ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2658/2013

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 6 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 712/42/2013, a

fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și, în consecință, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

republicată, combinat cu art. 148 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., s-a

dispus arestarea persoanei solicitate M.M.R., pe o durată de 5 zile, respectiv

de la data de 6 septembrie 2013, până la 10 septembrie 2013, inclusiv.

S-a fixat termen pentru prezentarea de

către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba

română, la data de 10 septembrie 2013, orele 9:00.

În

motivarea hotărârii s-a reținut că prin adresa Biroului S.I.R.E.N.E.

din data de 26 octombrie 2012, s-a adus la cunoștința autorităților judiciare române

existența pe numele persoanei solicitate M.M.R. a unui mandat european de arestare,

emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul Regional Linz la data de 23

octombrie 2012, în acest document reținându-se în sarcina persoanei solicitate situația

de fapt constând în aceea că, în calitate de membru al unei organizații criminale,

colaborând în mod conștient și intenționat cu alți complici, urmăriți penal separat,

ar fi săvârșit mai multe furturi prin efracție în mod constant în scopul de a se

îmbogăți în mod ilegal. De asemenea, s-a reținut că în 18 cazuri de intrare prin

efracție în clădiri sau spargeri de obiecte, s-ar fi furat camere digitale, telefoane

mobile, accesorii și hardware IT, radiouri auto, scule și bani gheață, în valoare

totală de 124.000 euro.

Potrivit aceleiași adrese, s-a reținut

că faptele menționate constituie infracțiunile de furt profesional prin efracție

în calitate de membru al unei organizații criminale și sunt prevăzute de art. 127,

128 alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 și 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac,

fiind sancționate cu pedepse de până la 10 ani închisoare.

Pentru evitarea riscului ca persoana solicitată

să se sustragă procedurilor de predare prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004,

republicată, având în vedere că aceasta este de acord să fie predată autorităților

judiciare austriece pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor

concrete ale comiterii pretinselor infracțiuni, că nu există obiecții privind identitatea

și pentru a da posibilitatea autorităților judiciare austriece să înainteze mandatul

european de arestare, curtea de apel a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive

a arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute

de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei

prevăzute de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare, cât și al pericolului

concret pentru ordinea publică, precum și cele prevăzute de art. 143 raportat la

art. 68

1

din același cod.

La alegerea măsurii, instanța de fond a

avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că au fost comise

faptele

pentru care persoana solicitată este urmărită penal, numărul mare de fapte pentru

care aceasta este cercetată (respectiv 18 cazuri de intrare prin efracție), precum

și suspiciunea că, la săvârșirea acestor fapte, au participat mai multe persoane

în grup organizat, dar mai ales gravitatea acestora și regimul sancționator.

Prin urmare, nu a putut fi primită solicitarea

apărătorului acesteia privind luarea unei măsuri de obligare a persoanei solicitate

de a nu părăsi localitatea, având în vedere prezervarea ordinii publice și necesitatea

desfășurării procesului penal în condiții optime.

Drept urmare, în temeiul art. 193

alin. (2) raportat la art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă

cererea formulată de unitatea de parchet și s-a dispus arestarea persoanei solicitate

pe o durată de 5 zile, începând cu data de 6 septembrie 2013 până la 10

septembrie 2013, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri, în termen

legal, a declarat recurs persoana solicitată M.M.R., solicitând, prin intermediul

apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii

atacate și, pe fond, punerea sa în libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul

parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și ultimul cuvânt al

acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând

a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond este

legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării preventive

pe o perioadă de 5 zile, de la 6 septembrie 2013 și până la 10 septembrie 2013,

corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura

reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

În

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea

nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate,

care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării și care a luat

cunoștință despre motivul reținerii, relatând că nu este cercetată pe teritoriul

României și că este de acord să fie predată autorităților străine.

Cu ocazia soluționării unei cereri de punere

în executare a mandatului european de arestare, instanța națională verifică îndeplinirea

condițiilor de fond și formă ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive,

fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

La individualizarea măsurii necesare asigurării

posibilității predării persoanei solicitate, pe numele căreia a fost emis un mandat

european de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt profesional prin efracție

în calitate de membru al unei organizații criminale, prevăzute de art. 127, 128

alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 și 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac, Curtea

de Apel Ploiești a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune

condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se reține că măsura arestării provizorii

dispusă față de recurentul persoană solicitată corespunde tuturor exigențelor impuse

de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, persoana solicitată

manifestându-și, de altfel, acordul în ceea ce privește predarea sa către autoritățile

judiciare austriece.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție

legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101-103 din Legea nr. 302/2004,

republicată și art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel încât,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

declarat de persoana solicitată, ca nefondat.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană

solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată M.M.R. împotriva încheierii din 6 septembrie 2013 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în Dosarul nr. 712/42/2013.

Obligă recurentul persoană solicitată la

plata sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 170

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.