Decizia nr. 317/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen. care încalcă dispozițiile prevederilor art. 290 alin. (4) C. proc. pen., adică dosarul cauzei să fie trimis în vederea refacerii urmăririi penale la parchetul corespunzător instanței care potrivit legii judecă în primă instanță cauza. în speța de față, dosarul a fost trimis parchetului care a efectuat inițial urmărirea penală și nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare care este parchetul de pe lângă instanța care judecă în urma strămutării cauza. Arată faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la lași nu se efectuează cercetări corecte, iar accesul la un proces echitabil i se încalcă în mod repetat și astfel s-a admis cererea de strămutare formulată în cauză. Inculpatul consideră că în cazul de față se impune ca dosarul prezentei cauze să fie trimis la unul din parchetele existente în Satu Mare deoarece procesul a fost strămutat de către instanța supremă la Satu Mare și nicidecum dosarul să fie trimis la Parchetele de la lași prin nerespectarea deciziei de strămutare a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constat că acolo există interese total nelegale. Față de aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel liberul acces la cercetări corecte și imparțiale și la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen. și art. 172 C. proc. pen. neconstituționale în opinia inculpatului întrucât nu menționează explicit obligativitatea , fără excepții de la această obligație, a asistării de către un avocat de-a lungul întregului proces penal, inclusiv în faza de urmărire penală de la poliție la parchet, în cauze cum este cauza de față. Datorită acestui fapt se permite procurorilor să împiedice asistarea de către avocați și în faza de urmărire penală și în fața poliției. În prezenta cauză el consideră că datorită lipsei acestor prevederi exprese i s-a încălcat dreptul lui constituțional la apărare respectiv dreptul de a fi asistat de către un avocat pe timpul efectuării actelor de urmărire penală, deși asistența lui era obligatorie. Față de aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptului constituțional la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituția României și ale art. 24 alin. (2) din Constituția României precum și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (4) C. proc. pen. care prin actuala formă deși stipulează competența parchetelor din localitatea unde se manifestă rezultatul, respectiv în cazul de față în urma strămutării, normal manifestarea rezultatului ar fi la judecătoria Satu Mare consideră că art. 30 alin. (4) din C. proc. pen. nu subliniază în mod explicit, obligatoriu și fără excepții, competența efectuării cercetărilor la parchetele din localitatea unde a fost strămutat dosarul cauzei și prin aceasta se încalcă dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 C. proc. pen. care se referă la martori, neconstituțional în opinia inculpatului întrucât nu stipulează explicit, exhaustiv, toate incompatibilitățile cu calitatea procesuală de martor și ca nu pot fi audiate ca martori persoanele care au făcut plângerea penală, deoarece în mod evident nu pot fi obiective și imparțiale, ori în cazul de față grefierele „denunțătoare" sunt martore în cauză. Consideră că astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 242 C. pen. care nu stipulează explicit obligativitatea de tratament egal și cercetare penală a tuturor părților din procesul penal, inclusiv a anchetatorilor la fel cum sunt cercetați și învinuiții, neexistând aceleași pedepse pentru anchetatori ca și pentru inculpați. În speța de față anchetatorii, rudele și complicii lor au introdus în dosar probe false înscenând dosarul contra inculpatului. Prin prezenta formulare a art. 242 din C. pen. se încalcă egalitatea de tratament între părți, între acuzare și apărare prin faptul că nu se stipulează expres necesitatea și obligativitatea efectuării de cercetări în toate cazurile când există plângeri penale îndreptate împotriva anchetatorilor ce instrumentează cazul. Inculpatul consideră că astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 16 din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 242 C. pen. care omite să stipuleze că se pedepsește penal pe lângă sustragerea de înscrisuri oficiale din dosarele aflate pe rolul instanțelor și introducerea frauduloasă de înscrisuri integral false de către persoane care nu au absolut nici o calitate procesuală în dosarul cauzei prezente, în dosarul parchetului și alte dosare de înscrisuri false și denunțuri calomnioase, cum se întâmplă și în cauza dedusă judecății, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 16 din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 52 alin. (6) C. proc. pen. Care împiedică recuzarea întregii instanțe și în cazul de față a împiedicat recuzarea Judecătoriei lași, care în prezenta cauză a fost parte adversă și judecător în același timp, împiedicând astfel de la început accesul său la un proces corect și