ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1671/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 17 ianuarie 2017, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună revocarea donației autentificate sub nr. x/19.01.2007 pentru neîndeplinirea obligației de a procura reclamantei medicamente, alimente, asistență medicală, îmbrăcăminte, menaj, plata întreținerii curente a locuinței ce face obiectul donației, precum și a convenției de întreținere autentificate sub nr. x/19.01.2007.

A solicitat, de asemenea, revocarea donației pentru ingratitudine, pe considerentul refuzului nejustificat al pârâtei de a asigura reclamantei alimente.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1020 și urm. C. civ.

Hotărârea pronunțată de prima instanță

Prin sentința civilă nr. 698 din 26.03.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel

Prin decizia nr. 601A din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 698 din 26.03.2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Recursul

1.1. Motive

Împotriva deciziei sus-menționate reclamanta a declarat recurs, critica vizând următoarele aspecte:

În speță au fost deduse judecății două contracte distincte, un contract de donație și un contract de întreținere, care însă materializează o singură voință juridică, respectiv reclamanta a procurat un avantaj patrimonial semnificativ pârâtei în schimbul unui echivalent - obligația de întreținere pe timpul vieții.

Calificarea juridică a contractului în sens de negotium s-a făcut de către instanța de apel prin încălcarea art. 946 și art. 977 C. civ. de la 1864, dându-se în mod greșit prevalență terminologiei folosite de părți, fără a se tine seama de lipsa de pregătire juridica a acestora, dar, mai ales, fără a ține seama de voința lor reală. Voința reală a părților a fost în sensul încheierii unei donații cu sarcini, iar nu a unei donații pure și simple, existând o neconcordanță între voința reală a părților și forma în care aceasta a fost exprimată prin prevederile contractului de donație autentificat sub nr. x/19.01.2007, în limitele clauzelor pe care acest contract le conține.

Instanța de apel a reținut încheierea concomitentă a contractului de întreținere care dă naștere unei obligații de întreținere în sarcina donatoarei. Calificarea contractului de donație ca fiind cu sau fără sarcini trebuia realizată prin raportare la relevanța acestei obligații. Instanțele ar fi trebuit să califice cele două instrumentum ca materializând un contract de donație cu sarcini.

Instanța de apel s-a limitat la interpretarea literală a conținutului contractului de donație autentificat sub nr. x/19.01.2007, în care este adevărat că nu este stipulată o clauză care să impună o contraprestație în sarcina donatorului. Prin prisma voinței reale a părților, actul de donație trebuie analizat în corelație cu convenția încheiată în aceeași zi, în realitate actul de donație, ca negotium iuris, fiind o donație cu sarcini. Dacă părțile nu ar fi înțeles prestarea întreținerii de către pârâtă în beneficiul reclamantei sub forma unei contraprestații pentru donația imobilului, nu ar fi încheiat convenția autentificată sub nr. x/19.01.2007.

Faptul că anterior a fost încheiat între reclamantă și soțul său, pe de o parte, și pârâtă, pe de altă parte, un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere care a fost reziliat față de neprestarea întreținerii constituie un element care susține tocmai intenția părților de a asigura același mecanism, doar exprimat diferit din punct de vedere al instrumentum probationis.

Motivarea instanței de apel este și străină de limitele deduse judecății, întrucât niciuna din părți nu a ridicat problema calificării actului juridic ca având o altă natură decât cea a donației, singura calificare pusă în discuție fiind dacă este o donație pur și simplă sau o donație cu sarcini.

De asemenea, hotărârea instanței de apel este nelegală și din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept material referitoare la revocarea donației pentru ingratitudine, respectiv a art. 831 C. civ.

Astfel, în ipoteza calificării donației ca fiind pură și simplă, revocarea acesteia se impune a fi dispusă în condițiile în care comportamentul donatarului este incompatibil cu obligația morală de recunoștință față de donator. Instanța de apel, reținând că acest caz de revocare ar interveni dacă donatorul s-ar afla în nevoie, a apreciat în mod eronat și nefondat conținutul "nevoii" prin raportare la elementele strict materiale de care dispunea reclamanta. Or, starea de nevoie care a determinat încheierea actului juridic are la bază starea donatorului, nevoia acestuia de îngrijire în contextul vârstei înaintate și a incapacității de a se întreține singur;

Reclamanta a învestit instanța de apel cu critici care vizau atât calificarea de către prima instanță a donației ca fiind pură și simplă, și nu cu sarcini, cât și a reținerii că nu s-ar fi făcut dovada unei neexecutări a obligației de întreținere, și a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru dovedirea neîndeplinirii obligației de întreținere, a neexecutării sarcinii. Audierea unor martori care au fost prezenți în casa reclamantei suficient cât să cunoască cine și în ce măsură îi asigura întreținerea, în ce măsură pârâta s-a conformat obligației asumate, era esențială.

