ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2006/2013

Prin cererea formulată la 7 noiembrie 2011, Ț.M. și P.S. au solicitat anularea sau casarea Sentințelor nr. 5711/1996, 5818/1998 și 2638/2011 ale judecătoriilor din circumscripția Tribunalului Gorj, anularea Hotărârii Comisiei Județene Gorj de Fond Funciar nr. 1763 din 24 iulie 1995 și a adeverinței de proprietate nr. 477 din 22 septembrie 1995, prezentând un scurt istoric nestructurat al cauzelor în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești sus-menționate, fără a indica temeiurile și motivele de nelegalitate pentru care critică respectivele hotărâri. Înalta Curte, la termenul din 5 aprilie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției nulității cererii, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., și va constata cererea nulă, pentru considerentele care succed: Prin cererea formulată, Ț.M. și P.S. și-au exprimat doar nemulțumirile față de soluțiile date cauzelor la care au făcut referire în cerere, nemulțumiri formulate în termeni generali și fără a fi argumentate, fără a indica obiectul juridic și material al acțiunii, și, pe cale de consecință, ele nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs sau critici vizând vreo altă cale extraordinară de atac. Potrivit prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 302 1 și art. 317-318 C. proc. civ., raportate la art. 298 și 316 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau calea de atac care nu cuprinde obiectul ei, va fi declarata nulă, iar art. 82 C. proc.

civ. arată că orice acțiune adresată instanței trebuia să cuprindă, printre altele, și obiectul cererii. În același sens, dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. De asemenea, art. 723 alin. (1) C. proc. civ. dispune că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Accesul la justiție este un drept fundamental protejat de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, dar acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în acord cu scopul pentru care a fost recunoscut.

În speță însă, Ț.M. și P.S. au formulat o cerere ambiguă, fără a indica obiectul juridic și obiectul material al acesteia, iar la primul termen de judecată, fiind prezentă și întrebată, Ț.M. nu a putut preciza obiectul juridic sau material al cererii sale, punând instanța în imposibilitate de a da o calificare corectă cererii formulate de Ț.M. și P.S. Or, obiectul cererii prezintă interes prin prisma stabilirii competenței generale, materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, determinării taxelor judiciare de timbru, incidenței litispendenței, conexității, fixării căii de atac și a componenței completului de judecată, admisibilității unor probe etc. Totodată, obiectul cererii este cel care fixează limitele judecății, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu este indicat obiectul juridic și material al cererii, Înalta Curte urmează a constata nulă cererea formulată de Ț.M. și P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulă cererea formulată de Ț.M. și P.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG