ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea din 12

noiembrie 2012, Judecătoria Satu Mare, în baza art. 29 pct. 4 din Legea nr.

47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituțională cu soluționarea excepțiilor

de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 C. proc. pen., art. 67 alin.

(2) C. proc. pen., art. 62 alin. (2) C. proc. pen., art. 331 C. proc. pen.,

art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010, în raport cu dispozițiile art. 21 alin.

(3) din Constituția României, excepții invocate de către inculpatul B.E.

În temeiul

art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992,

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 30 alin. (4) C. proc. pen., art.

78 C. proc. pen., art. 242 C. pen., art. 336 C. proc. pen., art. 55 alin. (1) C.

proc. pen. și ale art. 56 alin. (3) C. proc. pen., art. 64 C. proc. pen., art.

171 alin. (1), art. 171 alin. (3), art. 172 C. proc. pen., art. 50 C. proc. pen.,

art. 56 C. proc. pen., art. 332 alin. (1) C. proc. pen., art. 197 C. proc. pen.,

art. 209 alin. (4) C. proc. pen., art. 303 C. proc. pen., art. 6 alin. (2) și

(4) C. proc. pen., art. 132 C. proc. pen., art. 134 alin. (2) C. proc. pen.,

Legea nr. 47/1992,art. 332 alin. (4) C. proc. pen., art. 337 C. proc. pen.,

întregul C. proc. pen., art. 300 alin. (2) C. proc. pen., art. 52 alin. (6) C.

proc. pen., art. 242 alin. (1) C. pen., art. 332 C. proc. pen., art. 28

1

pct. 1 lit. b

2

) C. proc. pen., art. 508-512 C. proc. pen., art. 171

alin. (3) C. proc. pen., art. 51 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 330 C.

proc. pen., art. 3, art. 7 și art. 11 din O.U.G. nr. 51/2008 și a art. 15 lit.

o) din Legea nr. 146/1997,acestea fiind inadmisibile.

Pentru a

pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:

Asupra

excepțiilor de neconstituționalitate depuse în scris și susținute la termenul

anterior de către inculpat, s-au reținut:

Inculpatul a

invocat și susținut următoarele excepții de neconstituționalitate:

de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen. care

încalcă dispozițiile prevederilor art. 290 alin. (4) C. proc. pen., adică

dosarul cauzei să fie trimis în vederea refacerii urmăririi penale la parchetul

corespunzător instanței care potrivit legii judecă în primă instanță cauza. în

speța de față, dosarul a fost trimis parchetului care a efectuat inițial

urmărirea penală și nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare care este

parchetul de pe lângă instanța care judecă în urma strămutării cauza. Arată

faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că la lași nu se

efectuează cercetări corecte, iar accesul la un proces echitabil i se încalcă

în mod repetat și astfel s-a admis cererea de strămutare formulată în cauză.

Inculpatul consideră că în cazul de față se impune ca dosarul prezentei cauze

să fie trimis la unul din parchetele existente în Satu Mare deoarece procesul a

fost strămutat de către instanța supremă la Satu Mare și nicidecum dosarul să

fie trimis la Parchetele de la lași prin nerespectarea deciziei de strămutare a

Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constat că acolo există interese

total nelegale.

Față de

aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel liberul acces la

cercetări corecte și imparțiale și la un proces echitabil prevăzut de art. 21

alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art.

171 alin. (3) C. proc. pen. și art. 172 C. proc. pen. neconstituționale în opinia

inculpatului întrucât nu menționează explicit obligativitatea , fără excepții

de la această obligație, a asistării de către un avocat de-a lungul întregului

proces penal, inclusiv în faza de urmărire penală de la poliție la parchet, în

cauze cum este cauza de față. Datorită acestui fapt se permite procurorilor să

împiedice asistarea de către avocați și în faza de urmărire penală și în fața

poliției. În prezenta cauză el consideră că datorită lipsei acestor prevederi

exprese i s-a încălcat dreptul lui constituțional la apărare respectiv dreptul

de a fi asistat de către un avocat pe timpul efectuării actelor de urmărire

penală, deși asistența lui era obligatorie.

Față de

aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptului

constituțional la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituția

României și ale art. 24 alin. (2) din Constituția României precum și prezumția

de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituția României.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (4) C. proc. pen. care

prin actuala formă deși stipulează competența parchetelor din localitatea unde

se manifestă rezultatul, respectiv în cazul de față în urma strămutării, normal

manifestarea rezultatului ar fi la judecătoria Satu Mare consideră că art. 30 alin.

(4) din C. proc. pen. nu subliniază în mod explicit, obligatoriu și fără

excepții, competența efectuării cercetărilor la parchetele din localitatea unde

a fost strămutat dosarul cauzei și prin aceasta se încalcă dreptul

constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 C. proc. pen. care se referă la

martori, neconstituțional în opinia inculpatului întrucât nu stipulează

explicit, exhaustiv, toate incompatibilitățile cu calitatea procesuală de

martor și ca nu pot fi audiate ca martori persoanele care au făcut plângerea

penală, deoarece în mod evident nu pot fi obiective și imparțiale, ori în cazul

de față grefierele „denunțătoare" sunt martore în cauză. Consideră că

astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3)

din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 242 C. pen. care nu stipulează

explicit obligativitatea de tratament egal și cercetare penală a tuturor

părților din procesul penal, inclusiv a anchetatorilor la fel cum sunt

cercetați și învinuiții, neexistând aceleași pedepse pentru anchetatori ca și

pentru inculpați.