echitabil. Inculpatul consideră că astfel i s-a încălcat dreptul său constituțional la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României, i s-a încălcat dreptul la libertate individuală prevăzut de art. 23 din Constituția României, i s-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României. Se încalcă de asemenea prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de absolută neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen. care nu stipulează obligativitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a admite strămutarea în mod indiscutabil, obligatoriu și automat în cazul în care părțile adverse funcționează în cadrul instanței de fond de unde se cere strămutarea, ca și în speța de față. Consideră că art. 55 alin. (1) C. proc. pen. ar trebui să stipuleze că Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată în mod automat și indiscutabil să admită strămutarea, când „denunțătorii" sunt de fapt cei care judecă cauza și când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Lipsa acestor prevederi exprese încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la faptul că în cazul formulării cererii de strămutare „se poate" dispune suspendarea judecării cauzei în loc să se suspende automat judecata în cauza de fond în momentul formulării cererii de strămutare. Lipsa acestor prevederi exprese încalcă dreptul constituțional la liberate individuală art. 23 pct. 11 din Constituția României prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 pct. 11 din Constituția României și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, adică legea de funcționare a avocaților, prin care o mulțime de foști magistrați au dreptul să fie avocați la instanța unde au activat ca magistrați, considerând că în UE nu se pot face asemenea practici. Arată că și în cazul de față foști magistrați din cadrul Judecătoriei sau Curții de Apel lași, actuali avocați în cadrul Baroului lași au fabricat și organizat acțiuni de represiune nedreaptă și abuzivă împotriva sa. Față de aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptului constituțional la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituția României, se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 C. proc. pen. prin aceea că stipulează că prezentarea mijloacelor materiale de probă , instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, dispune „dacă este necesar" aducerea sau prezentarea acestora. Consideră că sintagma „dacă este necesar" este neconstituțională, dând posibilitatea judecătorilor și procurorilor incorecți să nu administreze probe în apărare chiar dacă acestea sunt esențiale în aflarea adevărului și care poate ar demonstra incontestabil nevinovăția. Consideră că posibilitatea respingerii probelor solicitate de către un învinuit sau inculpat, în cazul în care acestea ar dovedi nevinovăția, încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 331 C. proc. pen. deoarece în cazul în care este necesară administrarea de probe noi, se permite prin sintagma „instanța dispune fie judecarea în continuare, fie amânarea ei" și astfel judecătorii să poată să nu aștepte administrarea probelor esențiale care dovedesc în mod incontestabil nevinovăția. Consideră că în mod corect ar fi ca art. 331 C. proc. pen. ar trebui să dispună obligativitatea amânării judecării cauzei pentru administrarea de probe noi. Consideră că se încalcă astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 pct. 11 din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 C. proc. pen. care prin folosirea sintagmei „cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor” deși în cauza de față i s-au încălcat toate drepturile prevăzute prin dispozițiile obligatorii din C. proc. pen. respectiv faptul că nu a fost citat niciodată și nu i s-a dat posibilitatea să administreze probe și de asemenea nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și rechizitoriul întocmit în cauză încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și alte articole din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 pct. 11 din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 336 C. proc. pen. în care se stipulează ca extinderea procesului penal cu privire la alte fapte penale în legătură cu cauza , care se „descoperă în sarcina inculpatului” în loc ca textul să fie complet, așa cum ar fi corect și să se menționeze că se poate face extinderea procesului penal și trimiterea cauzei la parchetul competent când se constata alte fapte in legătura cu cauza săvârșite de partea advers, adică de reclamanți, de către anchetatori și de „alte persoane, precum și de complicii lor" ca în situația cauzei de față. Prin faptul că textul actual al art. 336 C. proc. pen. nu prevede obligativitatea efectuării în cazul proceselor penale înscenate împotriva persoanelor nevinovate să se facă cercetări în baza plângerilor penale formulate de către persoanele nevinovate se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României nimeni nu e mai presus de lege, art. 23 pct. 11 din Constituția României, prezumția de nevinovăție, și art. 24 din Constituția României dreptul la apărare.