ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul I.C., constatarea calității acestuia din urmă de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat la solicitarea Asociației AAA București, respectiv a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în considerarea calității acestuia de deținător al titlului de revoluționar. Potrivit Notei de constatare din 23 ianuarie 2009 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a furnizat organelor de securitate informații despre persoane care aveau rude în străinătate, respectiv situația unor români stabiliți în Occident.

În raport de concretizarea colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 1 septembrie 2010, pârâtul I.C.

a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că afirmațiile reclamantului ca și diferitele note ("probe") anexate la acțiune sunt scoase din context, nu sunt analizate din perspectivă istorică prin raportare la vremurilor de atunci, a situației personale și a profesiei pe care am exercitat-o, a faptului în cadrul obligațiunilor de serviciu a trebuit să călătorească de multe ori în străinătate, situație care vrând nevrând îl punea în "contact" cu "serviciul de cadre" al C.C.P.T.T. București, respectiv C.I.P.M. la care a lucrat. Astfel, referitor la dosarul nr. XXX, pârâtul a arătat că acesta cuprinde doar rapoarte ale ofițerului de contrainformații F.F. despre pârât, nu există nici un document olograf al acestuia prin care acesta să fi "raportat executarea unor ordine primite pe linie de informații sau să fi manifestat inițiative în acest sens.

Angajamentul semnat de pârât nu a fost urmat de note informative de nici un fel, iar cele puse pe seama sa în rapoartele menționatului ofițer întocmite de aceea erau informații cuprinzând fapte de notorietate ca cea de pildă referitoare la faptul că unul dintre colegii de pluton avea rude în străinătate, nu sunt de natură a fi calificate ca informații ''prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". În privința Dosarului YYY, pârâtul arată că Nota din 16 noiembrie 1981 a fost întocmită de el după revenirea în țară de la un stagiu de pregătire profesională pentru service desfășurat la firma germană N.G.

a cărui reprezentant în România era. Această notă este singurul document olograf care a fost întocmit de pârât și constituie piesa centrală pe care se fundamentează cererea C.N.S.A.S. de a-l considera colaborator al securității, prin interpretarea tendențioasă a conținutului acesteia. Este de observat că acesteia îi lipsește un element esențial pentru a putea fi calificată drept o notă informativă întocmită de un colaborator al securității - este semnată cu numele său, și nu cu un nume conspirativ "X" care i-a fost atribuit și care trebuia să-l "acopere". Referitor la această notă, pârâtul subliniază că acesta a fost întocmită în condițiile în care exista o obligație legală de a informa autoritățile statului în situația unei deplasări în străinătate.

Nota poartă o mențiune a ofițerului din care rezultă că acesta notă a fost dată "cu ocazia contactării acestuia după venirea din R.F.G”, ceea ce presupune inițiativa organului de informații, deși mai apoi acesta se contrazice invocând că nota s-a dat din proprie inițiativă. Nota este anterioară angajamentului semnat de I.C. la data de 29 ianuarie 1982, iar prin conținutul său prezintă generalități de notorietate despre situația din Germania (existența trupelor americane și locația lor - care se putea afla citind indicatoarele de pe șosea, atitudinea antinucleară a populație observată la o demonstrație și din programele TV, modul de viața din Germania, etc.) arată că ea nu este decât un document formal, cu un conținut lipsit de interes întocmită doar pentru a îndeplini obligația legală privind informarea autorităților în situația efectuării unor deplasări în străinătate în interes de serviciu.

Prin sentința civilă nr. 1386 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.C., domiciliat în mun. București, sector 3. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Nota de constatare din 23 ianuarie 2009, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea pârâtului în raport de următoarele documente ale dosarului: 2.1. În dosarul de rețea XXX , avându-l ca titular pe pârâtul I.C., elev subinginer la UM Ploiești, recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor de pluton, având numele conspirativ de colaborator „X”.