În speța de

față anchetatorii, rudele și complicii lor au introdus în dosar probe false

înscenând dosarul contra inculpatului. Prin prezenta formulare a art. 242 din

C. pen. se încalcă egalitatea de tratament între părți, între acuzare și

apărare prin faptul că nu se stipulează expres necesitatea și obligativitatea

efectuării de cercetări în toate cazurile când există plângeri penale

îndreptate împotriva anchetatorilor ce instrumentează cazul.

Inculpatul

consideră că astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.

21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului precum și art. 16 din Constituția României.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 242 C. pen. care omite să

stipuleze că se pedepsește penal pe lângă sustragerea de înscrisuri oficiale

din dosarele aflate pe rolul instanțelor și introducerea frauduloasă de înscrisuri

integral false de către persoane care nu au absolut nici o calitate procesuală

în dosarul cauzei prezente, în dosarul parchetului și alte dosare de înscrisuri

false și denunțuri calomnioase, cum se întâmplă și în cauza dedusă judecății,

încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului precum și art. 16 din Constituția României.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,

art. 52 alin. (6) C. proc. pen. Care împiedică recuzarea întregii instanțe și

în cazul de față a împiedicat recuzarea Judecătoriei lași, care în prezenta

cauză a fost parte adversă și judecător în același timp, împiedicând astfel de

la început accesul său la un proces corect și echitabil. Inculpatul consideră

că astfel i s-a încălcat dreptul său constituțional la apărare prevăzut de art.

24 din Constituția României, i s-a încălcat dreptul la libertate individuală

prevăzut de art. 23 din Constituția României, i s-a încălcat dreptul la

prezumția de nevinovăție prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României.

Se încalcă de asemenea prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de absolută neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) C. proc. pen.

care nu stipulează obligativitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a admite

strămutarea în mod indiscutabil, obligatoriu și automat în cazul în care

părțile adverse funcționează în cadrul instanței de fond de unde se cere

strămutarea, ca și în speța de față. Consideră că art. 55 alin. (1) C. proc.

pen. ar trebui să stipuleze că Înalta Curte de Casație și Justiție este

obligată în mod automat și indiscutabil să admită strămutarea, când

„denunțătorii" sunt de fapt cei care judecă cauza și când sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Lipsa acestor prevederi

exprese încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3)

din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 alin. (3) C. proc. pen. cu

privire la faptul că în cazul formulării cererii de strămutare „se poate"

dispune suspendarea judecării cauzei în loc să se suspende automat judecata în

cauza de fond în momentul formulării cererii de strămutare. Lipsa acestor

prevederi exprese încalcă dreptul constituțional la liberate individuală art.

23 pct. 11 din Constituția României prezumția de nevinovăție prevăzută de art.

23 pct. 11 din Constituția României și dreptul la un proces echitabil prevăzut

de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,

adică legea de funcționare a avocaților, prin care o mulțime de foști

magistrați au dreptul să fie avocați la instanța unde au activat ca magistrați,

considerând că în UE nu se pot face asemenea practici. Arată că și în cazul de

față foști magistrați din cadrul Judecătoriei sau Curții de Apel lași, actuali

avocați în cadrul Baroului lași au fabricat și organizat acțiuni de represiune

nedreaptă și abuzivă împotriva sa. Față de aceste aspecte inculpatul consideră

că se încalcă astfel dreptului constituțional la apărare prevăzut de art. 24

alin. (1) din Constituția României, se încalcă dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 330 C. proc. pen. prin aceea că

stipulează că prezentarea mijloacelor materiale de probă , instanța de

judecată, din oficiu sau la cerere, dispune „dacă este necesar" aducerea

sau prezentarea acestora. Consideră că sintagma „dacă este necesar" este

neconstituțională, dând posibilitatea judecătorilor și procurorilor incorecți

să nu administreze probe în apărare chiar dacă acestea sunt esențiale în

aflarea adevărului și care poate ar demonstra incontestabil nevinovăția.