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 C. proc. pen. care prin folosirea cuvântului „poate" în loc de cuvântul „trebuie" prin neformularea clară a textului în care să se menționeze că în cazul proceselor penale în care s-au formulat plângeri penale împotriva reclamanților, anchetatorilor sau altor persoane, textul de lege ar trebui să conțină efectuarea în mod obligatoriu extinderea procesului penal și împotriva persoanelor mai sus arătate. Prin lipsa acestei prevederi astfel cum a fost expusă încălcându-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 16 din Constituția României nimeni nu e mai presus de lege, art. 23 pct. 11 din Constituția României, prezumția de nevinovăție, și art. 24 din Constituția României dreptul la apărare, în accepțiunea inculpatului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (2) C. proc. pen. care prin faptul că se stipulează că „probele nu au valoare mai dinainte stabilită” se împiedică aflarea adevărului, se împiedică înfăptuirea într-adevăr a dreptății și se împiedică corecta și buna administrare a justiției, prin aceea că în toate legislațiile statelor de drept se prevede că probele materiale incontestabile primează în fața denunțurilor care pot fi calomnioase, în fața mărturiilor care pot fi mincinoase și în fața probelor care pot fi falsificate. Consideră că prin faptul că în cazul de față nu se atașează la dosarul cauzei proba care dovedește în mod incontestabil nevinovăția lui absolută, adică, din interese total nelegale, se refuză atașarea la dosarul cauzei prezente, a probei esențiale care dovedește, în mod incontestabil, nevinovăția sa. Față de aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptului constituțional la apărare prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 C. proc. pen. în care se prevede ca mijloace de proba înregistrările video și fotografiile care pot fi falsificate și cu privire la atacarea cărora ca falsuri nu există în C. proc. pen. și nici în C. pen. un articol prin care acestea să poată fi defăimate și cercetate ca falsuri, așa cum pot fi defăimate înscrisurile, prin folosirea acestor mijloace de probă, inadmisibile în legislațiile statelor cu adevărat de drept. Față de aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptul constituțional la apărare prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 alin. (2) C. proc. pen. deoarece consideră că în cazul de față în care dosarul parchetului a fost fabricat, din interese total nelegale, împotriva lui ca persoana absolut nevinovată, cu probe în totalitate false și deși a făcut plângeri penale la parchetele competente și a depus, în mod oficial, plângeri penale în dosarul cauzei, în loc să se prevadă în cadrul art. 66 C. proc. pen. sau intr-un articol separat, in aceasta situație, obligativitatea trimiterii întregului dosar al cauzei la parchetul competent, conform art. 209 alin. (4) din C. proc. pen., adică la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru a se efectua cercetările care se impun cu privire la falsurile susmenționate, prin art. 66 alin. (2), se prevede în mod neconstituțional că el trebuie să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor false depuse de părțile adverse le-au depus în dosarul parchetului. Inculpatul consideră că prin art. 66 alin. (2) din C. proc. pen. se încalcă, în mod sfidător și fățiș, dreptul constituțional la apărare și la administrarea de probe în favoarea apărării, adică a probelor care dovedesc nevinovăția ca persoană absolut nevinovată, prevăzut de art. 24 din Constituția României, se încalcă dreptul constituțional la prezumția de nevinovăție prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României, se încalcă dreptul meu constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României, se încalcă alte multe drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 alin. (2) C. proc. pen. în care se stipulează că o probă nu poate fi respinsă numai „dacă proba este concludentă și utilă”. Prin această sintagmă adăugată se dă posibilitatea judecătorilor, ca din interese nelegale să nu administreze probe esențiale, cum ar fi în cazul de față necesitatea atașării la dosarul cauzei de față, ca probă esențială care dovedește în mod incontestabil nevinovăția sa absolută, a urmei Dosarului civil nr. 13052/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, pentru a se vedea că din această urmă de dosar n-a fost mișcată niciodată din cusăturile ei. Precizează faptul că a cerut și cere instanței de judecată să administreze din nou, în primul rând aceste probe concludente, dar judecătorii din lași din interese nelegale prevalându-se de art. 67 alin. (2) nu au administrat aceste probe concludente și utile, încălcându-i dreptul constituțional la apărare art. 24 din Constituția României, la prezumția de nevinovăție prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 C. proc. pen. în care se arată că declarațiile pe care