție concretă a textelor criticate pentru neconstituționalitate cu prevederile legii fundamentale, ci de nemulțumirea recurentului față de soluția dispusă de instanță asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În concluzie, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât, pe de o parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu satisface exigențele dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 47/1992, iar pe de altă parte, remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurentul contestator în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 24 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2022.