Consideră că posibilitatea respingerii probelor solicitate de către un învinuit

sau inculpat, în cazul în care acestea ar dovedi nevinovăția, încalcă dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 331 C. proc. pen. deoarece în

cazul în care este necesară administrarea de probe noi, se permite prin

sintagma „instanța dispune fie judecarea în continuare, fie amânarea ei"

și astfel judecătorii să poată să nu aștepte administrarea probelor esențiale

care dovedesc în mod incontestabil nevinovăția. Consideră că în mod corect ar fi

ca art. 331 C. proc. pen. ar trebui să dispună obligativitatea amânării

judecării cauzei pentru administrarea de probe noi. Consideră că se încalcă

astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

precum și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 pct. 11 din Constituția

României.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 C. proc. pen. care prin

folosirea sintagmei „cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după

începerea dezbaterilor” deși în cauza de față i s-au încălcat toate drepturile

prevăzute prin dispozițiile obligatorii din C. proc. pen. respectiv faptul că

nu a fost citat niciodată și nu i s-a dat posibilitatea să administreze probe

și de asemenea nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și

rechizitoriul întocmit în cauză încălcându-se astfel dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6

și alte articole din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și prezumția

de nevinovăție prevăzută de art. 23 pct. 11 din Constituția României.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 336 C. proc. pen. în care se

stipulează ca extinderea procesului penal cu privire la alte fapte penale în

legătură cu cauza , care se „descoperă în sarcina inculpatului” în loc ca

textul să fie complet, așa cum ar fi corect și să se menționeze că se poate

face extinderea procesului penal și trimiterea cauzei la parchetul competent când

se constata alte fapte in legătura cu cauza săvârșite de partea advers, adică

de reclamanți, de către anchetatori și de „alte persoane, precum și de

complicii lor" ca în situația cauzei de față. Prin faptul că textul actual

al art. 336 C. proc. pen. nu prevede obligativitatea efectuării în cazul

proceselor penale înscenate împotriva persoanelor nevinovate să se facă

cercetări în baza plângerilor penale formulate de către persoanele nevinovate

se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

art. 16 din Constituția României nimeni nu e mai presus de lege, art. 23 pct.

11 din Constituția României, prezumția de nevinovăție, și art. 24 din

Constituția României dreptul la apărare.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 337 C. proc. pen. care prin

folosirea cuvântului „poate" în loc de cuvântul „trebuie" prin

neformularea clară a textului în care să se menționeze că în cazul proceselor penale

în care s-au formulat plângeri penale împotriva reclamanților, anchetatorilor

sau altor persoane, textul de lege ar trebui să conțină efectuarea în mod

obligatoriu extinderea procesului penal și împotriva persoanelor mai sus

arătate. Prin lipsa acestei prevederi astfel cum a fost expusă încălcându-se

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția

României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 16 din Constituția

României nimeni nu e mai presus de lege, art. 23 pct. 11 din Constituția

României, prezumția de nevinovăție, și art. 24 din Constituția României dreptul

la apărare, în accepțiunea inculpatului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (2) C. proc. pen. care

prin faptul că se stipulează că „probele nu au valoare mai dinainte stabilită”

se împiedică aflarea adevărului, se împiedică înfăptuirea într-adevăr a

dreptății și se împiedică corecta și buna administrare a justiției, prin aceea

că în toate legislațiile statelor de drept se prevede că probele materiale

incontestabile primează în fața denunțurilor care pot fi calomnioase, în fața

mărturiilor care pot fi mincinoase și în fața probelor care pot fi falsificate.

Consideră că prin faptul că în cazul de față nu se atașează la dosarul cauzei

proba care dovedește în mod incontestabil nevinovăția lui absolută, adică, din

interese total nelegale, se refuză atașarea la dosarul cauzei prezente, a

probei esențiale care dovedește, în mod incontestabil, nevinovăția sa. Față de

aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptului

constituțional la apărare prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția

României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 C. proc. pen. în care se

prevede ca mijloace de proba înregistrările video și fotografiile care pot fi

falsificate și cu privire la atacarea cărora ca falsuri nu există în C. proc.

pen. și nici în C. pen. un articol prin care acestea să poată fi defăimate și

cercetate ca falsuri, așa cum pot fi defăimate înscrisurile, prin folosirea

acestor mijloace de probă, inadmisibile în legislațiile statelor cu adevărat de

drept.

Față de

aceste aspecte inculpatul consideră că se încalcă astfel dreptul constituțional

la apărare prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6

și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

deoarece consideră că în cazul de față în care dosarul parchetului a fost

fabricat, din interese total nelegale, împotriva lui ca persoana absolut

nevinovată, cu probe în totalitate false și deși a făcut plângeri penale la

parchetele competente și a depus, în mod oficial, plângeri penale în dosarul

cauzei, în loc să se prevadă în cadrul art. 66 C. proc. pen. sau intr-un

articol separat, in aceasta situație, obligativitatea trimiterii întregului

dosar al cauzei la parchetul competent, conform art. 209 alin. (4) din C. proc.

pen., adică la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare sau la Parchetul de

pe lângă Tribunalul Satu Mare, pentru a se efectua cercetările care se impun cu

privire la falsurile susmenționate, prin art. 66 alin. (2), se prevede în mod

neconstituțional că el trebuie să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor

false depuse de părțile adverse le-au depus în dosarul parchetului.