le fac în instanța de judecată pot servi la aflarea adevărului, „numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări” ce rezultă din ansamblul probelor existente în dosar, fără să se țină cont de faptul ca în cazul de față, polițiști și procurori, incorecți și corupți din lași, din interese total nelegale, pe bază de trafic de influență, au fabricat prezentul dosar penal, împotriva lui. În aceste condiții, subliniază ca prevederile art. 69 C. proc. pen. sunt neconstituționale și prin ele se încalcă dreptul său constituțional la apărare și la administrarea de probe în favoarea apărării, adică a probelor esențiale care dovedesc nevinovăția prevăzut de art. 24 din Constituția României precum și prezumția de nevinovăție prevăzut de către art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul său constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) C. proc. pen..; se încalcă multe alte drepturi prevăzute de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen. care prin faptul că îi impune cu forța un avocat, care la lași, în cauza de față este avocatul părților adverse sau este cumpărat de fiecare dată de părțile adverse i se încalcă dreptul de a vorbi și de a se apăra în timpul ședințelor de judecată, i se încălca dreptul lui constituțional de a se apăra singur, adică i se încălca dreptul lui constituțional la apărare și la administrarea de probe în sprijinul apărării, că persoana absolut nevinovată prevăzut de art. 24 din Constituția României; prezumția de nevinovăție, prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul său constituțional la libertate individuală, prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României; multe alte drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 242 alin. (1) C. pen. precizând că în codurile penale și în legislațiile statelor cu adevărat de drept din vechea Europa, cum sunt Belgia, Olanda s.a. infracțiunile prevăzute de art. 242 C. pen. nu sunt deloc pedepsite de legea penală și nicidecum nu sunt pedepsite cu închisoare. Prin prevederile art. 242 C. pen. lui ca persoana absolut nevinovată în cazul de față, i s-a încălcat dreptul constituțional la libertate prevăzut de art. 23 din Constituția României; i s-a încălcat în mod grav, dreptul constituțional la prezumția de nevinovăție, prevăzut de art. 21 pct. 11 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la viata și la integritate fizica și psihica prevăzut de art. 22 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional libera circulație, prevăzut de art. 25 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional de a nu i se restrânge exercițiul unor drepturi și a unor libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional de proprietate privata, prevăzut de art, 44 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la inviolabilitatea domiciliului prevăzut de art. 27 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional cu privire la păstrarea secretului corespondentei și al convorbirilor telefonice, prevăzut de art. 28 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul meu constituțional ca persoana vătămata de autorități publice, prevăzut de art. 52 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional de petiționare, prevăzut de art. 51 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la libertate economica, prevăzut de art. 45 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la munca, prevăzut de art. 41 din Constituția României; i s-au încălcat, grav multe alte drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 respectiv legea privind sesizarea Curții Constituționale, care prin faptul că împiedică sesizarea directă a Curții Constituționale și impune că sesizarea Curții Constituționale să se facă prin intermediul instanței de judecată pe rolul căreia se află dosarul cauzei, permite judecătorilor incorecți și corupți să blocheze sesizarea Curții Constituționale, să nu trimită excepțiile de neconstituționalitate invocate, spre competența soluționare, la Curtea Constituțională. Solicită respectarea legii și trimiterea întregului dosar al cauzei, inclusiv dosarele parchetelor în forma integrală la Curtea Constituțională, așa cum prevede, în mod obligatoriu, legea, spre competența soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate, pe care Ie-a invocat și susținut, legate direct de prezenta cauză. Consideră că prin neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 i se încalcă dreptul constituțional privind accesul la justiție prevăzut de art. 21 de Constituția României, se încalcă dreptul constituțional la un proces echitabil și la cercetări corecte de art. 21 alin. (4) de Constituția României, drepturi constituționale prevăzute, in zadar, de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. prin inexistența prevederilor echivalente ale art. 183 C. proc. pen. și a inexitenței unui articol echivalent în C. proc. pen. în care prin folosirea cuvântului „poate”, în loc de cuvântul „trebuie” se permite judecătorilor să nu trimită la parchete, spre