ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la 23 decembrie 2008,

reclamantul Baroul Dolj a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL, solicitând

obligarea acesteia la restituirea sumei de 376.058,88 lei cu titlu de plată

nedatorată, încasată de către pârâtă prin supraevaluarea lucrărilor de

amenajare interioară, consolidare și reparații capitale executate la imobilul

proprietatea Baroului Dolj, din Stațiunea Călimănești - Căciulata, județul

Vâlcea.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, învederând că la data de 20

decembrie 2005 s-a făcut recepția la terminarea lucrărilor întocmindu-se

procesul -verbal din 20 decembrie 2005 și că potrivit dispozițiilor art. 5 din

Decretul nr. 167/1958 „dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale

unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea

unui termen de 6 luni".

Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii, învederând că la data introducerii acțiunii Baroul Dolj

în calitate de beneficiar, datora pârâtei suma de 1.416.841,300 lei

reprezentând lucrările efectuate, iar ultima plată efectuată de Baroul Dolj

către SC R. SRL a fost înregistrată la 25 iulie 2006.

Reclamantul a depus o precizare a

acțiunii prin care a învederat că nu poate depune la dosar contractul din 2004,

deoarece acesta nu se află în posesia sa, ci în posesia pârâtei, mai exact a

doamnei D.S.C.I., care a fost contabil șef la Baroul Dolj până în primăvara

anului 2008 și asociată la SC R. SRL și care a ridicat acest contract împreună

cu numeroase acte contabile ale Baroului de la sediul Baroului, fără cunoștința

și consimțământul Consiliului de conducere al Baroului.

Prin precizarea la acțiune,

reclamantul a solicitat obligarea directă a numitei D.S.C.I. la plata sumelor

achitate fără avizul Consiliului de conducere al Baroului, sume ce vor fi

determinate cu exactitate printr-o expertiză de specialitate.

Prin încheierea de ședință de la data

de 14 octombrie 2009, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune,

constatând că aceasta a fost formulată în termen.

Prin sentința nr. 3305 din 14

decembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția lipsei calității procesuale a

pârâtei S.D.C.I., a admis în parte acțiunea formulată de Baroul Dolj, a obligat

pârâta SC R. SRL să plătească reclamantului suma de 158.304,66 lei și suma de

6.182 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respingând totodată acțiunea

fată de pârâta S.D.C.I.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut în esență următoarele:

în urma licitației organizate de

reclamant la data de 30 aprilie 2004 și acceptării ofertei propusă de

societatea pârâtă SC R. SRL pentru prețul total de 762.502,6 lei vechi fără T.V.A.,

această pârâtă a efectuat o serie de lucrări la imobilul reclamantului situat

în Stațiunea Călimănești - Căciulata, județul Vâlcea.

Între părți s-a încheiat și contractul

din 2004 prin care și-au asumat reciproc obligații, și deși au recunoscut că

s-a încheiat acest contract, niciuna dintre părți nu l-a depus la dosar,

susținând că nu se află în posesia vreunui exemplar.

Potrivit raportului de expertiză

contabilă întocmit în cauză rezultă că reclamanta a achitat pârâtei SC R. SRL

suma de 1.207.180,73 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de

pârâtă la imobilul reclamantei, pentru care s-au emis facturi de pârâtă

întocmite în baza devizelor de lucrări ce au fost aprobate de decanul Baroului

Dolj.

Instanța a reținut că pârâta SC R. SRL

nu a respectat prețul unitar pentru materiale și manopera evidențiată în

devizul ofertă și nici cotele de recapitulație, astfel că pârâtei necuvenit i-a

fost plătită suma de 158.304,66 lei de către reclamant.

S-a reținut că între reclamant și

pârâta S.D.C.I. nu există vreun raport juridic obligațional născut în baza

vreunui contract încheiat între aceste părți, iar pe de altă parte, reclamantul

nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor angajării răspunderii civile

delictuale a acestei pârâte în baza art. 998 - 999 C. civ., motiv pentru care a

respins acțiunea față de pârâta S.D.C.I. pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel atât reclamantul Baroul Dolj, cât și pârâta SC R. SRL Craiova.

Apelantul reclamant Baroul Dolj a

solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției lipsei

calității procesuale pasive a intimatei - pârâte S.D.C.I. și a obligării

acesteia, în solidar, alături de pârâta SC R. SRL la plata sumei de 158.304,66

lei.

Apelanta - pârâtă SC R. SRL Craiova

solicită schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

Prin Decizia nr. 101/ A din 23

noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială,

a respins apelurile ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut în esență următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei S.D.C.I., aceasta s-a aflat în raporturi

de muncă cu reclamanta în perioada în care se afirmă că ar fi favorizat-o pe

pârâta SC R. SRL în defavoarea reclamantei și că, fără această poziție de

angajat nu ar fi avut posibilitatea săvârșirii faptelor indicate de către

reclamantă.

Așa fiind, reclamanta ar fi trebuit să

promoveze acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută de Legea nr. 53/2003,

grefată pe raporturi de muncă.

Cererea de chemare în judecată a fost

expediată prin poștă la 19 decembrie 2008 și față de data înregistrării

procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor - 20 decembrie 2005,

la data formulării acțiunii nu era îndeplinit termenul de prescripție.