Inculpatul

consideră că prin art. 66 alin. (2) din C. proc. pen. se încalcă, în mod

sfidător și fățiș, dreptul constituțional la apărare și la administrarea de

probe în favoarea apărării, adică a probelor care dovedesc nevinovăția ca

persoană absolut nevinovată, prevăzut de art. 24 din Constituția României, se

încalcă dreptul constituțional la prezumția de nevinovăție prevăzut de art. 23

pct. 11 din Constituția României, se încalcă dreptul meu constituțional la un

proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României, se

încalcă alte multe drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 alin. (2) C. proc. pen. în care

se stipulează că o probă nu poate fi respinsă numai „dacă proba este

concludentă și utilă”. Prin această sintagmă adăugată se dă posibilitatea

judecătorilor, ca din interese nelegale să nu administreze probe esențiale, cum

ar fi în cazul de față necesitatea atașării la dosarul cauzei de față, ca probă

esențială care dovedește în mod incontestabil nevinovăția sa absolută, a urmei

Dosarului civil nr. 13052/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași,

pentru a se vedea că din această urmă de dosar n-a fost mișcată niciodată din

cusăturile ei. Precizează faptul că a cerut și cere instanței de judecată să

administreze din nou, în primul rând aceste probe concludente, dar judecătorii

din lași din interese nelegale prevalându-se de art. 67 alin. (2) nu au

administrat aceste probe concludente și utile, încălcându-i dreptul

constituțional la apărare art. 24 din Constituția României, la prezumția de

nevinovăție prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul la un

proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de

art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 C. proc. pen. în care se arată

că declarațiile pe care le fac în instanța de judecată pot servi la aflarea

adevărului, „numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări”

ce rezultă din ansamblul probelor existente în dosar, fără să se țină cont de

faptul ca în cazul de față, polițiști și procurori, incorecți și corupți din

lași, din interese total nelegale, pe bază de trafic de influență, au fabricat

prezentul dosar penal, împotriva lui. În aceste condiții, subliniază ca

prevederile art. 69 C. proc. pen. sunt neconstituționale și prin ele se încalcă

dreptul său constituțional la apărare și la administrarea de probe în favoarea

apărării, adică a probelor esențiale care dovedesc nevinovăția prevăzut de art.

24 din Constituția României precum și prezumția de nevinovăție prevăzut de

către art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul său constituțional la

un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) C. proc. pen..; se încalcă

multe alte drepturi prevăzute de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen. care prin

faptul că îi impune cu forța un avocat, care la lași, în cauza de față este

avocatul părților adverse sau este cumpărat de fiecare dată de părțile adverse

i se încalcă dreptul de a vorbi și de a se apăra în timpul ședințelor de

judecată, i se încălca dreptul lui constituțional de a se apăra singur, adică i

se încălca dreptul lui constituțional la apărare și la administrarea de probe

în sprijinul apărării, că persoana absolut nevinovată prevăzut de art. 24 din

Constituția României; prezumția de nevinovăție, prevăzut de art. 23 pct. 11 din

Constituția României; dreptul său constituțional la libertate individuală,

prevăzut de art. 23 pct. 11 din Constituția României; dreptul constituțional la

un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României;

multe alte drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 242 alin. (1) C. pen. precizând că în

codurile penale și în legislațiile statelor cu adevărat de drept din vechea

Europa, cum sunt Belgia, Olanda s.a. infracțiunile prevăzute de art. 242 C.

pen. nu sunt deloc pedepsite de legea penală și nicidecum nu sunt pedepsite cu

închisoare. Prin prevederile art. 242 C. pen. lui ca persoana absolut

nevinovată în cazul de față, i s-a încălcat dreptul constituțional la libertate

prevăzut de art. 23 din Constituția României; i s-a încălcat în mod grav,

dreptul constituțional la prezumția de nevinovăție, prevăzut de art. 21 pct. 11

din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la apărare, prevăzut

de art. 24 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional la

un proces echitabil prevăzut de Constituția României; i s-a încălcat dreptul

constituțional la viata și la integritate fizica și psihica prevăzut de art. 22

din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional libera

circulație, prevăzut de art. 25 din Constituția României; i s-a încălcat

dreptul constituțional de a nu i se restrânge exercițiul unor drepturi și a

unor libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituția României; i s-a încălcat

dreptul constituțional de proprietate privata, prevăzut de art, 44 din Constituția

României; i s-a încălcat dreptul constituțional la inviolabilitatea domiciliului

prevăzut de art. 27 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul

constituțional cu privire la păstrarea secretului corespondentei și al convorbirilor

telefonice, prevăzut de art. 28 din Constituția României; i s-a încălcat

dreptul meu constituțional ca persoana vătămata de autorități publice, prevăzut

de art. 52 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul constituțional de

petiționare, prevăzut de art. 51 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul

constituțional la libertate economica, prevăzut de art. 45 din Constituția

României; i s-a încălcat dreptul constituțional la un nivel de trai decent,

prevăzut de art. 47 din Constituția României; i s-a încălcat dreptul

constituțional la munca, prevăzut de art. 41 din Constituția României; i s-au

încălcat, grav multe alte drepturi prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

respectiv legea privind sesizarea Curții Constituționale, care prin faptul că

împiedică sesizarea directă a Curții Constituționale și impune că sesizarea

Curții Constituționale să se facă prin intermediul instanței de judecată pe

rolul căreia se află dosarul cauzei, permite judecătorilor incorecți și corupți

să blocheze sesizarea Curții Constituționale, să nu trimită excepțiile de

neconstituționalitate invocate, spre competența soluționare, la Curtea

Constituțională. Solicită respectarea legii și trimiterea întregului dosar al

cauzei, inclusiv dosarele parchetelor în forma integrală la Curtea Constituțională,

așa cum prevede, în mod obligatoriu, legea, spre competența soluționare a

excepțiilor de neconstituționalitate, pe care Ie-a invocat și susținut, legate

direct de prezenta cauză.

