ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2013

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 444/F din 8

noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins

excepția necompetenței materiale ridicată de către Parchet.

În baza art. 461

alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a admis contestația la executare formulată de

petenții S.G. și S.C.L. cu privire la Decizia penală nr. 627 din 29 februarie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A dispus restituirea

către petenți a sumei de 77.400 RON plătită cu Recipisa nr. 309956/1 din 21

iunie 2010 emisă de C.B. și consemnată la dispoziția Curții de Apel București.

A dispus radierea

sechestrului asigurător luat prin Ordonanța procurorului din 22 martie 2010 și

menținut prin Decizia penală nr. 627 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție asupra imobilului situat în Călărași, str. V. nr. 132A,

având nr. cadastral 2254/1 și înscris în Cartea Funciară nr. 22706 a

localității Călărași, constatând că s-au achitat sumele confiscate de câte

38.700 RON de la fiecare petent.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petenții S.G. și S.C.L. au

formulat contestație la executare cu privire la Decizia penală nr. 627 din 29

februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (care a

modificat Sentința penală nr. 106 din 10 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală) prin care au solicitat restituirea sumei de

77.400 RON RON plătită la C.B. cu recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010 și

consemnată la dispoziția Curții de Apel București, cu titlu de prejudiciu

material și radierea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța procurorului

din 22 martie 2010 și menținut prin Decizia penală nr. 627 din 29 februarie

2012.

În motivarea

contestației, s-a arătat de către petenți că au avut calitatea de inculpați în

dosarul nr. 2930/2/2010 și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 627 din 29 februarie 2012 au fost condamnați, iar pe latură civilă s-a

confiscat de la fiecare petent suma de câte 38.700 RON și s-a menținut

sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din 22 martie 2010

asupra imobilului situat în municipiul Călărași, str. V., județul Călărași.

După rămânerea

definitivă a deciziei menționate au achitat sumele menționate, având în vedere

somațiile primite de la A.N.A.F. - A.F.P. Municipiul Călărași, sume depuse la

Trezoreria Municipiului Călărași cu chitanța seria TS7 nr. 4897814 din 14 mai

2012 pentru suma de 38.700 RON pentru S.G. și cu chitanța seria TS7 nr. 4900813

din 09 august 2012 pentru suma de 38.700 RON pentru S.C.L.

S-a mai precizat că

în faza de judecată, la instanța de fond, a fost depusă suma de 77.400 RON cu

recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010, iar prin Încheierea din data de 10

iunie 2010 s-a ridicat sechestrul asupra imobilului, suma menționată urmând să

acopere prejudiciul în caz de condamnare.

În această situație,

s-a constatat că au fost achitate obligațiile privind confiscarea sumelor de

câte 38.700 RON și se impune restituirea sumei de 77.400 RON ce a fost

consemnată inițial la dispoziția instanței și ridicarea sechestrului.

S-au depus la dosar

copii de pe chitanțele menționate.

Deși petenții au

indicat ca temei al contestației dispozițiile art. 461 lit. c), în realitate,

din susținerile acestora a rezultat că este vorba de art. 461 lit. d) C. proc.

pen., respectiv un incident ivit în cursul executării.

S-a mai apreciat de

prima instanță că nu este întemeiată solicitarea Parchetului de a fi trimisă

cauza la instanța civilă, nefiind vorba de aspecte privind confiscarea averii,

și așa cum s-a arătat, este un incident ivit în cursul executării, cauzat de

faptul că prin încheierea din 24 iunie 2010 s-a indisponibilizat suma de 77.400

RON la dispoziția instanței și s-a dispus ridicarea sechestrului.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție criticând hotărârea

atacată pentru nelegalitate.

În acest sens,

procurorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 alin.

(1) C. proc. pen., nefiind vorba despre nici un incident la executare,

contestatorii îndeplinindu-și obligațiile impuse prin Hotărârea de condamnare

nr. 627 din 29 februarie 2012 a ICCJ, greșit procedându-se la restituirea sumei

de 77.400 RON către petenți și la radierea sechestrului asigurător instituit.

A mai arătat că prin

Decizia penală nr. 1.255 din 11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr.

6453/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, o

contestație la executare formulată împotriva aceleiași hotărâri, respectiv nr.

627/2012.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârii pronunțate și

respingerea cererii de restituire a sumei de 77.400 RON și de radiere a

sechestrului asigurător, apreciind că alta era calea pe care trebuiau să o

urmeze contestatorii.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit disp. art.

461 lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se

poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză

de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în

cursul executării.".

Conform prevederilor

art. 118 lit. e) C. pen., "sunt supuse confiscării speciale bunurile

dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite

persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea

acesteia.".

De asemenea, potrivit

disp. art. 163 C. proc. pen., "măsurile asigurătorii se iau în cursul

procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea,

prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea

confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și

pentru garantarea executării pedepsei amenzii".

Din analiza textului

de lege rezultă faptul că rațiunea disp. art. 118 C. pen. intitulat

"confiscarea specială", iar în speță lit. e) a acestui articol este

tocmai aceea de a fi confiscate bunurile dobândite prin săvârșirea faptei

penale și care nu sunt restituite persoanei vătămate și nu servesc la

despăgubirea acesteia.

