ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4199/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea comercială

înregistrată la data de 24 martie 2009 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul

Z.S. a chemat în judecată pe pârâții SC V. SRL Arad, I.D., D.S.V. și D.S.F.,

solicitând instanței obligarea acestora să-i pună la dispoziție toate

documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în prezent, în

special următoarele documente: balanța de verificare a lunii decembrie 2006,

rulajele contului casă și bancă în 2006, situația ieșirilor de active

imobilizate în 2006-2008 care să cuprindă profitul/pierderea pe fiecare ieșire,

contractele de creditare ale asociaților, copii după documentele de plată

privind restituirea împrumuturilor către asociați (atât pentru restituirile

prin casierie, cât și cele prin bancă) sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 5.000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării

sentinței până la data comunicării acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 793 din 6 aprilie 2010 Tribunalul Arad a respins acțiunea

comercială formulată de reclamantul Z.S. împotriva pârâților SC V.C. SRL

București, I.D., D.S.V. și D.S.F. pe calea excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantului, având în vedere că acesta nu mai are

calitatea de asociat al pârâtei SC V.C. SRL și, prin urmare, nu mai poate uzita

de prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale.

Prin Decizia

civilă nr. 186/ A din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul

declarat de reclamantul Z.S., a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că, reclamantul și-a justificat

demersul prin aceea că exista un interes născut, legitim și actual care să-i

permită formularea acțiunii; că, pierderea calității de asociat nu poate fi

asimilată în orice împrejurare cu excepția lipsei calității procesuale active.

În rejudecare,

prin sentința civilă nr. 632 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad,

în Dosarul nr. 1186/108/2009, s-a respins acțiunea comercială formulată de

reclamantul Z.S. împotriva pârâților SC V.C. SRL, I.D., D.S.V. și D.S.F. pentru

obligația de a face sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5.000 lei/zi

de întârziere începând cu data pronunțării sentinței până la data comunicării

acesteia, fără cheltuieli de judecată.

În motivare,

instanța de fond a constatat că reclamantul Z.S. a avut calitatea de asociat al

SC V. SRL Arad.

În calitate de

asociat al societății, prin înscrisul înregistrat în data de 13 ianuarie 2009 a

solicitat celorlalți asociați - pârâți în cauză înmânarea unor acte contabile

din perioada 2006 - 2008.

Ulterior,

potrivit Hotărârii din 20 ianuarie 2009 luată de asociații SC V. SRL Arad,

reclamantul Z.S., asociatul D.R.B.A. și pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. s-au

retras din societate, au cesionat părțile sociale numiților B.I. și D.S., s-au

revocat administratorii retrași, s-a schimbat sediul societății în București și

denumirea acesteia în SC V.C. SRL.

Modificările au

fost înregistrate în registrul comerțului, astfel cum rezultă din înscrisul din

25 mai 2009 eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș.

S-a apreciat că

demersul reclamantului Z.S. privind înmânarea actelor contabile pentru perioada

indicată este nejustificat în condițiile în care potrivit art. 111 din Legea nr.

31/1990 în calitate de asociat avea posibilitatea să participe la adunarea

generală ordinară de la încheierea fiecărui exercițiu financiar anual.

Cum în

susținerea acțiunii nu a dovedit că, din motive obiective, nu a participat la

adunările generale din intervalul de timp 2006 - 2008, acțiunea a fost

apreciată ca fiind neîntemeiată și, în aplicarea art. 1169 C. civ., instanța de

fond a respins-o.

Împotriva

acestei sentințe, reclamantul Z.S. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr.

153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

ll-a civilă, a fost admis, a fost schimbată în tot sentința apelată și a fost

admisă acțiunea formulată de reclamant. Au fost obligați pârâții să pună la

dispoziția reclamantului spre consultare actele contabile ale societății pârâte

SC V. SRL privind activitatea societății din perioada 2006 - 2012, sub

sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere începând cu

data comunicării hotărârii, până la executarea acesteia.

Au fost

obligați pârâții în solidar la plata sumei de 9.437,58 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că hotărârea

instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece, indiferent de aspectul

reținut de către instanța de fond, respectiv de participarea sau lipsa

reclamantului de la Adunările generale ale acționarilor societății, dreptul de

a avea acces la documentele societății este consfințit de lege, respectiv de

dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia, în lipsă

de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care

nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care

asociații îl au în societățile în nume colectiv, iar potrivit alin. (4) din același

articol aceste dispoziții se aplică și societăților cu răspundere limitată.

S-a reținut

atitudinea culpabilă a pârâților care au tergiversat în mod nejustificat

comunicarea oricăror informații despre starea societății către reclamant,

invocând inițial lipsa calității procesuale active a acestuia, iar ulterior

faptul că pârâta și-a schimbat denumirea, apoi că și-a schimbat sediul în

București și ulterior că nu mai există contabilitatea pârâtei astfel că ea

trebuie refăcută, iar în fața instanței de apel pârâții au solicitat acordarea

mai multor termene de judecată pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă

pentru a da curs cererii reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat.