Consideră că

prin neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr.

47/1992 i se încalcă dreptul constituțional privind accesul la justiție

prevăzut de art. 21 de Constituția României, se încalcă dreptul constituțional

la un proces echitabil și la cercetări corecte de art. 21 alin. (4) de

Constituția României, drepturi constituționale prevăzute, in zadar, de

Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. prin

inexistența prevederilor echivalente ale art. 183 C. proc. pen. și a

inexitenței unui articol echivalent în C. proc. pen. în care prin folosirea

cuvântului „poate”, în loc de cuvântul „trebuie” se permite judecătorilor să nu

trimită la parchete, spre competență cercetare, înscrisurile defăimate ca

false, introduse fraudulos în dosarul cauzei, de părțile adverse. Totodată,

invocă excepția de absolută neconstitutionalitate a actualului C. proc. pen. cu

privire la faptul că lipsesc o mulțime de articole și texte de lege absolut

necesare în legislația unui stat cu adevărat de drept, încălcându-i-se dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de absolută neconstituționalitate a cum ar fi articolele echivalente art. 244

din C. proc. civ. și a inexistenței unor articole echivalente în C. proc. pen.,

în care prin folosirea cuvântului „poate” în loc de cuvântul „trebuie” se

permite judecătorilor, incorecți și corupți, ca din interese total nelegale, să

nu suspende judecata cauzei în cazul în care aceasta depinde de alte instanțe

de judecată și de parchete, ca în cazul de față, încălcându-i-se, dreptul

constituțional la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstitutionalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. actual prin

inexistența prevederilor care să îi responsabilizeze pe anchetatori,

polițiștii, grefierii, judecătorii, procurorii, colaboratorii și toți cei care

încalcă dispozițiile obligatorii ale procedurii penale, astfel încălcându-i-se

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția

României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României și art. 23 pct.

11 din Constituția României privind prezumția de nevinovăție.

de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28

1

pct. 1 lit. b

2

)

din Legea nr. 202/2010 prin care se stabilește o competență aberantă în cazul

cercetării procurorilor, grefierilor și magistraților, respectiv faptul că

aceștia ar trebui să se autocerceteze sau să fie cercetați de către

subordonații lor în cazul unor plângeri penale îndreptate împotriva lor și

astfel se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3)

din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010

prin care s-a abrogat art. 303 alin. (6) C. proc. pen. deoarece prin eliminarea

suspendării judecării cauzei în situația sesizării Curții constituționale cu

excepții de neconstitutionalitate se încalcă dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1)

și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 C. proc. pen. care prevede că

magistratul incompatibil trebuie să declare că se abține și motivele abținerii

președintelui instanței și nu se stipulează că în cazul în care magistratul este

incompatibil și este recuzat ca în cazul de față, trebuie admisă automat

abținerea și recuzarea. În formularea actuală a textului de lege care constituie

acest articol, prin faptul că nu se prevede responsabilizarea și sancționarea

magistratului incompatibil, care din interese nelegale nu vrea să respecte

legea, nu vrea să se abțină și prin faptul că se permite respingerea cererii de

abținere sau de recuzare i se încalcă astfel dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 și altele din

Convenția Eurpeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor întregului C. proc. pen. și a

întregului C. pen. pentru faptul ca nu prevede absolut nici un fel de

responsabilizare pentru magistrații care din interese total nelegale nu

respectă legea, nu respectă prevederile Constituției României, nu respectă

prevederile C. pen.., nu respectă prevederile C. proc. pen., nu respecta

dispozițiile obligatorii ale art. 47 alin. (1); art. 47 alin. (2), art. 48 lit.

d); art. 48 lit. g) C. proc. pen. s.a., iar prin faptul că la Satu Mare, din

interese total nelegale, în cauza de față nu funcționează absolut deloc nici

instituția abținerii și nici instituția recuzării, i se încalcă ilegal și

abuziv dreptul constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 56 și 57 C. proc. pen. prin faptul

că nu se suspendă automat judecata în cauza fond și nu se așteaptă soluționarea

mai întâi a cererii de strămutare și se permite judecătorilor de la Satu Mare,

ca pe baza de interese nelegale să îl hărțuiască, să îl prejudicieze, să îl

împiedice să participe la ședințele de judecată de la Înalta Curte de Casație

și Justiție, adică îl împiedică să se deplaseze la Înalta Curte de Casație și Justiție,

îl împiedică să-și susțină la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de

strămutare a cauzei de fond de la Satu Mare, dându-i cu rea credința, rea

voința și rea intenție termene la Satu Mare exact în zilele în care are termene

în aceeași cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Deci, prin faptul că în

momentul depunerii cererii de strămutare nu se suspendă automat judecata în

cauza de fond, în mod evident, în cauza de față, încălcându-se astfel dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 332 alin. (1) C. proc. pen. care

nu prevede expres în apărarea nu se poate face recurs împotriva hotărârii

judecătorești prin care se refuza, desesizarea instanței, trimiterea dosarului

cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale deși aceasta în cazul de

față așa cum a arătat este lovită de nulitate absolută și este absolut ilegală.

