ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3648/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Neamț, reclamantul L.l.C. a chemat în judecată pe pârâtele

SC L.P.P. SRL (fostă SC L.P.P. SRL) și L.L., solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună rezilierea contractului de comodat din 01 august 2003

încheiat între reclamant și soția sa în calitate de comodanți-coproprietari ai

imobilului situat în Piatra Neamț, județul Neamț și SC L.P.P. SRL, actualmente

SC L.P.P. SRL, în calitate de comodatară, și pe cale de consecință, reclamantul

a solicitat evacuarea SC L.P.P. SRL (fostă SC L.P.P. SRL) din imobilul situat

în Piatra Neamț, județul Neamț, imobil al cărui proprietar este reclamantul.

Prin sentința

civilă nr. 107/ Com din 5 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția a

ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția inadmisibilității

și excepția tardivității modificării acțiunii, excepții invocate de pârâte.

A fost respinsă

acțiunea formulată de reclamantul L.I.C., în contradictoriu cu pârâtele SC L.P.P.

SRL (fosta SC L.P.P. SRL) și L.L.

Împotriva

acestei sentințe, reclamantul L.l.C. a declarat apel, care, prin Decizia nr. 87

din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

În termen

legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul a declarat recurs,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

La data de 26

februarie 2013 recurentul-reclamant L.I.C. a depus o cerere prin care a arătat

că renunță la judecată și la dreptul pretins în dosarul ce formează obiectul

prezentului litigiu, sens în care a anexat declarație autentificată sub nr. 229

din 21 februarie 2013 de B.N.P. B.R.

Intimatele-pârâte

SC L.P.P. SRL (fostă SC L.P.P. SRL) Piatra Neamț și L.L. nu au formulat

întâmpinare.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de

casare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art.

11 și 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată

și la art. 3 și 9 din O.G. nr. 32/1995, ținând cont și de dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa

dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar

conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

„cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurentul -

reclamant L.I.C. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 30 octombrie

2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și

0,15 lei timbru judiciar (fila 14 dosar recurs), dar acesta.nu și-a îndeplinit

obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul

de judecată din 30 octombrie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că

în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să

dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată

și completată, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice

de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrat

recursul formulat de reclamantul L.I.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de reclamantul L.I.C. împotriva Deciziei nr. 87 din

15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013.