Așa după cum chiar

petenții au arătat în cererea de contestație, prin hotărârea de condamnare, pe

latură civilă s-a confiscat de la fiecare suma de câte 38.700 RON și s-a

menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 22 martie

2010 asupra imobilului situat în municipiul Călărași, str. V. nr. 132A, județul

Călărași.

În această succesiune

logico-juridică se constată că sumele de bani au fost confiscate fără ca ele să

servească la despăgubirea persoanei vătămate.

Exprimarea imperativa

a legiuitorului, în sensul că "sunt supuse confiscării speciale"

lucrurile enumerate limitativ în cuprinsul art. 118 C. pen. nu lasă niciun

echivoc în ce privește obligativitatea acestei măsuri, obligativitate

determinată de prezumția legală a existenței stării de pericol generată de

rămânerea pe mai departe a acestor bunuri în deținerea infractorului.

Astfel, lucrurile ce

intră sub incidența prevederilor de la lit. e) a art. 118 C. pen. au o

existență anterioară comiterii infracțiunii și intră în stăpânirea

infractorului prin săvârșirea faptei ce constituie infracțiune. Spre deosebire

de redactarea anterioara a textului similar, reglementarea actuală nu mai

prevede cerința ca lucrurile să fie dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a se putea

dispune această modalitate de confiscare specială este necesar să fie întrunite

doua condiții: bunurile să fie dobândite prin săvârșirea infracțiunii și să nu

fie restituite persoanei vătămate sau în măsura în care nu servesc la

despăgubirea acesteia.

Or, în cauza de față

ambele cerințe sunt întrunite, astfel încât ne aflăm sub incidența textului de

lege menționat.

În cazul bunurilor

dobândite prin săvârșirea infracțiunii, în doctrină se apreciază corect că

pericolul social al faptului deținerii unor asemenea bunuri este prezumat

absolut.

Drept urmare,

confiscarea specială este o sancțiune penală prin care se dispune confiscarea

în folosul statului a anumitor bunuri, în speță a sumelor de câte 38.700 RON de

la fiecare inculpat.

Împrejurarea

învederată de către recurenții condamnați în sensul că S.G. a depus o dată la

C.B. - la dispoziția Curții de Apel București, suma de 77.400 RON prin recipisa

de consemnare nr. 309956/1 din 21 iunie 2012, reprezentând foloase materiale

necuvenite dosar nr. 2930/2/2012, iar altă dată, prin 2 chitanțe pentru

încasarea de impozite, taxe și contribuții către Ministerul Finanțelor Publice

- Trezoreria Municipiului Călărași primindu-se de la S.G., respectiv S.C.L.

sumele de câte 38.700 RON la datele de 14 iunie 2012, respectiv 09 august 2012,

nu conduc la concluzia instanței că sumele care au fost supuse confiscării de

câte 38.700 RON au fost plătite de două ori, impunându-se astfel ridicarea

sechestrului asigurător instituit asupra imobilului din Călărași.

În această ordine de

idei, analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentința

penală nr. 106 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, s-a dispus restituirea către inculpatul S.G. a sumei de 77.400 RON,

consemnată la CEC cu recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010, astfel că este

cupla exclusivă a recurentului condamnat dacă până la această dată nu și-a

ridicat suma consemnată la dispoziția Curții de Apel București, urmând ca

acesta să-și rezolve situația cu unitatea bancară la care a depus acești bani,

respectiv C.B. SA Suc. Călărași.

Cât privește

ridicarea sechestrului, instituit tocmai ca o garanție, având în vedere că

faptele au fost săvârșite de inculpați în cursul anului 2007, iar imobilul în

cauză a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 3469 din 08 august 2007, nu se poate dispune ridicarea sechestrului pe

calea contestației la executare.

Această măsura a fost

corect menținută de către instanța de recurs, constatând vinovăția inculpaților

și aplicând disp. art. 118 lit. e) C. pen., în vederea confiscării de la

fiecare inculpat a sumei de câte 38.700 RON, reprezentând folosul obținut prin

activitatea infracțională.

Având în vedere

faptul că cei doi recurenți condamnați au achitat către Ministerul Finanțelor

Publice Trezoreria Municipiului Călărași sumele supuse confiscării, Înalta

Curte constată că aceasta nu mai poate fi pusă în executare, rămânând fără

obiect, fără însă a se impune înlăturarea sechestrului, urmând ca într-o

eventuală procedură de începere a executării aceștia să prezinte chitanțele de

achitare a sumelor de bani la care fuseseră obligați.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 alin. (1) C.

proc. pen., nefiind vorba despre niciun incident la executare, contestatorii

îndeplinindu-și obligațiile impuse prin Hotărârea de condamnare nr. 627 din 29

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod greșit

procedându-se la restituirea sumei de 77.400 RON către petenți și la radierea

sechestrului asigurător instituit.

Ca atare, pentru

aceste considerente, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

fiind fondat, Înalta Curte urmează a-l admite conform disp. art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și disp. art.

192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 444/F din data

de 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează sentința

penală atacată și rejudecând:

Respinge contestația

la executare formulată de contestatorii S.G. și S.C.L. ca neîntemeiată.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatori, în sumă de câte 75 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 iunie 2013.

Procesat de GGC - AM