ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10

martie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâtul I.C., constatarea calității acestuia din urmă de colaborator al

Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a învederat instanței că verificarea pârâtului s-a realizat

la solicitarea Asociației AAA București, respectiv a Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în considerarea

calității acestuia de deținător al titlului de revoluționar.

Potrivit Notei de

constatare din 23 ianuarie 2009 și a înscrisurilor anexate, pârâtul a furnizat

organelor de securitate informații despre persoane care aveau rude în

străinătate, respectiv situația unor români stabiliți în Occident.

În raport de

concretizarea colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite

cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile

furnizate de acesta referindu-se la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptului la viață privată

prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 17

din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 1 septembrie 2010,

pârâtul I.C. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că afirmațiile reclamantului ca și diferitele note ("probe")

anexate la acțiune sunt scoase din context, nu sunt analizate din perspectivă

istorică prin raportare la vremurilor de atunci, a situației personale și a

profesiei pe care am exercitat-o, a faptului în cadrul obligațiunilor de

serviciu a trebuit să călătorească de multe ori în străinătate, situație care

vrând nevrând îl punea în "contact" cu "serviciul de cadre"

al C.C.P.T.T. București, respectiv C.I.P.M. la care a lucrat.

Astfel, referitor la

dosarul nr. XXX, pârâtul a arătat că acesta cuprinde doar rapoarte ale

ofițerului de contrainformații F.F. despre pârât, nu există nici un document

olograf al acestuia prin care acesta să fi "raportat executarea unor

ordine primite pe linie de informații sau să fi manifestat inițiative în acest

sens. Angajamentul semnat de pârât nu a fost urmat de note informative de nici

un fel, iar cele puse pe seama sa în rapoartele menționatului ofițer întocmite

de aceea erau informații cuprinzând fapte de notorietate ca cea de pildă

referitoare la faptul că unul dintre colegii de pluton avea rude în

străinătate, nu sunt de natură a fi calificate ca informații ''prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

În privința Dosarului

YYY, pârâtul arată că Nota din 16 noiembrie 1981 a fost întocmită de el după

revenirea în țară de la un stagiu de pregătire profesională pentru service

desfășurat la firma germană N.G. a cărui reprezentant în România era.

Această notă este singurul

document olograf care a fost întocmit de pârât și constituie piesa centrală pe care

se fundamentează cererea C.N.S.A.S. de a-l considera colaborator al securității,

prin interpretarea tendențioasă a conținutului acesteia. Este de observat că acesteia

îi lipsește un element esențial pentru a putea fi calificată drept o notă informativă

întocmită de un colaborator al securității - este semnată cu numele său, și nu cu

un nume conspirativ "X" care i-a fost atribuit și care trebuia să-l "acopere".

Referitor la această notă,

pârâtul subliniază că acesta a fost întocmită în condițiile în care exista o obligație

legală de a informa autoritățile statului în situația unei deplasări în străinătate.

Nota poartă o mențiune a ofițerului din care rezultă că acesta notă a fost dată

"cu ocazia contactării acestuia după venirea din R.F.G”, ceea ce presupune

inițiativa organului de informații, deși mai apoi acesta se contrazice invocând

că nota s-a dat din proprie inițiativă.

Nota este anterioară angajamentului

semnat de I.C. la data de 29 ianuarie 1982, iar prin conținutul său prezintă generalități

de notorietate despre situația din Germania (existența trupelor americane și locația

lor - care se putea afla citind indicatoarele de pe șosea, atitudinea antinucleară

a populație observată la o demonstrație și din programele TV, modul de viața din

Germania, etc.) arată că ea nu este decât un document formal, cu un conținut lipsit

de interes întocmită doar pentru a îndeplini obligația legală privind informarea

autorităților în situația efectuării unor deplasări în străinătate în interes de

serviciu.

Prin sentința civilă

nr. 1386 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul

C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul I.C., domiciliat în mun. București, sector

3.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Nota de constatare

din 23 ianuarie 2009, întocmită de Direcția de Investigații a C.N.S.A.S. sintetizează

activitatea pârâtului în raport de următoarele documente ale dosarului:

2.1. În dosarul de rețea

XXX

, avându-l ca titular pe pârâtul I.C.,

elev subinginer la UM Ploiești, recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor

de pluton, având numele conspirativ de colaborator „X”.

Angajament de colaborare, din 16 mai 1975, întocmit și semnat

olograf de titular cu numele real, dat în libertate.

Raport cu propunerea de recrutare ca colaborator, din 26

aprilie 1975, întocmit dactilo și semnat olograf de It. col. F.F., aprobat de It.

col. V.I., șef Birou UM Ploiești

.

Raport asupra felului cum a decurs recrutarea

colaboratorului „X",

din

17 mai 1975,

întocmit dactilo și semnat

olograf de

It. col. F.F.,

aprobat

de

It. col. V.I., șef Birou UM

Ploiești;

Raport cu propunere de scoatere din rețeaua

informativă a colaboratorului,

din

25 septembrie 1975,

întocmit dactilo și semnat

olograf de

It. col. F.F.,

aprobat

de

It. col. V.I., șef Birou UM

Ploiești;

2.2.

