ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3022/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin

decizia civilă nr.

416A din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta reclamantă V.M. împotriva

sentinței civile nr. 308 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că în mod legal prima instanță a considerat

în raport de dispozițiile art. 831 pct. 2 C. civ. că simplele certuri,

neînțelegeri, chiar urmate de amenințări nematerializate, nu pot fi considerate

cauze care să conducă la revocarea pentru ingratitudine a donației.

Instanța de fond a

înlăturat declarațiile martorelor N.D. și S.V.C., propuse de către reclamantă,

argumentând că toate relatările sunt indirecte, iar împrejurările ce au fost

expuse ca fiind percepute în mod direct nu pot fi coroborate sub aspectul

timpului, cele două martore situând un incident la care au asistat personal în

momente de timp diferite.

De asemenea,

răspunsurile reclamantei la interogatoriu nu pot avea valoare probatorie câtă

vreme nu pot fi coroborate cu alte probe administrate în cauză.

Neînțelegerile

existente între părți sunt certe și dovedite în cauză, însă din probatoriul

administrat nu se poate trage concluzia că pârâta ar fi săvârșit în mod

culpabil, cu vinovăție, delicte, cruzimi sau injurii grave de natură a conduce

la revocarea pentru ingratitudine a donației.

Injuriile presupun

fapte de insultă, de ofensă, jigniri aduse persoanei donatorului, onoarei,

demnității sau reputației acestuia, acestea trebuind să prezinte o gravitate

deosebită.

Împrejurarea că, de-a

lungul timpului, reclamanta, care este mama pârâtei, i-a donat diverse bunuri

mobile, sume de bani și bunuri imobile, nu poate avea relevanță în cauză și nu

poate conduce la dovedirea cauzei de ingratitudine ce constituie temeiul

juridic al cererii de chemare în judecată.

2.1. Motive

Reclamanta a declarat

recurs prin care a formulat următoarele critici:

Hotărârea instanței

de apel este nelegală și netemeinică pentru că instanța de apel a făcut

aceleași greșeli ca și instanța de fond în interpretarea dispozițiilor art. 831

pct. 2 C. civ. Noțiunea de delicte include fapte juridice ilicite, iar

injuriile grave reprezintă insultele și cuvintele jignitoare grave pe care le-a

săvârșit intimata împotriva recurentei.

Legiuitorul nu

distinge ce se înțelege prin delicte, ce se înțelege prin injurii grave.

Delictele, insultele și amenințările sunt foarte grave având în vedere

raporturile mamă-fiică, fiica trebuind să aibă față de mamă un respect

deosebit.

În mod nelegal și

netemeinic instanța a interpretat declarațiile martorelor reclamantelor sub

aspectul că împrejurările expuse nu pot fi coroborate sub aspectul timpului

deoarece fiecare persoană are o percepție diferită asupra situării în timp a

unor împrejurări percepute direct.

Amenințările,

insultele, injuriile care au putut fi reproduse de către martore coincid cu

aceleași amenințări, insulte, injurii pe care le recunoaște reclamanta la

interogatoriu.

2.2. Excepția

Intimata-pârâtă a

invocat nulitatea recursului întrucât au fost invocate numai motive de

netemeinicie.

2.3. Analiza

recursului

Excepția nulității

recursului nu este întemeiată, având în vedere că recurenta s-a referit în

dezvoltarea motivelor de recurs la faptul că instanțele de fond au interpretat

în mod nelegal dispozițiile art. 831 pct. 2 C. civ.

Așadar, prin cererea

de recurs se invocă motive de nelegalitate, așa cum impune art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Criticile formulate

de recurentă nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanțele

de fond aplicând corect prevederile art. 831 pct. 2 C. civ.

Conform acestui text,

donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul este

culpabil în privința donatorului de delicte, cruzimi sau injurii grave.

Încălcarea sau

aplicarea greșită a legii, la care se referă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are

în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile

speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit,

interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu

totul eronată.

Instanțele de fond nu

au avut în vedere, în aprecierea ingratitudinii în forma prevăzută de art. 831

pct. 2 C. civ., alte elemente decât cele limitativ prestabilite prin textul de

lege care constituie temeiul de drept al cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanțele au analizat în ce măsură faptele pretins săvârșite de către

pârâtă pot constitui delicte, cruzimi sau injurii grave.

Împrejurarea că, în

urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, instanțele au stabilit că

aspectele invocate de către reclamantă nu se încadrează în cerințele textului

enunțat nu justifică incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 416A din 26 noiembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai

2013.