ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3022/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 416A din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă V.M. împotriva sentinței civile nr. 308 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod legal prima instanță a considerat în raport de dispozițiile art. 831 pct. 2 C. civ. că simplele certuri, neînțelegeri, chiar urmate de amenințări nematerializate, nu pot fi considerate cauze care să conducă la revocarea pentru ingratitudine a donației.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile martorelor N.D. și S.V.C., propuse de către reclamantă, argumentând că toate relatările sunt indirecte, iar împrejurările ce au fost expuse ca fiind percepute în mod direct nu pot fi coroborate sub aspectul timpului, cele două martore situând un incident la care au asistat personal în momente de timp diferite. De asemenea, răspunsurile reclamantei la interogatoriu nu pot avea valoare probatorie câtă vreme nu pot fi coroborate cu alte probe administrate în cauză. Neînțelegerile existente între părți sunt certe și dovedite în cauză, însă din probatoriul administrat nu se poate trage concluzia că pârâta ar fi săvârșit în mod culpabil, cu vinovăție, delicte, cruzimi sau injurii grave de natură a conduce la revocarea pentru ingratitudine a donației.

Injuriile presupun fapte de insultă, de ofensă, jigniri aduse persoanei donatorului, onoarei, demnității sau reputației acestuia, acestea trebuind să prezinte o gravitate deosebită. Împrejurarea că, de-a lungul timpului, reclamanta, care este mama pârâtei, i-a donat diverse bunuri mobile, sume de bani și bunuri imobile, nu poate avea relevanță în cauză și nu poate conduce la dovedirea cauzei de ingratitudine ce constituie temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. 2. Recursul 2.1. Motive Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică pentru că instanța de apel a făcut aceleași greșeli ca și instanța de fond în interpretarea dispozițiilor art. 831 pct. 2 C. civ.

Noțiunea de delicte include fapte juridice ilicite, iar injuriile grave reprezintă insultele și cuvintele jignitoare grave pe care le-a săvârșit intimata împotriva recurentei. Legiuitorul nu distinge ce se înțelege prin delicte, ce se înțelege prin injurii grave. Delictele, insultele și amenințările sunt foarte grave având în vedere raporturile mamă-fiică, fiica trebuind să aibă față de mamă un respect deosebit. În mod nelegal și netemeinic instanța a interpretat declarațiile martorelor reclamantelor sub aspectul că împrejurările expuse nu pot fi coroborate sub aspectul timpului deoarece fiecare persoană are o percepție diferită asupra situării în timp a unor împrejurări percepute direct. Amenințările, insultele, injuriile care au putut fi reproduse de către martore coincid cu aceleași amenințări, insulte, injurii pe care le recunoaște reclamanta la interogatoriu.

2.2. Excepția Intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului întrucât au fost invocate numai motive de netemeinicie. 2.3. Analiza recursului Excepția nulității recursului nu este întemeiată, având în vedere că recurenta s-a referit în dezvoltarea motivelor de recurs la faptul că instanțele de fond au interpretat în mod nelegal dispozițiile art. 831 pct. 2 C. civ. Așadar, prin cererea de recurs se invocă motive de nelegalitate, așa cum impune art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Criticile formulate de recurentă nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele de fond aplicând corect prevederile art. 831 pct. 2 C. civ. Conform acestui text, donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul este culpabil în privința donatorului de delicte, cruzimi sau injurii grave.

Încălcarea sau aplicarea greșită a legii, la care se referă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. Instanțele de fond nu au avut în vedere, în aprecierea ingratitudinii în forma prevăzută de art. 831 pct. 2 C. civ., alte elemente decât cele limitativ prestabilite prin textul de lege care constituie temeiul de drept al cererii de chemare în judecată. Astfel, instanțele au analizat în ce măsură faptele pretins săvârșite de către pârâtă pot constitui delicte, cruzimi sau injurii grave.

Împrejurarea că, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, instanțele au stabilit că aspectele invocate de către reclamantă nu se încadrează în cerințele textului enunțat nu justifică incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 416A din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.