competență cercetare, înscrisurile defăimate ca false, introduse fraudulos în dosarul cauzei, de părțile adverse. Totodată, invocă excepția de absolută neconstitutionalitate a actualului C. proc. pen. cu privire la faptul că lipsesc o mulțime de articole și texte de lege absolut necesare în legislația unui stat cu adevărat de drept, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de absolută neconstituționalitate a cum ar fi articolele echivalente art. 244 din C. proc. civ. și a inexistenței unor articole echivalente în C. proc. pen., în care prin folosirea cuvântului „poate” în loc de cuvântul „trebuie” se permite judecătorilor, incorecți și corupți, ca din interese total nelegale, să nu suspende judecata cauzei în cazul în care aceasta depinde de alte instanțe de judecată și de parchete, ca în cazul de față, încălcându-i-se, dreptul constituțional la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstitutionalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. actual prin inexistența prevederilor care să îi responsabilizeze pe anchetatori, polițiștii, grefierii, judecătorii, procurorii, colaboratorii și toți cei care încalcă dispozițiile obligatorii ale procedurii penale, astfel încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României și art. 23 pct. 11 din Constituția României privind prezumția de nevinovăție.

Excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 1 pct. 1 lit. b 2 ) din Legea nr. 202/2010 prin care se stabilește o competență aberantă în cazul cercetării procurorilor, grefierilor și magistraților, respectiv faptul că aceștia ar trebui să se autocerceteze sau să fie cercetați de către subordonații lor în cazul unor plângeri penale îndreptate împotriva lor și astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Invocă excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 prin care s-a abrogat art. 303 alin. (6) C. proc. pen. deoarece prin eliminarea suspendării judecării cauzei în situația sesizării Curții constituționale cu excepții de neconstitutionalitate se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 C. proc. pen. care prevede că magistratul incompatibil trebuie să declare că se abține și motivele abținerii președintelui instanței și nu se stipulează că în cazul în care magistratul este incompatibil și este recuzat ca în cazul de față, trebuie admisă automat abținerea și recuzarea. În formularea actuală a textului de lege care constituie acest articol, prin faptul că nu se prevede responsabilizarea și sancționarea magistratului incompatibil, care din interese nelegale nu vrea să respecte legea, nu vrea să se abțină și prin faptul că se permite respingerea cererii de abținere sau de recuzare i se încalcă astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Eurpeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. și a întregului C. pen. pentru faptul ca nu prevede absolut nici un fel de responsabilizare pentru magistrații care din interese total nelegale nu respectă legea, nu respectă prevederile Constituției României, nu respectă prevederile C. pen.., nu respectă prevederile C. proc. pen., nu respecta dispozițiile obligatorii ale art. 47 alin. (1); art. 47 alin. (2), art. 48 lit. d); art. 48 lit. g) C. proc. pen. s.a., iar prin faptul că la Satu Mare, din interese total nelegale, în cauza de față nu funcționează absolut deloc nici instituția abținerii și nici instituția recuzării, i se încalcă ilegal și abuziv dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 și 57 C. proc. pen. prin faptul că nu se suspendă automat judecata în cauza fond și nu se așteaptă soluționarea mai întâi a cererii de strămutare și se permite judecătorilor de la Satu Mare, ca pe baza de interese nelegale să îl hărțuiască, să îl prejudicieze, să îl împiedice să participe la ședințele de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție, adică îl împiedică să se deplaseze la Înalta Curte de Casație și Justiție, îl împiedică să-și susțină la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de strămutare a cauzei de fond de la Satu Mare, dându-i cu rea credința, rea voința și rea intenție termene la Satu Mare exact în zilele în care are termene în aceeași cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Deci, prin faptul că în momentul depunerii cererii de strămutare nu se suspendă automat judecata în cauza de fond, în mod evident, în cauza de față, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. (1) C. proc. pen. care nu prevede expres în apărarea nu se poate face recurs împotriva hotărârii judecătorești prin care se refuza, desesizarea instanței, trimiterea dosarului cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale deși aceasta în cazul de față așa cum a arătat este lovită de nulitate absolută și este absolut ilegală. Prin faptul că nu se respectă principiul de drept al egalității de tratament între acuzare și apărare în fața instanței de judecată și prin acesta, în mod evident, i se încalcă dreptul constituțional de acces la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 