ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 63/2012

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin încheierea din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în dosarul nr. 205/2/2012 (l 02/2012), s-a dispus, în temeiul art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate G.N., pe o durată de 5 zile, începând cu 12 ianuarie 2012 până Ia 16 ianuarie 2012, inclusiv. În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut instanța că, la data de 11 ianuarie 2012, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea existentă în Sistemul Informatic Schengen privind existența unui mandat european de arestare emis la data de 05 ianuarie 2012, de către autoritățile judiciare austriece, față de numitul G.N., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, prevăzută de art. 127 – art. 130 C. pen.

austriac. Din mențiunile cuprinse în semnalarea existentă în S.I.S. (a cărei traducere a fost depusă la dosar) a rezultat că pe numele persoanei solicitate G.N. a fost emis un mandat european de arestare, la data la data de 05 ianuarie 2012, de către autoritățile judiciare austriece. Prin Ordonanța de reținere nr. 2 din 11 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate G.N., pe o durată de 24 de ore, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (l) din Legea nr. 302/2004, republicată. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 28 septembrie 2011, persoana solicitată a spart o fereastră a magazinului de bijuterii W.S. pentru a pătrunde în interior și a fura bijuterii în valoare de 300.000 euro.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004, pentru a se asigura punerea în executare a mandatului european de arestare, în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei solicitate G.N., dar că semnalarea S.I.S. nu cuprinde toate elementele obligatorii pentru conținutul mandatului european de arestare în raport de dispozițiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în raport și de antecedentele penale ale persoanei solicitate, prima instanță a apreciat necesară arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul urma să depună diligentele necesare prezentării mandatului european de arestare, tradus în limba română. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată G.N., fără a motiva în scris calea de atac conform art. 385 C. proc.

pen. La termenul acordat pentru soluționarea recursului, respectiv 16 ianuarie 2012, recurentul persoana solicitată G.N. a învederat instanței că înțelege să retragă recursul formulat în cauză. Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință exprimată nemijlocit în fața instanței de recurenta persoana solicitată G.N., constată că: Dispozițiile art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., stabilesc că părțile pot renunța la recurs conform art. 3 68 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare din părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.

Constatând că dispozițiile legale susmenționate, aplicabile și în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voință a recurentei persoană solicitată G.N., de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte va lua act de aceasta și va dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei decizii. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată G.N. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în dosarul nr. 205/2/2012 (102/2012). Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunță în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.