Prin faptul că nu se respectă principiul de drept al egalității de tratament

între acuzare și apărare în fața instanței de judecată și prin acesta, în mod

evident, i se încalcă dreptul constituțional de acces la un proces echitabil,

prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1)

din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

de neconstitutionalitate a prevederilor art. 303 C. proc. pen. pentru faptul că

prevede suspendarea cauzei în cauza de față în care judecata în dosarul de fond

depinde de soluția dată în dosarul referitor la aceeași cauză, aflat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin Dosarul penal nr. 3541/1/2012 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, dar din interese total

nelegale, pe baza de comenzi, intervenții și aranjamente total ilegale plătite

la Judecătoria Satu Mare nu se așteaptă soluția de la Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu se trimite dosarul de fond la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru a se putea soluționa legal și corect dosarul aceleiași cauze, adică

Dosarul penal nr. 3541/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători și pentru a se împiedica și deplasarea lui la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea susținerii cauzei lui, a excepțiilor de neconstituționalitate

și a cererilor de strămutare pe care Ie-a depus, prin acordarea de termene

exact în zilele în care se știe că are termene la Înalta Curte de Casație și Justiție,

acordându-se termene și la Judecătoria Satu Mare, asa cum s-a făcut în zilele

de 7 mai 2012; 25 iunie 2012; 25 iulie 2012 s.a., încălcându-se astfel dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstitutionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010

prin care s-a abrogat art. 303 alin. (6) C. proc. pen. care stipula ca se

suspenda judecata de fond in cazul sesizării Curții Constituționale prin

invocarea unei excepții de neconstitutionalitate legată de cauza de fond și

prin faptul ca nu se trimite la Curtea Constituțională a întregului dosar de

fond, adică se împiedica soluționarea corecta a excepțiilor de

neconstitutionalitate invocate, cu dosarul de fond al cauzei în fața

completului de judecată de la Curtea Constituțională, adică se dau soluții pe

de rost, cu privire la excepțiile de absolută neconstituționalitate pe care

Ie-a invocat în cauza de față, ceea ce este inadmisibil într-un stat care se

pretinde de drept, cum este România, iar prin acest text de lege care prevede

ca excepțiile de neconstituționalitate se soluționează pe de rost fără să se

trimită la Curtea Constituționala dosarul de fond al cauzei și fără să se

suspende judecata în cauza de fond, în mod evident încalcă dreptul la un proces

echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6

alin. (1) și altele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 care nu prevede suspendarea

judecării cauzei în cazul în care se formulează plângeri penale, depuse în

dosarul cauzei de față și la parchetele competente, împotriva magistraților

incorecți și corupți care au înscenat procesul penal de fond al cauzei de față,

încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 și altele din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 197 C. proc. pen. deoarece nu

prevede nulitatea absoluta în cazul în care exista dovezi evidente că procesul

penal a fost înscenat, fabricat pe baza comenzilor, intervențiilor și

aranjamentelor nelegale plătite, în cazul care există plângeri penale în cadrul

dosarului cauzei de față și la parchetele competente și nu se prevede suspendarea

judecării cauzei de fond până la soluționarea acestor plângeri penale

formulate. Prin această încălcare evidentă a principiului de drept care

stipulează obligativitatea respectării egalității de tratament între acuzare și

apărare în fața instanței de judecată, se încalcă în mod vădit dreptul

constituțional la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. (4) C. proc. pen. care

stipulează faptul că parchetul competent să efectueze refacerea urmăririi

penale este parchetul de pe lângă instanța de judecată care judecă pe fond

cauza și nu prevede că automat refacerea urmăririi penale trebuie sa se facă de

către parchetele ierarhic superioare instanței care judecă pe fond cauza prin

împiedicarea accesului la parchetele ierarhic superioare instanței de judecată

unde se judecă cauza de fond, prin faptul că art. 209 alin. (4) nu prevede

efectuarea de cercetări penale în cazul plângerilor penale de către parchetele

ierarhic superioare parchetului de pe lângă instanța de fond, acești magistrați

incorecți și corupți nu sunt deloc cercetați, nu sunt deloc responsabilizați,

sunt încurajați sa săvârșească în continuare fărădelegi, se încalcă principiul

de drept care stipulează obligativitatea egalității de tratament intre acuzare

și apărare, se încalcă dreptul constituțional de acces la un process echitabil prevăzut

de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 47/1992 cu privire la faptul

că nu prevede sancțiuni și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți

care nu se pronunță imediat prin încheiere separată cu privire la excepțiile de

neconstituționalitate pe care Ie-a invocat referitor la cauza de față și prin

aceasta încălcându-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin.