303 C. proc. pen. pentru faptul că prevede suspendarea cauzei în cauza de față în care judecata în dosarul de fond depinde de soluția dată în dosarul referitor la aceeași cauză, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Dosarul penal nr. 3541/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, dar din interese total nelegale, pe baza de comenzi, intervenții și aranjamente total ilegale plătite la Judecătoria Satu Mare nu se așteaptă soluția de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se trimite dosarul de fond la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se putea soluționa legal și corect dosarul aceleiași cauze, adică Dosarul penal nr. 3541/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători și pentru a se împiedica și deplasarea lui la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea susținerii cauzei lui, a excepțiilor de neconstituționalitate și a cererilor de strămutare pe care Ie-a depus, prin acordarea de termene exact în zilele în care se știe că are termene la Înalta Curte de Casație și Justiție, acordându-se termene și la Judecătoria Satu Mare, asa cum s-a făcut în zilele de 7 mai 2012; 25 iunie 2012; 25 iulie 2012 s.a., încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010 prin care s-a abrogat art. 303 alin. (6) C. proc. pen. care stipula ca se suspenda judecata de fond in cazul sesizării Curții Constituționale prin invocarea unei excepții de neconstitutionalitate legată de cauza de fond și prin faptul ca nu se trimite la Curtea Constituțională a întregului dosar de fond, adică se împiedica soluționarea corecta a excepțiilor de neconstitutionalitate invocate, cu dosarul de fond al cauzei în fața completului de judecată de la Curtea Constituțională, adică se dau soluții pe de rost, cu privire la excepțiile de absolută neconstituționalitate pe care Ie-a invocat în cauza de față, ceea ce este inadmisibil într-un stat care se pretinde de drept, cum este România, iar prin acest text de lege care prevede ca excepțiile de neconstituționalitate se soluționează pe de rost fără să se trimită la Curtea Constituționala dosarul de fond al cauzei și fără să se suspende judecata în cauza de fond, în mod evident încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 care nu prevede suspendarea judecării cauzei în cazul în care se formulează plângeri penale, depuse în dosarul cauzei de față și la parchetele competente, împotriva magistraților incorecți și corupți care au înscenat procesul penal de fond al cauzei de față, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 197 C. proc. pen. deoarece nu prevede nulitatea absoluta în cazul în care exista dovezi evidente că procesul penal a fost înscenat, fabricat pe baza comenzilor, intervențiilor și aranjamentelor nelegale plătite, în cazul care există plângeri penale în cadrul dosarului cauzei de față și la parchetele competente și nu se prevede suspendarea judecării cauzei de fond până la soluționarea acestor plângeri penale formulate. Prin această încălcare evidentă a principiului de drept care stipulează obligativitatea respectării egalității de tratament între acuzare și apărare în fața instanței de judecată, se încalcă în mod vădit dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. (4) C. proc. pen. care stipulează faptul că parchetul competent să efectueze refacerea urmăririi penale este parchetul de pe lângă instanța de judecată care judecă pe fond cauza și nu prevede că automat refacerea urmăririi penale trebuie sa se facă de către parchetele ierarhic superioare instanței care judecă pe fond cauza prin împiedicarea accesului la parchetele ierarhic superioare instanței de judecată unde se judecă cauza de fond, prin faptul că art. 209 alin. (4) nu prevede efectuarea de cercetări penale în cazul plângerilor penale de către parchetele ierarhic superioare parchetului de pe lângă instanța de fond, acești magistrați incorecți și corupți nu sunt deloc cercetați, nu sunt deloc responsabilizați, sunt încurajați sa săvârșească în continuare fărădelegi, se încalcă principiul de drept care stipulează obligativitatea egalității de tratament intre acuzare și apărare, se încalcă dreptul constituțional de acces la un process echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 47/1992 cu privire la faptul că nu prevede sancțiuni și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți care nu se pronunță imediat prin încheiere separată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate pe care Ie-a invocat referitor la cauza de față și prin aceasta încălcându-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) C. proc. pen. care nu prevede sancționarea și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți care nu vor sa administreze probele care sunt necesare in apărare, încălcându-i dreptul constituțional de acces la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) C. proc. pen. care stipulează dreptul la avocat în orice fază a procesului penal, dar nu stipulează nici un fel de sancțiuni și