ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2658/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 712/42/2013, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și, în consecință, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, combinat cu art. 148 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.M.R., pe o durată de 5 zile, respectiv de la data de 6 septembrie 2013, până la 10 septembrie 2013, inclusiv. S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, la data de 10 septembrie 2013, orele 9:00.

În motivarea hotărârii s-a reținut că prin adresa Biroului S.I.R.E.N.E. din data de 26 octombrie 2012, s-a adus la cunoștința autorităților judiciare române existența pe numele persoanei solicitate M.M.R. a unui mandat european de arestare, emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul Regional Linz la data de 23 octombrie 2012, în acest document reținându-se în sarcina persoanei solicitate situația de fapt constând în aceea că, în calitate de membru al unei organizații criminale, colaborând în mod conștient și intenționat cu alți complici, urmăriți penal separat, ar fi săvârșit mai multe furturi prin efracție în mod constant în scopul de a se îmbogăți în mod ilegal. De asemenea, s-a reținut că în 18 cazuri de intrare prin efracție în clădiri sau spargeri de obiecte, s-ar fi furat camere digitale, telefoane mobile, accesorii și hardware IT, radiouri auto, scule și bani gheață, în valoare totală de 124.000 euro.

Potrivit aceleiași adrese, s-a reținut că faptele menționate constituie infracțiunile de furt profesional prin efracție în calitate de membru al unei organizații criminale și sunt prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 și 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac, fiind sancționate cu pedepse de până la 10 ani închisoare.

Pentru evitarea riscului ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor de predare prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că aceasta este de acord să fie predată autorităților judiciare austriece pentru efectuarea de cercetări în vederea stabilirii împrejurărilor concrete ale comiterii pretinselor infracțiuni, că nu există obiecții privind identitatea și pentru a da posibilitatea autorităților judiciare austriece să înainteze mandatul european de arestare, curtea de apel a apreciat că se justifică luarea măsurii preventive a arestării pe o durată de 5 zile, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, superioară limitei de 4 ani închisoare, cât și al pericolului concret pentru ordinea publică, precum și cele prevăzute de art. 143 raportat la art. 68 1 din același cod.

La alegerea măsurii, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care se pretinde că au fost comise faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal, numărul mare de fapte pentru care aceasta este cercetată (respectiv 18 cazuri de intrare prin efracție), precum și suspiciunea că, la săvârșirea acestor fapte, au participat mai multe persoane în grup organizat, dar mai ales gravitatea acestora și regimul sancționator. Prin urmare, nu a putut fi primită solicitarea apărătorului acesteia privind luarea unei măsuri de obligare a persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea, având în vedere prezervarea ordinii publice și necesitatea desfășurării procesului penal în condiții optime.

Drept urmare, în temeiul art. 193 alin. (2) raportat la art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă cererea formulată de unitatea de parchet și s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, începând cu data de 6 septembrie 2013 până la 10 septembrie 2013, inclusiv. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată M.M.R., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea sa în libertate. Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului persoană solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile, de la 6 septembrie 2013 și până la 10 septembrie 2013, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării și care a luat cunoștință despre motivul reținerii, relatând că nu este cercetată pe teritoriul României și că este de acord să fie predată autorităților străine. Cu ocazia soluționării unei cereri de punere în executare a mandatului european de arestare, instanța națională verifică îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, precum și alegerea măsurii preventive, fără a se putea pronunța asupra temeiniciei acuzațiilor aduse persoanei solicitate.

La individualizarea măsurii necesare asigurării posibilității predării persoanei solicitate, pe numele căreia a fost emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt profesional prin efracție în calitate de membru al unei organizații criminale, prevăzute de art. 127, 128 alin. (1) pct. 4, 129 pct. 1 și 2, 130 cauza 4,15 alin. (1) C. pen. austriac, Curtea de Apel Ploiești a ales măsura aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, se reține că măsura arestării provizorii dispusă față de recurentul persoană solicitată corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, persoana solicitată manifestându-și, de altfel, acordul în ceea ce privește predarea sa către autoritățile judiciare austriece.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 101-103 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M.R. împotriva încheierii din 6 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 712/42/2013. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 370 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 170 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.