ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3062/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 277 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Arad s-a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului M.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) C. pen. raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „D." SRL prin lichidator E. S.P.R.L.

cu sediul în Arad, str. D.B., să plătească părții civile SC „S.M.R.” SRL cu sediul în Buzău, str. S., suma de 439.433 RON, reprezentând contravaloarea CEC-urilor din 25 februarie 2002, din 28 februarie 2002 și din 01 martie 2002 și dobânda comercială legală începând cu data scadenței până la zi dar nu mai mult decât suma datorată cu titlu de preț. A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 650 RON cheltuieli judiciare. S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în Dosarul nr. 288/P/2002, ce a fost înregistrat la această instanță la 18 iunie 2003, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul M.I.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) raportat la alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. Prin actul de sesizare, în sarcina inculpatului s-a reținut că: Inculpatul M.I.D. este administrator la SC D. SRL Arad. La data de 20 februarie 2002 între SC D. SRL și SC S.M.R. SRL Pitești, s-a încheiat un contract pentru livrarea de produse agricole, unde printre altele se stipula că plata se va face prin CEC. În baza acestui contract SC S.M.R. SRL a livrat inițial o cantitate de 517 tone de orz, în valoare de 1.918.752.856 RON. Pentru achitarea acestei facturi SC D. SRL a emis fila CEC din 25 februarie 2002, aceasta fiind doar semnată de numitul T.L., lăsându-se necompletate celelalte date.

Ulterior, în baza aceluiași contract s-a mai livrat cantitatea de 608,75 tone de produse agricole, iar pentru plată s-au emis filele CEC (în aceleași condiții ca și cel emis în 25 februarie 2003), din 28 februarie 2002 (semnată de inculpatul M.I.D.) și din 01 martie 2002 (semnată de numitul T.L.). Prezentându-se ulterior cele trei file CEC pentru plată la B.R. SA, acestea au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL. În urma cercetărilor s-a stabilit că pentru emiterea a mai multor CEC-uri fără acoperire, în datele de 25 februarie 2003 și 26 februarie 2003, s-au trimis somații de către B.R., fiind încunoștințat inculpatul M.I.D., că se află în interdicție bancară, somații primite și semnate de luare la cunoștință.

Cu toate acestea, inculpatul M. a continuat să efectueze plăți pentru produsele achiziționate prin emiterea unor file CEC, deși cunoștea că nu există disponibil în cont. Prin Sentința penală nr. 406 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2336/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) C. pen. raportat la art. 215 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC S.M.R. SRL, cu sediul în Pitești, B-dul N.B., județul Argeș, suma de 4.394.334.260 RON, reprezentând contravaloarea CEC-urilor din 25 februarie 2.002, din 28 februarie 2002 și din 01 martie 2002, și dobânda comercială legală începând cu data scadenței până la zi dar nu mai mult decât suma datorată cu titlu de preț.

A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 RON cheltuieli judiciare. Prin Decizia penală nr. 109/A din 26 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 193/108/2005 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva Sentinței penale nr. 406 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2336/2005. A fost admis apelul inculpatului. A fost desființată sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Municipiului București pentru a sesiza instanța competentă să se pronunțe cu privire la conflictul negativ de competență. Prin Încheierea nr. 1664 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 6674/1/2008 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul M.I.D.

în favoarea Tribunalului Arad. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 08 decembrie 2008. Din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv : declarație parte civilă, contract de vânzare-cumpărare, copii file CEC, declarații martori: P.L., M.M., copii somații bancă, raport lichidator, declarații învinuit M.I.D., declarații învinuit T.L. și raport de expertiză contabilă; în cursul cercetării judecătorești (Dosar 2336/2005, 5103/108/2008) respectiv: declarație inculpat, declarații martori B.C., M.M., T.L., C.M., D.F., M.P.G., P.C.L., tribunalul reține, În fapt: Între SC D. SRL și SC S.M.R. SRL Pitești, s-a încheiat la data de 20 februarie 2002 un contract pentru livrare produse agricole, respectiv orz furajer.

Părțile contractante au stabilit ca plata să se efectueze cu file CEC. Astfel, relațiile comerciale dintre cele două societăți s-au derulat conform înțelegerii dintre acestea până la contractele încheiate în datele de 20 februarie 2002 și 26 februarie 2002. Pentru marfa livrată, a fost achitat prețul parțial, rămânând un rest de plată în sumă de 4.394.324.260 RON. Filele CEC din 25 februarie 2002, din 28 februarie 2002 și din 01 martie 2002 emise de SC D. SRL au fost refuzate la plată de B.R. SA pentru lipsă disponibil în cont. Cu privire la aceste file CEC reținem că acestea au fost predate societății SC S.M.R. SRL Pitești de către reprezentantul cumpărătoarei odată cu ridicarea mărfii, după cântărire, stabilirea exactă a cantităților și emiterea facturilor.