1.2. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 27 februarie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 601A din 23 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea recursului la data de 17 septembrie 2020.

1.3. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (5) și (8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În condițiile art. 801 C. civ. de la 1864, donația este un act prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care îl primește.

Unul dintre caracterele juridice ale contractului de donație îl reprezintă gratuitatea, donatorul transmițând unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta din urmă să se oblige la plata vreunui echivalent.

Prin excepție, în cazul donației cu sarcini contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii. Așadar, dacă părțile convin ca, în schimbul bunului donat, donatarul să-și asume obligații față de donator, acestea trebuie să se regăsească în chiar contractul de donație, voința concordantă a părților, acordul lor de voință privitor la încheierea unui act juridic care să reprezinte o donație cu sarcini trebuind să fie exprimat la momentul încheierii acestuia, iar nu ulterior, printr-un alt act juridic.

Înalta Curte consideră că instanțele de fond nu au nesocotit prevederile art. 977 C. civ. de la 1864, conform căruia, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, câtă vreme textul nu susține teza reclamantei în sensul că mai multe contracte încheiate în aceeași zi trebuie să fie interpretate unele prin altele, iar nu distinct. Consacrarea, implicită, de către C. civ. de la 1864, a principiului de interpretare a contractelor în funcție de voința internă a părților, privește modul de interpretare a fiecărui contract în parte.

Or, tocmai făcând aplicarea corectă a textului de lege enunțat, instanțele de fond au subliniat faptul că din nicio clauză a contractului autentificat sub nr. x/2007 nu rezultă că donatara și-ar fi asumat vreo obligație față de donatoare, astfel încât contractul încheiat de părți este o donație pură și simplă. Obiectul acestui contract l-a constituit nuda proprietate asupra apartamentului proprietatea lui A., care și-a păstrat dreptul de uzufruct viager.

Înalta Curte constată, într-adevăr, că nu doar la art. VI din contract, intitulat "Drepturile și obligațiile donatarei", dar nici în celelalte articole ale contractului nu apar clauze ce ar putea fi interpretate în sensul că ar conține o obligație în sarcina donatarei, în schimbul nudei proprietăți transmise prin contract.

Instanța de apel a observat în mod corect, în decelarea voinței juridice a părților de la momentul încheierii contractului intitulat "de donație", că obligațiile asumate de către pârâtă, prin convenția autentificată sub nr. x/2007, au o pondere însemnată, prin amploarea activităților a căror realizare este asumată. Or, în cazul unei donații cu sarcină, sarcinile impuse donatarului trebuie să fie disproporționate, mult mai mici în raport cu valoarea superioară a bunului donat. Acest fapt converge de asemenea, către concluzia că actul juridic bilateral nr. 104/2007 nu reprezintă o donație cu sarcini.

În consecință, cum nu este cu putință ca o unică voință juridică să dea naștere la două acte juridice civile, operațiunea juridică - negotium iuris invocat de către recurentă - încheiată de părțile contractului nr. x/2007 a constat într-un contract de donație pură și simplă.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 831 pct. 3 C. civ. de la 1864 conform căruia, donația între vii se revocă pentru ingratitudine dacă "fără cuvânt" donatarul îi refuză donatorului alimente. Or, prin chiar cererea de apel reclamanta a arătat că dispune de mijloace bănești pentru a-și procura medicamente, alimente, plata întreținerii etc. În aceste condiții, față de cerința clară a textului, ca revocarea să se facă pentru că donatarul îi refuză donatorului alimente, și față de depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei, în sensul că i-au cumpărat acesteia alimente, cu banii săi, justifică interpretarea corectă a instanței de apel în sensul că în intervalul de referință, apelantei nu i-au lipsit alimentele, astfel încât nu avea nici de ce să le ceară de la intimata pârâtă.

Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de apel făcând interpretarea corectă a prevederilor art. 831 și 977 C. civ. de la 1864;

Ca atare, prin hotărârea dată, instanța de apel nu a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, criticile formulate neîntrunind cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 601A din 23 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.