În dosarul de rețea YYY

, avându-l

ca titular pe pârâtul I.C.,

subinginer,

recrutat pentru „încadrarea informativă a numitului P.R." și pentru completarea

rețelei informative la C.C.P.T.T. București, având nume conspirativ de colaborator

„X".

Notă

din

16 noiembrie 1981,

întocmită

și semnată olograf de titular (dată cu ocazia unei contactări, anterior recrutării),

primită de c

pt. P.I., I.M.B.;

Notă de relații,

nedatată

(dată cu ocazia recrutării), întocmită și semnată olograf de titular cu numele conspirativ

„

X”,

primită

de

cpt. P.I., I.M.B.;

Angajament,

din

29 ianuarie 1982,

întocmit

și semnat olograf de titular cu numele real, în libertate, dat în prezența

cpt. P.I.

Raport cu propunerea de recrutare,

din

27 ianuarie 1982,

întocmit

și semnat olograf de

cpt.

P.I.,

aprobat de

col. C.I.

(șef serviciu),

I.M.B.;

Raport cu propuneri de înregistrare ca informator,

din

02

februarie 1982,

întocmit și semnat olograf de

cpt. P.I.,

aprobat de

col. C.I.

(șef serviciu),

I.M.B.,

în care se consemnează:

Raport cu propuneri de trecere în categoria

persoană de sprijin a informatorului „X",

din

17 decembrie 1987,

întocmit

și semnat olograf de

cpt.

P.I.,

aprobat de

It. maj. M.V.

(șef serviciu) și de

mr. A.G.

(șef colectiv),

I.M.B.,

în care se consemnează:

Raport cu propuneri de încetare a legăturii

cu persoana de sprijin „X",

din

27 februarie 1988,

întocmit și semnat olograf

de

cpt. P.I.,

aprobat

de

mr. A.G.

(șef

colectiv),

I.M.B.;

2.3.

În dosarul de urmărire informativă QQQ

, avându-l

ca titular pe numitul P.I.R.

,

tehnician

în cadrul întreprinderii „R." București, lucrat prin dosar de supraveghere

informativă pentru „relații neoficiale cu cetățeni străini"

Notă de analiză în D.U.I. „C.",

din

20 martie 1982,

întocmită

și semnată olograf de

cpt.

P.I.,

aprobată de

col. C.I. (șef serviciu), I.M.B..

Notă de analiză a D.U.I. „C.",

din

02 aprilie 1983,

întocmită

și semnată olograf de

cpt.

P.I., I.M.B.;

Raport

din

31 mai 1983,

întocmit

și semnat olograf de

cpt.

P.I., I.M.B.

Analizând aceste documente,

prima instanță a constatat că nu reiese întrunirea primei cerințe a art. 2 lit.

b), privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, în ceea ce privește

documentele pe care reclamantul își fundamentează acțiunea regăsite în dosarele

XXX

, respectiv

QQQ

, Curtea a apreciat că din conținutul acestora nu reiese că

pârâtul ar fi furnizat informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, simplele angajamente, neurmate de furnizarea efectivă de astfel

de informații, fiind irelevantă în soluționarea prezentei cauze, iar notele și rapoartele

ofițerilor de securitate, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu privire

la persoane și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile, nu

sunt în măsură a proba întrunirea cerințelor legale.

Sub semnul acestei concluzii stă și unul dintre cele două aspecte

considerate ca relevante de reclamant în cuprinsul acțiunii sale, anume cel consemnat

de ofițerul de securitate relativ la faptul că pârâtul a semnalat „că unii elevi

de la școala de ofițeri de rezervă au rude

și relații în străinătate, printre care l-a semnalat și pe elevul R.E., care are

o mătușă în Canada și un unchi în Israel”.

În opinia instanței, o atare informație nu poate fi calificată,

prin ea însăși, în mod singular, ca denunțând vreo activitate sau acțiune a numitului

R.E. potrivnică regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește nota dată de pârât, cu ocazia deplasării

în R.F.G. regăsită în dosarul

YYY

, anume nota din 16 noiembrie 1981, a reținut prima instanță

că

simpla menționare a faptului

că pârâtul, în cursul perioadei de școlarizare în R.F.G., a stat de vorbă cu o persoană

originară din România, stabilită în Occident, nu se poate subsuma sintagmei furnizare

de informații cu privire la atitudini sau acțiuni potrivnice regimului.

În acest sens a mai reținut instanța de fond că, dincolo de

faptul că, în situația concretă a pârâtului, aceste bariere informaționale au fost

destrămate de însăși deplasarea pârâtului în R.F.G., menționarea că pârâtul însuși

a avut o discuție cu persoana în cauză ar echivala cel mult cu un „autodenunț”,

ipoteză neavută în vedere de legiuitor în conturarea sferei noțiunii de „colaborator”.