La momentul eliberării de către debitoare, filele CEC erau completate parțial la rubricile privind semnătura cumpărătoarei, prin aplicarea semnăturii inculpatului pe una din file și a martorului T.L. pe celelalte două, și ștampila societății care se afla la dispoziția celor doi. Conform declarației martorei P., celelalte rubrici ale filelor CEC, inclusiv data emiterii, au fost completate ca de obicei de ea. Filele au fost introduse în bancă la 28 februarie 2002, 25 februarie 2002 și 01 martie 2002 și refuzate la plată, prima din cauza lipsei de disponibil, ce a atras și interdicția bancară în emiterea de CEC-uri pentru SC D. SRL Arad cu consecința predării la bancă a tuturor carnetelor conținând file CEC, iar celelalte două cu mențiunea interdicției bancare incident determinat de primul refuz.

Din declarațiile inculpatului și martorului T.L., raportul de expertiză contabilă, actele întocmite de lichidatorul judiciar, reținem că la data derulării contractelor încheiate cu partea vătămată în datele de 22 februarie 2002, respectiv 26 februarie 2006, SC D. SRL avea un rulaj de creditor mai mare decât cel de debitor. Astfel, la data de 30 iunie 2002 SC D. SRL mai avea de încasat de la clienți suma de 20.596.980, 974 RON și de recuperat TVA în sumă de 18.840.230.249 RON. Astfel, în momentul emiterii filelor CEC, inculpatul avea în cont disponibilitățile necesare pentru a onora plățile la care s-a obligat prin contractul încheiat cu partea vătămată. Interdicția bancară a intervenit ulterior emiterii filelor CEC, acestea fiind datate de partea vătămată căreia i-au fost predate la o dată anterioară.

Faptul că diferența de 4.394.324.260 RON nu a mai fost achitată părții vătămate nu se datorează vreunor manopere dolosive din partea inculpatului sau emiterea de CEC-uri fără acoperire, ci faptului că principalul client al SC D. SRL, respectiv T.G. SRL nu a plătit marfa achiziționată. În acest sens apreciem că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, neputând fi reținută intenția inculpatului în a induce și menține în eroare partea vătămată. Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va achita pe inculpatul M.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. Văzând limitele de pedeapsă a infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și data săvârșirii faptei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului M.I.D. În latura civilă a cauzei, având în vedere că inculpatul datorează părții vătămate suma de 4.394.324.260 RON, sumă ce este dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați, instanța în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL prin lichidator E. S.P.R.L.

Arad să plătească părții civile SC S.M.R. SRL Buzău, suma de 439.433 RON, reprezentând contravaloarea CEC-urilor din 25 februarie 2002, din 28 februarie 2002 și din 01 martie 2002 și dobânda comercială legală începând cu data scadenței până la zi, dar nu mai mult decât suma datorată cu titlu de preț. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07 decembrie 2009, sub nr. 5103/108/2008. În motivarea apelului, procurorul a arătat că sentința apelată este nelegală, deoarece prima instanță l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave săvârșită în formă continuată și în stare de recidivă.

De asemenea procurorul a mai arătat că instanța de fond nu a interpretat corespunzător materialul probator, deoarece din declarațiile martorilor și ale expertului rezultă faptul că inculpatul a acționat cu intenția de a induce și menține în eroare partenerul de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară. Analizând sentința apelată din prisma motivelor de apel invocate și analizele din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată următoarele: Critica adusă sentinței apelate privind greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune este întemeiată. Astfel în cauză între SC S.M.R. SRL Pitești și societatea administrată de inculpat s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 20 februarie 2002 prin care furnizorul se obliga să livreze produse agricole, iar beneficiarul să înmâneze vânzătorului un CEC în fiecare zi de livrare, scadent la data livrării.

Din declarația martorului M.M. cât și din raportul lichidatorului, reiese că societatea administrată de inculpat SC D. SRL Arad a vândut toată marfa achiziționată de la furnizori către SC T.G.I. SRL București, care și-a achitat toate datoriile către societatea administrată de inculpat, astfel încât intrarea în incapacitate de plată a societății inculpatului nu s-a datorat neplății datoriilor de către SC T.G.I. SRL București. Așa cum se concluzionează în raportul lichidatorului judiciar, pierderile înregistrate de SC D. SRL Arad sunt rezultatul voinței debitoarei luând în calcul volumul foarte mare de mărfuri care au fost tranzacționate. De asemenea, cu toate că se afla în interdicție bancară, somațiile băncii fiind semnate de luare la cunoștință, inculpatul a mai emis două CEC-uri în data de 28 februarie 2002 și 01 martie 2002, rămase nedecontate pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Astfel, inculpatul nu a acționat în numele societății comerciale cu bună-credință, din dorința de a încerca achitarea creanțelor, ci, deși a cunoscut faptul că se află în interdicție bancară a emis CEC-urile necompletate cu datele esențiale, pentru a crea aparența solvabilității, în realitate el urmărind și obținând livrarea produselor de la furnizor, pe care ulterior le-a valorificat sub prețul de achiziție la o altă societate comercială. Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) C. pen. raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., săvârșită în formă continuată. Din punct de vedere subiectiv fapta a fost săvârșita cu intenție directă, întrucât inculpatul și-a dat seama de rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen.

