ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința comercială nr. 8183
din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,
în Dosarul nr. 40707/3/2006, a fost admisă acțiunea precizată și formulată de reclamantul
Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâta U.C.E.C.O.M.
A.N.C.M. și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei
suma de 2.798.450,94 dolari SUA, echivalentul în lei din data efectuării
plății, reprezentând cota parte datorată din valoarea lucrărilor de construcție
cu o altă destinație decât aceea de locuință.
Împotriva
acestei sentințe, pârâta U.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. a declarat apel, care, prin
Decizia comercială nr. 525 din 22 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a Vl-a civilă, a fost admis. A fost schimbată în tot sentința
apelată, în sensul că a fost admisă excepția prescripției dreptului material la
acțiune invocată de apelantă, cu consecința respingerii acțiunii pentru acest
motiv.
Înalta Curte de
Casație și Justiție a pronunțat la data de 27 septembrie 2011 Decizia civilă
nr. 2808 prin care a admis recursul declarat de recurentul Municipiul București
împotriva Deciziei nr. 525 din 22 decembrie 2010, a casat hotărârea instanței
de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în
considerente că nu este prescris dreptul material la acțiune.
În rejudecare,
cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a Vl-a
civilă, sub nr. de Dosar 40707/3/2006.
Prin Decizia
civilă nr. 415 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 40707/3/2006, a fost respinsă cererea
intimatului-reclamant Municipiul bucurești prin Primar, de majorare a
pretențiilor în apel, ca inadmisibilă, și a fost respins, ca nefondat, apelul
declarat de apelanta-pârâtă U.N.C.M. - U.C.E.C.O.M., împotriva sentinței
comerciale nr. 8183 din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția
a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 40707/3/2006. A fost obligată apelanta la
plata către intimat a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În termen
legal, împotriva acestei decizii, pârâta U.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. București a
declarat recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ.
Intimatul-reclamant
Municipiul București prin Primar nu a formulat întâmpinare.
Cum problema
timbrajului este prioritară oricăror excepții, cereri sau motive de casare, Înalta
Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) -
(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art.
302
1
alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs
se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare
excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:
Prin art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul
potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești
sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe
datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se
plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de
instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit art.
20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la
termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar
conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
„cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și
înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării
dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în
vigoare referitoare la taxa de timbru".
Recurenta -
pârâtă U.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. București a fost legal citată pentru termenul de
astăzi, 5 februarie 2014, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în
valoare de 48.789,63lei și 5 lei timbru judiciar (fila 13 dosar recurs), dar
aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării
recursului.
Constatând că
prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurenta nu s-a
conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul
de judecată din 5 februarie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că
în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să
dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv
celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale
art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul declarat de pârâta U.N.C.M. -
U.C.E.C.O.M. București, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca
netimbrat recursul declarat de pârâta U.N.C.M. - U.C.E.C.O.M. București împotriva
Deciziei civile nr. 415 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a Vl-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi-5 februarie 2014.