ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 444/F din 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins excepția necompetenței materiale ridicată de către Parchet. În baza art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a admis contestația la executare formulată de petenții S.G. și S.C.L. cu privire la Decizia penală nr. 627 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A dispus restituirea către petenți a sumei de 77.400 RON plătită cu Recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010 emisă de C.B. și consemnată la dispoziția Curții de Apel București.

A dispus radierea sechestrului asigurător luat prin Ordonanța procurorului din 22 martie 2010 și menținut prin Decizia penală nr. 627 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra imobilului situat în Călărași, str. V. nr. 132A, având nr. cadastral 2254/1 și înscris în Cartea Funciară nr. 22706 a localității Călărași, constatând că s-au achitat sumele confiscate de câte 38.700 RON de la fiecare petent. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că petenții S.G. și S.C.L. au formulat contestație la executare cu privire la Decizia penală nr. 627 din 29 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (care a modificat Sentința penală nr. 106 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală) prin care au solicitat restituirea sumei de 77.400 RON RON plătită la C.B.

cu recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010 și consemnată la dispoziția Curții de Apel București, cu titlu de prejudiciu material și radierea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din 22 martie 2010 și menținut prin Decizia penală nr. 627 din 29 februarie 2012. În motivarea contestației, s-a arătat de către petenți că au avut calitatea de inculpați în dosarul nr. 2930/2/2010 și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 627 din 29 februarie 2012 au fost condamnați, iar pe latură civilă s-a confiscat de la fiecare petent suma de câte 38.700 RON și s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din 22 martie 2010 asupra imobilului situat în municipiul Călărași, str. V., județul Călărași.

După rămânerea definitivă a deciziei menționate au achitat sumele menționate, având în vedere somațiile primite de la A.N.A.F. - A.F.P. Municipiul Călărași, sume depuse la Trezoreria Municipiului Călărași cu chitanța seria TS7 nr. 4897814 din 14 mai 2012 pentru suma de 38.700 RON pentru S.G. și cu chitanța seria TS7 nr. 4900813 din 09 august 2012 pentru suma de 38.700 RON pentru S.C.L. S-a mai precizat că în faza de judecată, la instanța de fond, a fost depusă suma de 77.400 RON cu recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010, iar prin Încheierea din data de 10 iunie 2010 s-a ridicat sechestrul asupra imobilului, suma menționată urmând să acopere prejudiciul în caz de condamnare. În această situație, s-a constatat că au fost achitate obligațiile privind confiscarea sumelor de câte 38.700 RON și se impune restituirea sumei de 77.400 RON ce a fost consemnată inițial la dispoziția instanței și ridicarea sechestrului.

S-au depus la dosar copii de pe chitanțele menționate. Deși petenții au indicat ca temei al contestației dispozițiile art. 461 lit. c), în realitate, din susținerile acestora a rezultat că este vorba de art. 461 lit. d) C. proc. pen., respectiv un incident ivit în cursul executării. S-a mai apreciat de prima instanță că nu este întemeiată solicitarea Parchetului de a fi trimisă cauza la instanța civilă, nefiind vorba de aspecte privind confiscarea averii, și așa cum s-a arătat, este un incident ivit în cursul executării, cauzat de faptul că prin încheierea din 24 iunie 2010 s-a indisponibilizat suma de 77.400 RON la dispoziția instanței și s-a dispus ridicarea sechestrului. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate.

În acest sens, procurorul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., nefiind vorba despre nici un incident la executare, contestatorii îndeplinindu-și obligațiile impuse prin Hotărârea de condamnare nr. 627 din 29 februarie 2012 a ICCJ, greșit procedându-se la restituirea sumei de 77.400 RON către petenți și la radierea sechestrului asigurător instituit. A mai arătat că prin Decizia penală nr. 1.255 din 11 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. 6453/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, o contestație la executare formulată împotriva aceleiași hotărâri, respectiv nr. 627/2012. În concluzie, a solicitat admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârii pronunțate și respingerea cererii de restituire a sumei de 77.400 RON și de radiere a sechestrului asigurător, apreciind că alta era calea pe care trebuiau să o urmeze contestatorii.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit disp. art. 461 lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.". Conform prevederilor art. 118 lit. e) C. pen., "sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.". De asemenea, potrivit disp. art. 163 C. proc.

pen., "măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii". Din analiza textului de lege rezultă faptul că rațiunea disp. art. 118 C. pen. intitulat "confiscarea specială", iar în speță lit. e) a acestui articol este tocmai aceea de a fi confiscate bunurile dobândite prin săvârșirea faptei penale și care nu sunt restituite persoanei vătămate și nu servesc la despăgubirea acesteia.