Angajament de colaborare, din 16 mai 1975, întocmit și semnat olograf de titular cu numele real, dat în libertate. Raport cu propunerea de recrutare ca colaborator, din 26 aprilie 1975, întocmit dactilo și semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., șef Birou UM Ploiești . Raport asupra felului cum a decurs recrutarea colaboratorului „X", din 17 mai 1975, întocmit dactilo și semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., șef Birou UM Ploiești; Raport cu propunere de scoatere din rețeaua informativă a colaboratorului, din 25 septembrie 1975, întocmit dactilo și semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It. col. V.I., șef Birou UM Ploiești; 2.2. În dosarul de rețea YYY , avându-l ca titular pe pârâtul I.C., subinginer, recrutat pentru „încadrarea informativă a numitului P.R." și pentru completarea rețelei informative la C.C.P.T.T.

București, având nume conspirativ de colaborator „X". Notă din 16 noiembrie 1981, întocmită și semnată olograf de titular (dată cu ocazia unei contactări, anterior recrutării), primită de c pt. P.I., I.M.B.; Notă de relații, nedatată (dată cu ocazia recrutării), întocmită și semnată olograf de titular cu numele conspirativ „ X”, primită de cpt. P.I., I.M.B.; Angajament, din 29 ianuarie 1982, întocmit și semnat olograf de titular cu numele real, în libertate, dat în prezența cpt. P.I. Raport cu propunerea de recrutare, din 27 ianuarie 1982, întocmit și semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de col. C.I. (șef serviciu), I.M.B.; Raport cu propuneri de înregistrare ca informator, din 02 februarie 1982, întocmit și semnat olograf de cpt.

P.I., aprobat de col. C.I. (șef serviciu), I.M.B., în care se consemnează: Raport cu propuneri de trecere în categoria persoană de sprijin a informatorului „X", din 17 decembrie 1987, întocmit și semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de It. maj. M.V. (șef serviciu) și de mr. A.G. (șef colectiv), I.M.B., în care se consemnează: Raport cu propuneri de încetare a legăturii cu persoana de sprijin „X", din 27 februarie 1988, întocmit și semnat olograf de cpt. P.I., aprobat de mr. A.G. (șef colectiv), I.M.B.; 2.3. În dosarul de urmărire informativă QQQ , avându-l ca titular pe numitul P.I.R. , tehnician în cadrul întreprinderii „R." București, lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru „relații neoficiale cu cetățeni străini" Notă de analiză în D.U.I.

„C.", din 20 martie 1982, întocmită și semnată olograf de cpt. P.I., aprobată de col. C.I. (șef serviciu), I.M.B.. Notă de analiză a D.U.I. „C.", din 02 aprilie 1983, întocmită și semnată olograf de cpt. P.I., I.M.B.; Raport din 31 mai 1983, întocmit și semnat olograf de cpt. P.I., I.M.B. Analizând aceste documente, prima instanță a constatat că nu reiese întrunirea primei cerințe a art. 2 lit. b), privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, în ceea ce privește documentele pe care reclamantul își fundamentează acțiunea regăsite în dosarele XXX , respectiv QQQ , Curtea a apreciat că din conținutul acestora nu reiese că pârâtul ar fi furnizat informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, simplele angajamente, neurmate de furnizarea efectivă de astfel de informații, fiind irelevantă în soluționarea prezentei cauze, iar notele și rapoartele ofițerilor de securitate, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu privire la persoane și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile, nu sunt în măsură a proba întrunirea cerințelor legale.

Sub semnul acestei concluzii stă și unul dintre cele două aspecte considerate ca relevante de reclamant în cuprinsul acțiunii sale, anume cel consemnat de ofițerul de securitate relativ la faptul că pârâtul a semnalat „că unii elevi de la școala de ofițeri de rezervă au rude și relații în străinătate, printre care l-a semnalat și pe elevul R.E., care are o mătușă în Canada și un unchi în Israel”. În opinia instanței, o atare informație nu poate fi calificată, prin ea însăși, în mod singular, ca denunțând vreo activitate sau acțiune a numitului R.E. potrivnică regimului totalitar comunist. În ceea ce privește nota dată de pârât, cu ocazia deplasării în R.F.G.

regăsită în dosarul YYY , anume nota din 16 noiembrie 1981, a reținut prima instanță că simpla menționare a faptului că pârâtul, în cursul perioadei de școlarizare în R.F.G., a stat de vorbă cu o persoană originară din România, stabilită în Occident, nu se poate subsuma sintagmei furnizare de informații cu privire la atitudini sau acțiuni potrivnice regimului. În acest sens a mai reținut instanța de fond că, dincolo de faptul că, în situația concretă a pârâtului, aceste bariere informaționale au fost destrămate de însăși deplasarea pârâtului în R.F.G., menționarea că pârâtul însuși a avut o discuție cu persoana în cauză ar echivala cel mult cu un „autodenunț”, ipoteză neavută în vedere de legiuitor în conturarea sferei noțiunii de „colaborator”.

