ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4199/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată la data de 24 martie 2009 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul Z.S. a chemat în judecată pe pârâții SC V. SRL Arad, I.D., D.S.V.

și D.S.F., solicitând instanței obligarea acestora să-i pună la dispoziție toate documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în prezent, în special următoarele documente: balanța de verificare a lunii decembrie 2006, rulajele contului casă și bancă în 2006, situația ieșirilor de active imobilizate în 2006-2008 care să cuprindă profitul/pierderea pe fiecare ieșire, contractele de creditare ale asociaților, copii după documentele de plată privind restituirea împrumuturilor către asociați (atât pentru restituirile prin casierie, cât și cele prin bancă) sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5.000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței până la data comunicării acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 793 din 6 aprilie 2010 Tribunalul Arad a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul Z.S. împotriva pârâților SC V.C. SRL București, I.D., D.S.V. și D.S.F. pe calea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că acesta nu mai are calitatea de asociat al pârâtei SC V.C. SRL și, prin urmare, nu mai poate uzita de prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Prin Decizia civilă nr. 186/ A din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamantul Z.S., a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că, reclamantul și-a justificat demersul prin aceea că exista un interes născut, legitim și actual care să-i permită formularea acțiunii; că, pierderea calității de asociat nu poate fi asimilată în orice împrejurare cu excepția lipsei calității procesuale active.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 632 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. 1186/108/2009, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamantul Z.S. împotriva pârâților SC V.C. SRL, I.D., D.S.V. și D.S.F. pentru obligația de a face sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5.000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței până la data comunicării acesteia, fără cheltuieli de judecată. În motivare, instanța de fond a constatat că reclamantul Z.S. a avut calitatea de asociat al SC V. SRL Arad. În calitate de asociat al societății, prin înscrisul înregistrat în data de 13 ianuarie 2009 a solicitat celorlalți asociați - pârâți în cauză înmânarea unor acte contabile din perioada 2006 - 2008. Ulterior, potrivit Hotărârii din 20 ianuarie 2009 luată de asociații SC V. SRL Arad, reclamantul Z.S., asociatul D.R.B.A.

și pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. s-au retras din societate, au cesionat părțile sociale numiților B.I. și D.S., s-au revocat administratorii retrași, s-a schimbat sediul societății în București și denumirea acesteia în SC V.C. SRL. Modificările au fost înregistrate în registrul comerțului, astfel cum rezultă din înscrisul din 25 mai 2009 eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș. S-a apreciat că demersul reclamantului Z.S. privind înmânarea actelor contabile pentru perioada indicată este nejustificat în condițiile în care potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 în calitate de asociat avea posibilitatea să participe la adunarea generală ordinară de la încheierea fiecărui exercițiu financiar anual.

Cum în susținerea acțiunii nu a dovedit că, din motive obiective, nu a participat la adunările generale din intervalul de timp 2006 - 2008, acțiunea a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și, în aplicarea art. 1169 C. civ., instanța de fond a respins-o. Împotriva acestei sentințe, reclamantul Z.S. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr. 153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admis, a fost schimbată în tot sentința apelată și a fost admisă acțiunea formulată de reclamant. Au fost obligați pârâții să pună la dispoziția reclamantului spre consultare actele contabile ale societății pârâte SC V. SRL privind activitatea societății din perioada 2006 - 2012, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere începând cu data comunicării hotărârii, până la executarea acesteia.

Au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 9.437,58 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece, indiferent de aspectul reținut de către instanța de fond, respectiv de participarea sau lipsa reclamantului de la Adunările generale ale acționarilor societății, dreptul de a avea acces la documentele societății este consfințit de lege, respectiv de dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia, în lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv, iar potrivit alin. (4) din același articol aceste dispoziții se aplică și societăților cu răspundere limitată.

S-a reținut atitudinea culpabilă a pârâților care au tergiversat în mod nejustificat comunicarea oricăror informații despre starea societății către reclamant, invocând inițial lipsa calității procesuale active a acestuia, iar ulterior faptul că pârâta și-a schimbat denumirea, apoi că și-a schimbat sediul în București și ulterior că nu mai există contabilitatea pârâtei astfel că ea trebuie refăcută, iar în fața instanței de apel pârâții au solicitat acordarea mai multor termene de judecată pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă pentru a da curs cererii reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat. în termen legal, împotriva acestei decizii, pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și, în consecință, respingerea apelului declarat de reclamant.