în termen

legal, împotriva acestei decizii, pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. au declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate

și, în consecință, respingerea apelului declarat de reclamant.

În motivare,

recurenții - pârâți critică decizia atacată susținând, în esență, raporturile

desfășurate dintre asociați și imposibila reconstituire a tuturor documentelor

contabile în condițiile în care societatea a fost înființată din anul 2001,

întrucât, atât aceste documente în materialitatea lor, cât și suporturile

electronice au fost predate în totalitate, decizia recurată nu poate fi pusă în

executare dintr-o împrejurare mai presus de voința ori culpa recurenților.

„Aspectul cel

mai criticabil" al deciziei recurate, apreciază recurenții, îl constituie

faptul că hotărârea nu poate fi pusă în executare, întrucât procedura de

reconstituire a documentelor contabile ale societății conform Ordinului nr. 3512/2008

devine aplicabilă doar în parte.

Analizând

decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed:

Deși recurenții

au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât

recurenții nu au arătat în ce constă greșita interpretare a actului juridic

dedus judecății în sensul textului legal evocat, cu atât mai mult cu cât

problema juridică care se ridică în speță este aceea dacă reclamantul Z.S. în calitate

de asociat al SC V. SRL Arad este îndreptățit să solicite să-i fie puse la

dispoziție toate documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în

prezent.

Este de

necontestat că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul Z.S. a solicitat instanței

obligarea pârâților I.D., D.S.V. și D.S.F. de a-i pune la dispoziție toate

documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în prezent, în

special următoarele documente: balanța de verificare a lunii decembrie 2006,

rulajele contului casă și bancă în 2006, situația ieșirilor de active

imobilizate în 2006-2008 care să cuprindă profitul/pierderea pe fiecare ieșire,

contractele de creditare ale asociaților, copii după documentele de plată

privind restituirea împrumuturilor către asociați (atât pentru restituirile

prin casierie, cât și cele prin bancă) sub sancțiunea plății de daune

cominatorii de 5000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței

până la data comunicării acestora, cu cheltuieli de judecată.

Art. 304 pct. 8

C. proc. civ. vizează situațiile în care instanța procedează la interpretarea

unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă,

clauzele fiind clare și precise, dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs,

recurenții critică, în realitate, aplicarea greșită a legii.

Prin urmare,

criticile recurenților-pârâți se încadrează în temeiul de drept al art. 304 pct.

9 C. proc. civ., dar se constată că acestea sunt nefondate.

Controlul

actelor și al activității societății cu răspundere limitată este un drept ce

revine fiecărui asociat, în temeiul calității sale și a interesului său legitim

de a cunoaște situația financiară și evoluția patrimonială a societății, știut

fiind că acest drept de control este consacrat de prevederile art. 199 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în favoarea fiecărui

asociat care nu are și calitatea de administrator, fiind asemănător dreptului

de control pe care asociații îl au în societățile cu nume colectiv.

În speță,

instanța de control judiciar a reținut cu justețe că dreptul reclamantului de a

avea acces la documentele societății este consfințit de lege, respectiv de

dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, potrivit cărora, în lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor

financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății,

va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume

colectiv, iar potrivit alin. (4) din același art. aceste dispoziții se aplică

și societăților cu răspundere limitată.

Este de

reținut, că refuzul nejustificat a accesului asociatului la documentele,

evidențele și registrele societății care atestă operațiunile efectuate de

persoana juridică reprezintă un act samavolnic, care nu poate primi o

confirmare din partea instanței de judecată.

Contrar

susținerilor recurenților, s-a reținut cu justețe atitudinea culpabilă a

acestora constând în tergiversarea în mod nejustificat a comunicării oricăror

informații despre starea societății către reclamant, aceștia invocând inițial

lipsa calității procesuale active a reclamantului, iar ulterior faptul că

societatea-pârâtă și-a schimbat denumirea, apoi că și-a schimbat sediul în

București și, mai târziu, că nu mai există contabilitatea pârâtei astfel că ea

trebuie refăcută, iar în fața instanței de apel pârâții au solicitat acordarea

mai multor termene de judecată pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă

pentru a da curs cererii reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, dând

o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, hotărârea recurată

fiind la adăpost de orice critică sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., iar susținerile recurenților vizând modul în care s-au desfășurat

relațiile dintre asociați, precum și cele referitoare la modalitatea de

executare a deciziei recurate sunt lipsite de justificare.

Pentru

considerentele care preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F.

împotriva Deciziei civile nr. 153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat, menținând decizia

instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. împotriva Deciziei civile nr.

153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

ll-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.