(3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) C. proc. pen. care nu

prevede sancționarea și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți

care nu vor sa administreze probele care sunt necesare in apărare, încălcându-i

dreptul constituțional de acces la un proces echitabil prevăzut de art. 21

alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) C. proc. pen. care

stipulează dreptul la avocat în orice fază a procesului penal, dar nu

stipulează nici un fel de sancțiuni și responsabilizare a magistraților

incorecți și corupți care încalcă acest drept și prin aceasta i se încalcă

dreptul constituțional la apărare și dreptul constituțional de acces la un

proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de

art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a întregului C. pen. și C. proc. pen. deoarece nu

prevede nici un fel de sancțiuni și nici un fel de responsabilizare a

magistraților incorecți și corupți, care în cauza de față nu respectă legea și

nu vor să țină cont de cererile, excepțiile și precizările pe care Ie-a formulat

în cauza de fața încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil prevăzut

de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 508-512 C. proc. pen. în sensul

neîntocmirii unui proces-verbal a sustragerilor, încălcându-se astfel dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituția României

și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 C. proc. pen. cu privire la

faptul că stipulează că se poate dispune audierea martorilor prin comisie

rogatorie în fața unei alte instanței de judecată „când instanța de judecată nu

are posibilitatea să asculte martorii” în loc să se stipuleze că instanța de

judecată este obligată și trebuie să dispună audierea martorilor prin comisie

rogatorie atunci când părțile și martorii cer ca martorii să fie audiați prin

comisie rogatorie iar aceasta să se efectueze în localitatea în care cer

martorii și în care se poate efectua o audiere corectă, încălcându-se prin

acesta dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

de neconstituționalitate a prevederilor art. 134 alin. (2) C. proc. pen. care

stipulează că în cazul comisiei rogatorii părțile pot cere să fie citate la

efectuarea comisiei rogatorii în loc să stipuleze faptul că este obligatorie

citarea părților la efectuarea comisiei rogatorii, dându-se posibilitatea

desfășurării incorecte a comisiei rogatorii, fără citare, adică prin în

călcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din

Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Verificând

excepțiile invocate sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, instanța de fond a constatat că

acestea sunt îndeplinite doar pentru o parte a excepțiilor invocate.

Astfel,

excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în fața unei instanțe

judecătorești în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din lege.

Totodată,

pentru a putea constitui obiectul unei sesizări a Curții Constituționale

excepția trebuie să vizeze, potrivit art. 29 alin. (1), o lege sau o ordonanță

ori dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță în vigoare.

Excepțiile

ridicate în cauză vizează dispoziții ale codului de procedură penală și ale

unor legi speciale.

Sub acest

aspect, instanța de fond a reținut că inculpatul a invocat

neconstituționalitatea art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și a art. 23

alin. (4) din Legea nr. 47/1992, dispoziții care nu se regăsesc în cuprinsul

legilor menționate, în actuala numerotare, respectiv articolele indicate nu au

alin. (4), prin urmare, în privința lor nu este îndeplinită condiția de

admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv

textele invocate nu sunt în vigoare în momentul invocării excepției.

De asemenea,

atât Constituția, în art. 146 lit. d), cât și Legea nr. 47/1992, republicată,

în art. 29 alin. (1), statuează că excepția de neconstituționalitate poate fi

ridicată împotriva unei legi sau ordonanțe sau a unor dispoziții ale acestora, care

au legătură cu soluționarea cauzei. Prin urmare, interpretând per a contrario

aceste prevederi legale, instanța consideră că sunt excluse de la exercitarea

controlului de constituționalitate omisiunile legislative, respectiv

propunerile de modificare, completare a textelor legale în vigoare.

Sub acest

aspect, raportat la motivele invocate în susținerea lor, instanța de fond a

apreciat ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a art. 30 alin.

(4) C. proc. pen., neconstituțional în opinia inculpatului întrucât nu

stipulează în mod explicit și obligatoriu competența efectuării cercetărilor

penale la parchetul de pe lângă instanța unde s-a strămutat cauza, a art. 78 C.

proc. pen., neconstituțional în opinia inculpatului întrucât această prevedere

legală nu stipulează explicit toate incompatibilitățile cu calitatea procesuală

de martor și că nu pot fi audiate ca martori persoanele care au făcut plângerea

penală, a art. 242 C. pen., întrucât nu stipulează obligativitatea de tratament

egal și de cercetare penală și a anchetatorilor incorecți și corupți și nu

sancționează și introducerea frauduloasă de înscrisuri integral false de către

persoane care nu au nici o calitate procesuală în cauză, a art. 336 C. proc.

pen., întrucât nu menționează posibilitatea de a cere extinderea procesului

penal și atunci când se constată alte fapte în legătură cu cauza săvârșite de

partea adversă, a art. 55 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 56 alin. (3) C.

proc. pen., întrucât nu stipulează obligativitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție

de a admite strămutarea, în mod indiscutabil obligatoriu și automat, în cazul

în care părțile adverse funcționează în cadrul instanței de fond de unde se

cere strămutarea și de a suspenda în mod automat judecarea cauzei, art. 64 C.

proc. pen., a art. 64 C. proc. pen., întrucât nu există în C. pen. și C. proc.

pen. nici un articol prin care înregistrările video și fotografiile care pot fi

falsificate să poată fi defăimate și cercetate ca falsuri, a întregului C. proc.

pen. pentru că nu conține nici o prevedere echivalentă ale art. 183 C. proc.

civ. și ale art. 244 C. proc. civ., a art. 171 alin. (1) C. proc. pen., art.