responsabilizare a magistraților incorecți și corupți care încalcă acest drept și prin aceasta i se încalcă dreptul constituțional la apărare și dreptul constituțional de acces la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a întregului C. pen. și C. proc. pen. deoarece nu prevede nici un fel de sancțiuni și nici un fel de responsabilizare a magistraților incorecți și corupți, care în cauza de față nu respectă legea și nu vor să țină cont de cererile, excepțiile și precizările pe care Ie-a formulat în cauza de fața încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 508-512 C. proc. pen. în sensul neîntocmirii unui proces-verbal a sustragerilor, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 C. proc. pen. cu privire la faptul că stipulează că se poate dispune audierea martorilor prin comisie rogatorie în fața unei alte instanței de judecată „când instanța de judecată nu are posibilitatea să asculte martorii” în loc să se stipuleze că instanța de judecată este obligată și trebuie să dispună audierea martorilor prin comisie rogatorie atunci când părțile și martorii cer ca martorii să fie audiați prin comisie rogatorie iar aceasta să se efectueze în localitatea în care cer martorii și în care se poate efectua o audiere corectă, încălcându-se prin acesta dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 134 alin. (2) C. proc. pen. care stipulează că în cazul comisiei rogatorii părțile pot cere să fie citate la efectuarea comisiei rogatorii în loc să stipuleze faptul că este obligatorie citarea părților la efectuarea comisiei rogatorii, dându-se posibilitatea desfășurării incorecte a comisiei rogatorii, fără citare, adică prin în călcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Verificând excepțiile invocate sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, instanța de fond a constatat că acestea sunt îndeplinite doar pentru o parte a excepțiilor invocate. Astfel, excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în fața unei instanțe judecătorești în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din lege. Totodată, pentru a putea constitui obiectul unei sesizări a Curții Constituționale excepția trebuie să vizeze, potrivit art. 29 alin. (1), o lege sau o ordonanță ori dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare. Excepțiile ridicate în cauză vizează dispoziții ale codului de procedură penală și ale unor legi speciale. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că inculpatul a invocat neconstituționalitatea art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și a art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispoziții care nu se regăsesc în cuprinsul legilor menționate, în actuala numerotare, respectiv articolele indicate nu au alin. (4), prin urmare, în privința lor nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv textele invocate nu sunt în vigoare în momentul invocării excepției. De asemenea, atât Constituția, în art. 146 lit. d), cât și Legea nr. 47/1992, republicată, în art. 29 alin. (1), statuează că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată împotriva unei legi sau ordonanțe sau a unor dispoziții ale acestora, care au legătură cu soluționarea cauzei. Prin urmare, interpretând per a contrario aceste prevederi legale, instanța consideră că sunt excluse de la exercitarea controlului de constituționalitate omisiunile legislative, respectiv propunerile de modificare, completare a textelor legale în vigoare. Sub acest aspect, raportat la motivele invocate în susținerea lor, instanța de fond a apreciat ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a art. 30 alin. (4) C. proc. pen., neconstituțional în opinia inculpatului întrucât nu stipulează în mod explicit și obligatoriu competența efectuării cercetărilor penale la parchetul de pe lângă instanța unde s-a strămutat cauza, a art. 78 C. proc. pen., neconstituțional în opinia inculpatului întrucât această prevedere legală nu stipulează explicit toate incompatibilitățile cu calitatea procesuală de martor și că nu pot fi audiate ca martori persoanele care au făcut plângerea penală, a art. 242 C. pen., întrucât nu stipulează obligativitatea de tratament egal și de cercetare penală și a anchetatorilor incorecți și corupți și nu sancționează și introducerea frauduloasă de înscrisuri integral false de către persoane care nu au nici o calitate procesuală în cauză, a art. 336 C. proc. pen., întrucât nu menționează posibilitatea de a cere extinderea procesului penal și atunci când se constată alte fapte în legătură cu cauza săvârșite de partea adversă, a art. 55 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 56 alin. (3) C. proc. pen., întrucât nu stipulează obligativitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a admite strămutarea, în mod indiscutabil obligatoriu și automat, în cazul în care părțile adverse funcționează în cadrul instanței de fond de unde se cere strămutarea și de a suspenda în mod automat judecarea cauzei, art. 64 C. proc. pen., a art. 64 C. proc. pen., întrucât