ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea adresată Tribunalului Sălaj, reclamanta Comuna Boghiș, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Sălaj, suspendarea executării măsurilor dispuse la punctul B alin. (1) din Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2009 emisă de Camera de Conturi Sălaj, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de reprezentanții Camerei de Conturi Sălaj asupra activității sale din anul 2008, prin Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2009 s-au constatat anumite abateri în efectuarea unor plăți în semestrul II/2008, în sumă de 2.500 RON, reprezentând drepturi speciale cuprinse în Contractul colectiv de muncă și Acordul colectiv de muncă pentru slariații primăriei, pe baza unor clauze lovite de nulitate. Reclamanta a învederat că drepturile acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă nu sunt drepturi de natură salarială, pentru că au fost negociate ca măsuri pentru protecție socială și au fost prevăzute în buget la titlul „bunuri și servicii”, prin hotărârea consiliului local, iar bunurile pentru ținută au fost justificate cu facturi care confirmă utilizarea lor în scopul pentru care au fost acordate.

În altă ordine de idei, reclamanta a arătat că atribuțiile fiscale menționate în preambulul deciziei contestate aparțin Comunei Boghiș și nu primarului, fapt ce atrage nulitatea activității de verificare, în raport de prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, modificată și completată, ale Legii nr. 273/2006, modificată și completată, cu referire la prevederile art. 24 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 130/1996. Cu alte cuvinte, măsurile dispuse la punctul B alin. (1) din decizia contestată sunt nelegale, deoarece legea interzice oricăror alte autorități să se pronunțe asupra clauzelor contractului colectiv de muncă, nerespectarea acestei interdicții constituind un abuz și o depășire a competențelor legale.

Prin sentința nr. 2306 din 22 aprilie 2010, Tribunalul Sălaj a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către reclamanta Comuna Boghiș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj. În motivarea soluției, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă că pârâta Camera de Conturi Sălaj din cadrul Curții de Conturi a României deține personalitate juridică proprie, pentru a putea sta în fața instanțelor de judecată ca subiect de drept de sine stătător, așa încât, raportându-se la prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj. 2. Hotărârea instanței înaintea căreia s-a ivit conflictul Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 325 din 22 septembrie 2010 a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Sălaj.

În considerentele sentinței s-a reținut că intenția reclamantei de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este cât se poate de evidentă, aspect ce rezultă din formularea plângerii prealabile adresate autorității emitente a actului administrativ contestat și, respectiv din formularea acțiunii de fond. În opinia Curții de apel, soluția adoptată de Tribunalul Sălaj motivată de împrejurarea că pârâta Camera de Conturi Sălaj nu a dovedit că are personalitate juridică, are la bază un raționament juridic eronat. În esență, a reținut că procesul de contencios administrativ este guvernat de principiului disponibilității, în speță, reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual și a înțeles să cheme în judecată pe pârata Camera de Conturi Sălaj.

De altfel, intenția reclamantei de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este cât se poate de evidentă, aspect ce rezultă din formularea plângerii prealabile adresate autorității emitente a actului administrativ contestat și, respectiv, din formularea acțiunii de fond. În argumentarea soluției, Curtea de apel a avut în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., reținând în același timp că o eventuală constatare a lipsei capacității procesuale a pârâtei ar fi condus la soluția de respingere a acțiunii și nicidecum la declinarea competenței, cum în mod eronat a apreciat tribunalul. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Regulatorul de competență Soluționând conflictul ivit între cele două instanțe, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succed: 1. Argumente de drept relevante Actul administrativ a cărui suspendare parțială de executare a fost solicitată, în condițiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Decizia nr. 34 din 16.11.2009, emisă de Camera de Conturi a Județului Sălaj în temeiul unui proces-verbal de constatare încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situațiilor financiare pentru anul 2008 la Primăria Comunei Boghiș.

Obiectul demersului judiciar îl constituie punctul B alin. (1) din decizie, având următorul conținut: B. „Pentru abaterile de la legalitate și regularitate constatate, care au determinat producerea de prejudicii, așa cum sunt prezentate la B.1-2, obligația conducerii Primăriei comunei Boghiș este de stabilire a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, după cum urmează: 1. Stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a plăților nelegale, reprezentând drepturi speciale cuprinse în contractul colectiv de muncă și acordul colectiv de muncă pentru salariații primăriei pe baza unor clause lovite de nușlitate, care s-au acordat în semestrul II 2008 și dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.

Termen de realizare: 21.12.2009” În esență, măsurile dispuse sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”.

Având acest conținut, măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora”, care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziționării autorității emitente în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar cele privind actele autorităților centrale, în competența curților de apel.

Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Aceasta este, de altfel, și interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise în soluționarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92 și urm. poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, pentru încheierile structurilor centrale ale Curții de Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele arătate, în baza art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., se va reține că, în speță, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Boghiș, prin Primar, și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.