ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 862/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei.
Soluția primei instanțe
Prin cererea adresată
Tribunalului Sălaj, reclamanta Comuna Boghiș, prin Primar, a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Sălaj, suspendarea executării
măsurilor dispuse la punctul B alin. (1) din Decizia nr. 34 din 16 noiembrie
2009 emisă de Camera de Conturi Sălaj, până la pronunțarea instanței de fond,
în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările
ulterioare.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de reprezentanții Camerei
de Conturi Sălaj asupra activității sale din anul 2008, prin Decizia nr. 34 din
16 noiembrie 2009 s-au constatat anumite abateri în efectuarea unor plăți în
semestrul II/2008, în sumă de 2.500 RON, reprezentând drepturi speciale
cuprinse în Contractul colectiv de muncă și Acordul colectiv de muncă pentru
slariații primăriei, pe baza unor clauze lovite de nulitate.
Reclamanta a
învederat că drepturile acordate în baza contractului/acordului colectiv de
muncă nu sunt drepturi de natură salarială, pentru că au fost negociate ca
măsuri pentru protecție socială și au fost prevăzute în buget la titlul „bunuri
și servicii”, prin hotărârea consiliului local, iar bunurile pentru ținută au
fost justificate cu facturi care confirmă utilizarea lor în scopul pentru care
au fost acordate.
În altă ordine de
idei, reclamanta a arătat că atribuțiile fiscale menționate în preambulul
deciziei contestate aparțin Comunei Boghiș și nu primarului, fapt ce atrage
nulitatea activității de verificare, în raport de prevederile art. 21 din Legea
nr. 215/2001, modificată și completată, ale Legii nr. 273/2006, modificată și
completată, cu referire la prevederile art. 24 coroborate cu cele ale art. 8
din Legea nr. 130/1996.
Cu alte cuvinte,
măsurile dispuse la punctul B alin. (1) din decizia contestată sunt nelegale,
deoarece legea interzice oricăror alte autorități să se pronunțe asupra
clauzelor contractului colectiv de muncă, nerespectarea acestei interdicții
constituind un abuz și o depășire a competențelor legale.
Prin sentința nr.
2306 din 22 aprilie 2010, Tribunalul Sălaj a admis excepția necompetenței
materiale a instanței, invocată de către reclamanta Comuna Boghiș și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
În motivarea
soluției, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de
probă că pârâta Camera de Conturi Sălaj din cadrul Curții de Conturi a României
deține personalitate juridică proprie, pentru a putea sta în fața instanțelor
de judecată ca subiect de drept de sine stătător, așa încât, raportându-se la
prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ, și-a declinat competența în favoarea
Curții de Apel Cluj.
Hotărârea
instanței înaintea căreia s-a ivit conflictul
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 325 din 22
septembrie 2010 a admis excepția de necompetență materială, invocată din
oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Sălaj.
În considerentele sentinței
s-a reținut că intenția reclamantei de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este
cât se poate de evidentă, aspect ce rezultă din formularea plângerii prealabile
adresate autorității emitente a actului administrativ contestat și, respectiv din
formularea acțiunii de fond.
În opinia Curții de apel,
soluția adoptată de Tribunalul Sălaj motivată de împrejurarea că pârâta Camera de
Conturi Sălaj nu a dovedit că are personalitate juridică, are la bază un raționament
juridic eronat.
În esență, a reținut că
procesul de contencios administrativ este guvernat de principiului disponibilității,
în speță, reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual și a înțeles să cheme
în judecată pe pârata Camera de Conturi Sălaj.
De altfel, intenția reclamantei
de a improcesua Camera de Conturi Sălaj este cât se poate de evidentă, aspect ce
rezultă din formularea plângerii prealabile adresate autorității emitente a actului
administrativ contestat și, respectiv, din formularea acțiunii de fond.
În argumentarea soluției,
Curtea de apel a avut în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.,
reținând în același timp că o eventuală constatare a lipsei capacității procesuale
a pârâtei ar fi condus la soluția de respingere a acțiunii și nicidecum la declinarea
competenței, cum în mod eronat a apreciat tribunalul.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
II. Regulatorul de competență
Soluționând conflictul
ivit între cele două instanțe, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Sălaj,
secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succed:
Argumente de drept
relevante
Actul administrativ a
cărui suspendare parțială de executare a fost solicitată, în condițiile prevăzute
în art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Decizia nr. 34 din 16.11.2009, emisă de
Camera de Conturi a Județului Sălaj în temeiul unui proces-verbal de constatare
încheiat în cadrul unui audit financiar asupra situațiilor financiare pentru anul
2008 la Primăria Comunei Boghiș.
Obiectul demersului judiciar
îl constituie punctul B alin. (1) din decizie, având următorul conținut:
B. „Pentru abaterile de
la legalitate și regularitate constatate, care au determinat producerea de prejudicii,
așa cum sunt prezentate la B.1-2, obligația conducerii Primăriei comunei Boghiș
este de stabilire a întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea
acestuia, după cum urmează:
Stabilirea întinderii
prejudiciului creat ca urmare a plăților nelegale, reprezentând drepturi speciale
cuprinse în contractul colectiv de muncă și acordul colectiv de muncă pentru salariații
primăriei pe baza unor clause lovite de nușlitate, care s-au acordat în semestrul
II 2008 și dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.
Termen de realizare: 21.12.2009”
În esență, măsurile dispuse
sunt circumscrise prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții de Conturi, potrivit cărora „în situațiile în care se constată
existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea
unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare
de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea
acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”.
Având acest conținut,
măsurile administrative supuse analizei nu se încadrează în sfera litigiilor „care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora”,
care să atragă aplicarea criteriului valoric prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, incident fiind celălalt criteriu, al poziționării autorității emitente
în sistemul administrației publice, potrivit căruia litigiile privind actele administrative
ale autorităților publice locale și județene sunt în competența tribunalelor, iar
cele privind actele autorităților centrale, în competența curților de apel.
Reținând, pe de o parte,
că autoritatea emitentă a deciziei este o cameră județeană de conturi și, pe de
altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea
juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv
aptitudinea de a emite acte administrative, în exercitarea unor prerogative de putere
publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel,
ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare
a cauzei.
Aceasta este, de altfel,
și interpretarea cuprinsă în pct. 106-108 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea
nr. 1/2009 a Plenului Curții de Conturi, în sensul că împotriva încheierilor emise
în soluționarea procedurii administrative de contestare reglementate la pct. 92
și urm. poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă în condițiile
Legii nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și fiscal
a Curții de Apel București, pentru încheierile structurilor centrale ale Curții
de Conturi și secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor,
pentru încheierile emise la nivelul camerelor de conturi județene.
Temeiul legal al soluției
adoptate
Pentru considerentele
arătate, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., se va reține că, în speță, competența
soluționării cauzei aparține Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Boghiș, prin Primar, și pârâta
Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj în favoarea Tribunalului
Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2011.