Instanța de fond, concluzionând, a constatat ca nefiind îndeplinită prima cerință pentru întrunirea calității de colaborator, și anume aceea ca prin informațiile furnizate să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 din C. proc. civ. Recurentul-reclamant critică sentința atacată arătând că instanța a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând, în mod greșit, că „notele și rapoartele ofițerilor de Securitate, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu persoane și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile, nu sunt în măsură a proba întrunirea cerințelor legale”.

Se susține că, una dintre informațiile furnizate de pârât face referire la o persoană precis identificată, despre care afirmă că are o mătușă în Canada și un unchi în Israel, în documentul original numele celui denunțat apărând integral. Se mai arată că ofițerii de legătură au „dat sarcină” intimatului să obțină noi detalii despre persoana denunțată, situație care se încadrează în ipoteza textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Se mai afirmă că din formularea textului legal invocat rezultă clar că legiuitorul a dat forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securității, nefiind necesară coroborarea acestora cu alte mijloace de probă.

În final se arată că, în speță, autoritatea reclamantă a făcut dovada calității de colaborator al pârâtului I.C., informațiile furnizate vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. Obiectul acțiunii promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului I.C.. Prin urmare, formularea unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Rezultă așadar că în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat în cadrul Dosarelor nr. XXX și YYY nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor, mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, dosarul nr. XXX se referă la perioada petrecută de intimat în școala de ofițeri în rezervă, cuprinde doar rapoarte ale ofițerului de contrainformații F.F. despre I.C., neexistând nici un document olograf al acestuia din urmă prin care pârâtul să fi furnizat informații la cerere sau din proprie inițiativă. Angajamentul semnat de I.C. la data de 16 mai 1975 nu a fost urmat de note informative, iar la data de 25 septembrie 1975, după terminarea serviciului militar, a fost scos din rețeaua informativă.

În acest context, Înalta Curte constată că în perioada de 4 luni de zile scursă de la momentul angajamentului și cel al scoaterii din rețea nu există niciun document care să ateste faptul că I.C. a desfășurat vreo activitate care să poată fi calificată ca cea a unui informator. În acest sens, este și mențiunea expresă „Documente care atestă transmiterea de informații către securitate”, din Nota de constatare (dosar fond) respectiv: „Nu s-au identificat documente care conțin informații transmise către Securitate”. În ceea ce privește Dosarul nr. YYY, se constată că intimatul-pârât I.C. a furnizat o singură notă informativă datată 16 noiembrie 1981, cu ocazia deplasării în interes de serviciu, împreună cu alți colegi, în R.F.G., la întoarcerea în țară fiind contactat de organele securității cu scopul de a prezenta informații.

Din conținutul notei, aflată la dosarul de fond, rezultă că, prin intermediul acesteia s-au prezentat informații generale despre deplasare, menționându-se și câteva persoane salariate ale firmei N.G., una dintre acestea fiind originară din România, dar stabilită în R.F.G., fără însă a relata niciun aspect legat de atitudini sau acțiuni pe care organele securității le-ar fi putut reține ca fiind potrivnice regimului comunist. Or, după cum corect a apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său nu poate dezvăluii o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane.

Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate și ca atare, nu pot fi primite nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant, față de lipsa altor documente justificative care să susțină afirmațiile din cererea de recurs. În fine, Înalta Curte apreciază că nu lipsită de relevanță în cauză, raportat la solicitarea reclamantului este și împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat că se impune „încetarea legăturii cu persoana de sprijin X” relevând astfel o valoare operativă slabă a informațiilor furnizate. Reținând așadar, raportat la conținutul și substanța tuturor actelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S., împotriva sentinței civile nr. 1386 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.