și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. În cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante având în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine nesinceră de-a lungul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale săvârșind fapta în stare de recidivă post executorie așa cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva Sentinței penale nr. 277 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 5103/108/2008, a desființat sentința apelată în latură penală și, rejudecând, potrivit art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.D. la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Potrivit art. 215 alin. (5) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. La stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr. 2 din 6 octombrie 2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de a alege se încalcă prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Curtea a apreciat că în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, cuantumului pedepsei la zece ani este justificat, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., dându-se eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral al inculpatului. Pe cale de consecință a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Așa fiind, prin Decizia penală nr. 40/A din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva Sentinței penale nr. 277 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 5103/108/2008.

A fost desființată sentința apelată în latură penală și rejudecând: În baza art. 215 alin. (3), (4) C. pen. raportat la art. 215 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I.D. la 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 215 alin. (5) C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară de 2 (doi) ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apelul procurorului au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata sumei de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din contul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului Timiș. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.I.D. criticând-o ca nelegală și netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, arătând că inculpatul nu a avut intenția de induce în eroare societățile, la acel moment avea disponibil în cont și avea de recuperat TVA, iar interdicția bancară a intervenit ulterior emiterii filelor CEC.

S-a mai arătat că inculpatul a fost consecvent în declarații, și nu a dorit să-și înșele partenerii de afaceri și că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv intenția, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat acest fapt și l-a achitat pe inculpat. Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de unicul motiv de critică invocat și de cazul de casare indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de M.I.D. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de prim control judiciar a reținut corect situația de fapt imputată constatând în esență în aceea că la data de 20 februarie 2002 între SC D. SRL unde inculpatul avea calitatea de administrator și SC S.M.R.

SRL Pitești s-a încheiat un contract pentru livrarea de produse agricole, unde printre altele se stipula că plata se va face prin CEC. În baza acestui contract SC S.M.R. SRL a livrat inițial o cantitate de 517 tone de orz în valoare de 1.918.752.856 RON. Pentru achitarea acestei facturi SC D. SRL a emis fila CEC din 25 februarie 2002, aceasta fiind doar semnată de T.L., lăsându-se necompletate celelalte date. Ulterior, în baza aceluiași contract s-a mai livrat cantitatea de 608,75 tone de produse agricole, iar pentru plată s-au emis filele CEC [ în aceleași condiții ca și cel emis în 25 februarie 2003, din 28 februarie 2002 (semnat de M.I.D.) și din 01 martie 2002 (semnat de T.L.) ] . Prezentându-se ulterior cele 3 file CEC pentru plată la B.R.

SA, acestea au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil în contul SC D. SRL. În urma cercetărilor s-a stabilit că pentru emiterea a mai multor CEC-uri fără acoperire în datele 25 februarie 2003 și 26 februarie 2003 s-au trimis somații de către B.R., fiind încunoștiințat M.I.D. că se află în interdicție bancară, somații primite și semnate de luare la cunoștință. Cu toate acestea, inculpatul M.I.D. a continuat să efectueze plăți pentru produsele achiziționate prin emiterea unor file CEC, deși cunoștea că nu există disponibil în cont. În consecința celor sus arătate în mod legal instanța de apel a statuat că fapta inculpatului săvârșită sub imperiul unei singure rezoluții delictuoase și în stare de recidivă postexecutorie întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (3), (4) raportat la art. 215 alin. (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. Se mai reține că pedeapsa stabilită într-un cuantum de 10 ani închisoare, așadar la limita minimă a textului de lege sancționator, este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definitive prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să asigure efectiva reeducare a recurentului inculpat, cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni. Pe de altă parte, cuantumul acesteia și modalitatea de executare în regim de detenție sunt subsumate tuturor criteriilor de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere în mod corespunzător gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, caracterul repetat al acestora, dimensiunile apreciabile ale prejudiciului cauzat părții vătămate, cât și datele care circumstanțiază persoana recurentului, recidivist în condițiile recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b C. pen.

și cu o poziție procesuală sinceră. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 40/A din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.