171 alin. (3) C. proc. pen. și art. 172 C. proc. pen., neconstituționale în

opinia inculpatului întrucât nu menționează obligativitatea, fără excepții de

la această obligație, a asistării de către un avocat de-a lungul întregului

proces penal, a art. 50 C. proc. pen. deoarece nu stipulează că în cazul în

care magistratul este incompatibil și este recuzat, trebuie admisă automat

abținerea și recuzarea, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil

prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, a art. 56 C. proc. pen. deoarece

nu prevede că se suspendă automat judecata în cauza de fond în situația

formulării unei cereri de strămutare, neconstituționalitatea întregului C. proc.

pen. (pct. 30) întrucât nu prevede nici un fel de responsabilizare pentru

magistrații care din interese total nelegale nu respectă prevederile legale, a art.

332 alin. (1) C. proc. pen. întrucât nu permite exercitarea căii de atac a

recursului împotriva hotărârii prin care se respinge cererea de restituire a

cauzei pentru refacerea urmăririi penale, a art. 197 C. proc. pen. deoarece nu

prevede nulitatea absolută în cazul în care există dovezi evidente că procesul

penal a fost înscenat, a art. 209 alin. (4) C. proc. pen. deoarece nu prevede

ca refacerea urmăririi penale să se facă de către parchetele ierarhic

superioare instanței care judecă pe fond cauza, în situația în care se

formulează plângeri penale împotriva magistraților incorecți și corupți și

astfel i se interzice accesul la parchetele competente să-i cerceteze pe acești

magistrați, care astfel nu sunt deloc cercetați și responsabilizați, a art. 303

C. proc. pen. întrucât nu prevede suspendarea judecării cauzei în care se

formulează plângeri penale, neconstituționalitatea Legii nr. 47/1992 întrucât

nu prevede sancțiuni și responsabilizarea magistraților incorecți și corupți, care

nu se pronunță imediat prin încheiere separată cu privire la excepțiile de

neconstituționalitate pe care Ie-a invocat, a art. 6 alin. (2) C. proc. pen.

deoarece nu prevede sancționarea și responsabilizarea magistraților care nu vor

să administreze probele care sunt necesare în apărare, a art. 6 alin. (4) C.

proc. pen., care stipulează dreptul la avocat în orice fază a procesului penal,

dar nu stipulează nici un fel de sancțiuni și responsabilizare a magistraților

care încalcă acest drept și prin aceasta se încalcă dreptul la un proces

echitabil, a art. 132 C. proc. pen. întrucât stipulează că se poate dispune

audierea martorilor prin comisie rogatorie în loc să stipuleze că instanța este

obligată și trebuie să dispună audierea martorilor prin comisie rogatorie, a

art. 134 alin. (2) C. proc. pen. care nu stipulează că în cazul comisiei

rogatorii este obligatorie citarea părților la efectuarea comisiei rogatorii.

În ceea ce

privește excepția de neconstituționalitate a art. 332 alin. (4) C. proc. pen.,

întrucât nu prevede expres că poate fi atacată cu recurs și hotărârea prin care

se refuză desesizarea instanței și a art. 337 C. proc. pen., în sensul că

sintagma „poate" să fie înlocuită cu „trebuie", instanța de fond a

constatat că inculpatul solicită completarea, respectiv modificarea textului de

lege criticat, în sensul de a se permite atacarea separat, cu recurs, nu numai

a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța respinge

cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, respectiv

obligativitatea extinderii procesului penal la alte persoane.

Totodată,

excepția privind neconstituționalitatea întregului C. pen. și C. proc. pen.,

deoarece nu prevede nici un fel de sancțiuni și nici un fel de responsabilizare

a magistraților incorecți și incorupți, instanța de fond a apreciat-o

inadmisibilă, câtă vreme nu se referă la critici de neconstituționalitate a

textelor în vigoare, ci se invocă lipsa unor prevederi legale,care se regăsesc

însă în legi speciale.

Prin urmare,

întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea

Constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu

privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile

supuse controlului”, excepțiile privind neconstituționalitatea textelor legale

menționate mai sus sunt inadmisibile.

Potrivit art.

29 alin. (2) din lege, excepția de neconstitutionalitate poate fi ridicată la

cererea uneia dintre părți sau de către instanță din oficiu ori de procuror,

când participă la soluționarea cauzei.

Sub acest

aspect, instanța de fond a constatat că excepțiile de neconstitutionalitate au

fost invocate de către inculpatul E.B., trimis în judecată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, înregistrat sub dosar nr. de mai sus.

Instanța de

fond a constatat că prevederile a căror neconstitutionalitate a fost invocată

nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curții,

fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) din lege.

Potrivit art.

29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată și art. 10 alin. (2) din

aceeași lege, sesizările adresate Curții Constituționale trebui