nu există în C. pen. și C. proc. pen. nici un articol prin care înregistrările video și fotografiile care pot fi falsificate să poată fi defăimate și cercetate ca falsuri, a întregului C. proc. pen. pentru că nu conține nici o prevedere echivalentă ale art. 183 C. proc. civ. și ale art. 244 C. proc. civ., a art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art. 171 alin. (3) C. proc. pen. și art. 172 C. proc. pen., neconstituționale în opinia inculpatului întrucât nu menționează obligativitatea, fără excepții de la această obligație, a asistării de către un avocat de-a lungul întregului proces penal, a art. 50 C. proc. pen. deoarece nu stipulează că în cazul în care magistratul este incompatibil și este recuzat, trebuie admisă automat abținerea și recuzarea, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, a art. 56 C. proc. pen. deoarece nu prevede că se suspendă automat judecata în cauza de fond în situația formulării unei cereri de strămutare, neconstituționalitatea întregului C. proc. pen. (pct. 30) întrucât nu prevede nici un fel de responsabilizare pentru magistrații care din interese total nelegale nu respectă prevederile legale, a art. 332 alin. (1) C. proc. pen. întrucât nu permite exercitarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii prin care se respinge cererea de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, a art. 197 C. proc. pen. deoarece nu prevede nulitatea absolută în cazul în care există dovezi evidente că procesul penal a fost înscenat, a art. 209 alin. (4) C. proc. pen. deoarece nu prevede ca refacerea urmăririi penale să se facă de către parchetele ierarhic superioare instanței care judecă pe fond cauza, în situația în care se formulează plângeri penale împotriva magistraților incorecți și corupți și astfel i se interzice accesul la parchetele competente să-i cerceteze pe acești magistrați, care astfel nu sunt deloc cercetați și responsabilizați, a art. 303 C. proc. pen. întrucât nu prevede suspendarea judecării cauzei în care se formulează plângeri penale, neconstituționalitatea Legii nr. 47/1992 întrucât nu prevede sancțiuni și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți, care nu se pronunță imediat prin încheiere separată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate pe care Ie-a invocat, a art. 6 alin. (2) C. proc. pen. deoarece nu prevede sancționarea și responsabilizarea magistraților care nu vor să administreze probele care sunt necesare în apărare, a art. 6 alin. (4) C. proc. pen., care stipulează dreptul la avocat în orice fază a procesului penal, dar nu stipulează nici un fel de sancțiuni și responsabilizare a magistraților care încalcă acest drept și prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil, a art. 132 C. proc. pen. întrucât stipulează că se poate dispune audierea martorilor prin comisie rogatorie în loc să stipuleze că instanța este obligată și trebuie să dispună audierea martorilor prin comisie rogatorie, a art. 134 alin. (2) C. proc. pen. care nu stipulează că în cazul comisiei rogatorii este obligatorie citarea părților la efectuarea comisiei rogatorii. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. (4) C. proc. pen., întrucât nu prevede expres că poate fi atacată cu recurs și hotărârea prin care se refuză desesizarea instanței și a art. 337 C. proc. pen., în sensul că sintagma „poate" să fie înlocuită cu „trebuie", instanța de fond a constatat că inculpatul solicită completarea, respectiv modificarea textului de lege criticat, în sensul de a se permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, respectiv obligativitatea extinderii procesului penal la alte persoane. Totodată, excepția privind neconstituționalitatea întregului C. pen. și C. proc. pen., deoarece nu prevede nici un fel de sancțiuni și nici un fel de responsabilizare a magistraților incorecți și incorupți, instanța de fond a apreciat-o inadmisibilă, câtă vreme nu se referă la critici de neconstituționalitate a textelor în vigoare, ci se invocă lipsa unor prevederi legale,care se regăsesc însă în legi speciale. Prin urmare, întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepțiile privind neconstituționalitatea textelor legale menționate mai sus sunt inadmisibile. Potrivit art. 29 alin. (2) din lege, excepția de neconstitutionalitate poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau de către instanță din oficiu ori de procuror, când participă la soluționarea cauzei. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că excepțiile de neconstitutionalitate au fost invocate de către inculpatul E.B., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, înregistrat sub dosar nr. de mai sus. Instanța de fond a constatat că prevederile a căror neconstitutionalitate a fost invocată nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curții, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) din lege. Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 10 alin. (2) din aceeași lege, sesizările adresate Curții Constituționale trebui