În motivare, recurenții - pârâți critică decizia atacată susținând, în esență, raporturile desfășurate dintre asociați și imposibila reconstituire a tuturor documentelor contabile în condițiile în care societatea a fost înființată din anul 2001, întrucât, atât aceste documente în materialitatea lor, cât și suporturile electronice au fost predate în totalitate, decizia recurată nu poate fi pusă în executare dintr-o împrejurare mai presus de voința ori culpa recurenților. „Aspectul cel mai criticabil" al deciziei recurate, apreciază recurenții, îl constituie faptul că hotărârea nu poate fi pusă în executare, întrucât procedura de reconstituire a documentelor contabile ale societății conform Ordinului nr. 3512/2008 devine aplicabilă doar în parte.

Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed: Deși recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât recurenții nu au arătat în ce constă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății în sensul textului legal evocat, cu atât mai mult cu cât problema juridică care se ridică în speță este aceea dacă reclamantul Z.S. în calitate de asociat al SC V. SRL Arad este îndreptățit să solicite să-i fie puse la dispoziție toate documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în prezent.

Este de necontestat că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul Z.S. a solicitat instanței obligarea pârâților I.D., D.S.V. și D.S.F. de a-i pune la dispoziție toate documentele contabile ale societății pe perioada 2005 până în prezent, în special următoarele documente: balanța de verificare a lunii decembrie 2006, rulajele contului casă și bancă în 2006, situația ieșirilor de active imobilizate în 2006-2008 care să cuprindă profitul/pierderea pe fiecare ieșire, contractele de creditare ale asociaților, copii după documentele de plată privind restituirea împrumuturilor către asociați (atât pentru restituirile prin casierie, cât și cele prin bancă) sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5000 lei/zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței până la data comunicării acestora, cu cheltuieli de judecată.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează situațiile în care instanța procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind clare și precise, dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenții critică, în realitate, aplicarea greșită a legii. Prin urmare, criticile recurenților-pârâți se încadrează în temeiul de drept al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar se constată că acestea sunt nefondate.

Controlul actelor și al activității societății cu răspundere limitată este un drept ce revine fiecărui asociat, în temeiul calității sale și a interesului său legitim de a cunoaște situația financiară și evoluția patrimonială a societății, știut fiind că acest drept de control este consacrat de prevederile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în favoarea fiecărui asociat care nu are și calitatea de administrator, fiind asemănător dreptului de control pe care asociații îl au în societățile cu nume colectiv.

În speță, instanța de control judiciar a reținut cu justețe că dreptul reclamantului de a avea acces la documentele societății este consfințit de lege, respectiv de dispozițiile art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora, în lipsă de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv, iar potrivit alin. (4) din același art. aceste dispoziții se aplică și societăților cu răspundere limitată. Este de reținut, că refuzul nejustificat a accesului asociatului la documentele, evidențele și registrele societății care atestă operațiunile efectuate de persoana juridică reprezintă un act samavolnic, care nu poate primi o confirmare din partea instanței de judecată.

Contrar susținerilor recurenților, s-a reținut cu justețe atitudinea culpabilă a acestora constând în tergiversarea în mod nejustificat a comunicării oricăror informații despre starea societății către reclamant, aceștia invocând inițial lipsa calității procesuale active a reclamantului, iar ulterior faptul că societatea-pârâtă și-a schimbat denumirea, apoi că și-a schimbat sediul în București și, mai târziu, că nu mai există contabilitatea pârâtei astfel că ea trebuie refăcută, iar în fața instanței de apel pârâții au solicitat acordarea mai multor termene de judecată pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă pentru a da curs cererii reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speță, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., iar susținerile recurenților vizând modul în care s-au desfășurat relațiile dintre asociați, precum și cele referitoare la modalitatea de executare a deciziei recurate sunt lipsite de justificare. Pentru considerentele care preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. împotriva Deciziei civile nr. 153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții I.D., D.S.V. și D.S.F. împotriva Deciziei civile nr. 153 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.