Așa după cum chiar petenții au arătat în cererea de contestație, prin hotărârea de condamnare, pe latură civilă s-a confiscat de la fiecare suma de câte 38.700 RON și s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 22 martie 2010 asupra imobilului situat în municipiul Călărași, str. V. nr. 132A, județul Călărași. În această succesiune logico-juridică se constată că sumele de bani au fost confiscate fără ca ele să servească la despăgubirea persoanei vătămate. Exprimarea imperativa a legiuitorului, în sensul că "sunt supuse confiscării speciale" lucrurile enumerate limitativ în cuprinsul art. 118 C. pen. nu lasă niciun echivoc în ce privește obligativitatea acestei măsuri, obligativitate determinată de prezumția legală a existenței stării de pericol generată de rămânerea pe mai departe a acestor bunuri în deținerea infractorului.

Astfel, lucrurile ce intră sub incidența prevederilor de la lit. e) a art. 118 C. pen. au o existență anterioară comiterii infracțiunii și intră în stăpânirea infractorului prin săvârșirea faptei ce constituie infracțiune. Spre deosebire de redactarea anterioara a textului similar, reglementarea actuală nu mai prevede cerința ca lucrurile să fie dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii. Pentru a se putea dispune această modalitate de confiscare specială este necesar să fie întrunite doua condiții: bunurile să fie dobândite prin săvârșirea infracțiunii și să nu fie restituite persoanei vătămate sau în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Or, în cauza de față ambele cerințe sunt întrunite, astfel încât ne aflăm sub incidența textului de lege menționat.

În cazul bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunii, în doctrină se apreciază corect că pericolul social al faptului deținerii unor asemenea bunuri este prezumat absolut. Drept urmare, confiscarea specială este o sancțiune penală prin care se dispune confiscarea în folosul statului a anumitor bunuri, în speță a sumelor de câte 38.700 RON de la fiecare inculpat. Împrejurarea învederată de către recurenții condamnați în sensul că S.G. a depus o dată la C.B. - la dispoziția Curții de Apel București, suma de 77.400 RON prin recipisa de consemnare nr. 309956/1 din 21 iunie 2012, reprezentând foloase materiale necuvenite dosar nr. 2930/2/2012, iar altă dată, prin 2 chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții către Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului Călărași primindu-se de la S.G., respectiv S.C.L.

sumele de câte 38.700 RON la datele de 14 iunie 2012, respectiv 09 august 2012, nu conduc la concluzia instanței că sumele care au fost supuse confiscării de câte 38.700 RON au fost plătite de două ori, impunându-se astfel ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului din Călărași. În această ordine de idei, analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 106 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus restituirea către inculpatul S.G. a sumei de 77.400 RON, consemnată la CEC cu recipisa nr. 309956/1 din 21 iunie 2010, astfel că este cupla exclusivă a recurentului condamnat dacă până la această dată nu și-a ridicat suma consemnată la dispoziția Curții de Apel București, urmând ca acesta să-și rezolve situația cu unitatea bancară la care a depus acești bani, respectiv C.B.

SA Suc. Călărași. Cât privește ridicarea sechestrului, instituit tocmai ca o garanție, având în vedere că faptele au fost săvârșite de inculpați în cursul anului 2007, iar imobilul în cauză a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3469 din 08 august 2007, nu se poate dispune ridicarea sechestrului pe calea contestației la executare. Această măsura a fost corect menținută de către instanța de recurs, constatând vinovăția inculpaților și aplicând disp. art. 118 lit. e) C. pen., în vederea confiscării de la fiecare inculpat a sumei de câte 38.700 RON, reprezentând folosul obținut prin activitatea infracțională.

Având în vedere faptul că cei doi recurenți condamnați au achitat către Ministerul Finanțelor Publice Trezoreria Municipiului Călărași sumele supuse confiscării, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi pusă în executare, rămânând fără obiect, fără însă a se impune înlăturarea sechestrului, urmând ca într-o eventuală procedură de începere a executării aceștia să prezinte chitanțele de achitare a sumelor de bani la care fuseseră obligați. Așa fiind, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen., nefiind vorba despre niciun incident la executare, contestatorii îndeplinindu-și obligațiile impuse prin Hotărârea de condamnare nr. 627 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod greșit procedându-se la restituirea sumei de 77.400 RON către petenți și la radierea sechestrului asigurător instituit.

Ca atare, pentru aceste considerente, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție fiind fondat, Înalta Curte urmează a-l admite conform disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 444/F din data de 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează sentința penală atacată și rejudecând: Respinge contestația la executare formulată de contestatorii S.G. și S.C.L. ca neîntemeiată. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatori, în sumă de câte 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - AM