Instanța de fond, concluzionând,

a constatat ca nefiind îndeplinită prima cerință pentru întrunirea calității de

colaborator, și anume aceea ca prin informațiile furnizate să se denunțe activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs C.N.S.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică

sentința atacată arătând că instanța a dat o interpretare eronată dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând, în mod greșit, că „notele și rapoartele

ofițerilor de Securitate, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu persoane

și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile, nu sunt în măsură

a proba întrunirea cerințelor legale”.

Se susține că, una dintre

informațiile furnizate de pârât face referire la o persoană precis identificată,

despre care afirmă că are o mătușă în Canada și un unchi în Israel, în documentul

original numele celui denunțat apărând integral. Se mai arată că ofițerii de legătură

au „dat sarcină” intimatului să obțină noi detalii despre persoana denunțată, situație

care se încadrează în ipoteza textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Se mai afirmă că din formularea

textului legal invocat rezultă clar că legiuitorul a dat forță probantă egală atât

notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și relatărilor verbale

consemnate de lucrătorii securității, nefiind necesară coroborarea acestora cu alte

mijloace de probă.

În final se arată că,

în speță, autoritatea reclamantă a făcut dovada calității de colaborator al pârâtului

I.C., informațiile furnizate vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum

se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii promovate

la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea calității de colaborator

al Securității a pârâtului I.C..

Prin urmare, formularea

unei astfel de cereri cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Stabilirea calității de

colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului

semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă

a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, or cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu

în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului.

Instanța de fond a reținut

corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Potrivit art. 2 lit. b)

teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță,

prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate

de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Rezultă așadar că în sensul

dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea a trei condiții

legale referitoare la:

- acțiunile persoanei

în cauză: furnizarea de informații sub orice formă;

- conținutul informațiilor:

referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- scopul acestor informații:

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte, în acord

cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat

în cadrul Dosarelor nr. XXX și YYY nu respectă condiția legală cu privire la scopul

informațiilor, mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar

comunist.

Astfel, dosarul nr. XXX

se referă la perioada petrecută de intimat în școala de ofițeri în rezervă, cuprinde

doar rapoarte ale ofițerului de contrainformații F.F. despre I.C., neexistând nici

un document olograf al acestuia din urmă prin care pârâtul să fi furnizat informații

la cerere sau din proprie inițiativă. Angajamentul semnat de I.C. la data de 16

mai 1975 nu a fost urmat de note informative, iar la data de 25 septembrie 1975,

după terminarea serviciului militar, a fost scos din rețeaua informativă.

În acest context, Înalta

Curte constată că în perioada de 4 luni de zile scursă de la momentul angajamentului

și cel al scoaterii din rețea nu există niciun document care să ateste faptul că

I.C. a desfășurat vreo activitate care să poată fi calificată ca cea a unui informator.

În acest sens, este și mențiunea expresă „Documente care atestă transmiterea de

informații către securitate”, din Nota de constatare (dosar fond) respectiv: „Nu

s-au identificat documente care conțin informații transmise către Securitate”.

În ceea ce privește Dosarul

nr. YYY, se constată că intimatul-pârât I.C. a furnizat o singură notă informativă

datată 16 noiembrie 1981, cu ocazia deplasării în interes de serviciu, împreună

cu alți colegi, în R.F.G., la întoarcerea în țară fiind contactat de organele securității

cu scopul de a prezenta informații.

Din conținutul notei,

aflată la dosarul de fond, rezultă că, prin intermediul acesteia s-au prezentat

informații generale despre deplasare, menționându-se și câteva persoane salariate

ale firmei N.G., una dintre acestea fiind originară din România, dar stabilită în

R.F.G., fără însă a relata niciun aspect legat de atitudini sau acțiuni pe care

organele securității le-ar fi putut reține ca fiind potrivnice regimului comunist.

Or, după cum corect a

apreciat și prima instanță, o astfel de informare, prin conținutul său nu poate

dezvăluii o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reține

nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor

persoane.

Înalta Curte apreciază

că nu sunt fondate și ca atare, nu pot fi primite nici celelalte critici formulate

de recurentul-reclamant, față de lipsa altor documente justificative care să susțină

afirmațiile din cererea de recurs.

În fine, Înalta Curte

apreciază că nu lipsită de relevanță în cauză, raportat la solicitarea reclamantului

este și împrejurarea că tocmai organele de securitate de la acea vreme au apreciat

că se impune „încetarea legăturii cu persoana de sprijin X” relevând astfel o valoare

operativă slabă a informațiilor furnizate.

Reținând așadar, raportat

la conținutul și substanța tuturor actelor examinate, că nu sunt întrunite cumulativ

cerințele textului de lege incident pentru a se putea reține calitatea pârâtului

de colaborator al Securității, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind

neîntemeiate pentru argumentele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se

va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.N.S.A.S.,

împotriva sentinței civile nr. 1386 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

februarie 2013.