Prin adjudecarea lucrării, între părți

a intervenit un acord contractual, în sensul că SC R. SRL se angajează să

efectueze lucrările indicate în ofertă pentru prețul de 762.502,60 lei fără T.V.A.

În oferta făcută de SC R. SRL și

acceptată de reclamant se regăsesc lucrări precum demolarea ziduri din

cărămidă, desfacere șarpante și articole precum „diferență preț materiale"

fără a se arăta consecințele variației de prețuri.

Prin sentința apelată s-a reținut că

s-a achitat, fără titlu, pârâtei suma de 158.304,66 lei, respectiv suma de

113.611,19 lei provenită din nerespectarea procentelor de cheltuieli indirecte,

profit și organizare de șantier și suma de 44.683,47 lei T.V.A.

Curtea a apreciat că motivele de apel

ale pârâtei SC R. SRL referitoare la lipsurile expertizei tehnice în

construcții și la existența unor alte lucrări suplimentare ce trebuie achitate

de către reclamantă sunt vădit nefondate.

În cauză, pârâta nu poate, în lipsa

unei cereri reconvenționale să formuleze ea însăși cereri în contradictoriu cu

reclamanta prin care să solicite să se aprecieze că sumele rezultând din

majorarea cheltuielilor indirecte și a calculului T.V.A. pot fi reținute de ea

pentru alte lucrări efectuate la solicitarea reclamantei.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs atât reclamantul Baroul Dolj, cât și pârâta SC R. SRL

Reclamantul Baroul Dolj critică

decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

S-a reținut în mod greșit lipsa

calității procesuale pasive a intimatei S.D. apreciind că aceasta se află în

raporturi de muncă cu reclamantul.

Faptul că se suprapuneau două

raporturi juridice în privința intimatei nu dă posibilitatea instanței să

aleagă sau să aprecieze că se impunea alegerea unuia dintre acestea. Este

adevărat că intimata era într-un raport de muncă cu reclamantul - recurent, dar

acesta apreciază că există și o altă faptă civilă delictuală.

Instanța trebuia să stabilească dacă

în speță este vorba despre un administrator de fapt sau nu.

Pe de altă parte, instanța a făcut o

aplicare greșită a noțiunii de administrator de fapt, precum și a textelor de

lege incidente.

Intimata S.D. era un administrator

ocult ce exercita nemijlocit activități specifice societății comerciale

respective.

Atât Legea nr. 31/1990 cât și art. 218

alin. (2) C. civ. stabilesc că persoana juridică este angajată prin actele

organelor sale în măsura în care actele sunt făcute de persoane ce au această

calitate chiar dacă depășesc puterea de reprezentare.

Pe lângă administrarea în fapt a

societății SC R. SA în care formal nu apărea, beneficiile ajungeau direct sau

indirect în patrimoniul său, urmare a raporturilor cu asociatul fiind soțul său

și astfel se aplică regimul comunității de bunuri.

SC R. SRL critică decizia sub

următoarele motive de nelegalitate:

În mod greșit a fost respinsă excepția

prescripției dreptului material la acțiune.

Termenul de prescripție de 3 ani curge

de la data semnării procesului - verbal de recepție finală din 20 decembrie

2005 și se împlinea la 20 decembrie 2008, iar acțiunea Baroului Dolj a fost

înregistrată la 23 decembrie 2008.

Instanța a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al

acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Actul juridic dedus judecății este

contractul încheiat între Baroul Dolj, în calitate de beneficiar și SC R. SA,

în calitate de antreprenor, pentru lucrările de execuție, de amenajare

interioară, consolidare și reparații capitale la imobil.

Datorită creșterii prețurilor din luna

de decontare, s-au majorat cotele din devizele inițiale emise de SC R. SA și

acceptate de Baroul Dolj, devenind în devizele finale: 15 % cheltuieli

indirecte, 8 % profit și 5 % organizare șantier. Această majorare a fost

acceptată de Baroul Dolj.

Conținutul contractului consensual

încheiat între părți este dovedit prin toate înscrisurile depuse la dosarul

cauzei. Instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art. 969 și 970 C. civ. și a

încălcat aceste dispoziții legale obligând SC R. SA să restituie o sumă pe care

a primit-o conform clauzelor contractuale și lucrărilor efectuate la imobil.

De asemenea, au fost încălcate

dispozițiile art. 150 alin. (3) din C. fisc. - Legea nr. 151/2003, deoarece

expertul nu a ținut seama de prevederile legii, propunând restituirea sumei de

44.683,47 lei plătită cu titlu de T.V.A. către Baroul Dolj. SC R. SA nu a

primit o plată nedatorată, astfel că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.

992 C. civ.

În realitate, Baroul Dolj datorează

constructorului SC R. SRL Craiova suma de 141.684,13 lei.

Instanța de apel a încălcat drepturile

procesuale ale SC R. SA și dreptul acesteia la apărare respingând proba cu expertiză

tehnică specialitatea contabilitate, în faza apelului, în condițiile în care

expertiza efectuată de expert N.G.R. este incompletă, incorectă, prezintă

inadvertențe și contradicții, iar concluziile sunt eronate.

În cauză, intimata S.D.C.I. a formulat

întâmpinare la recursul declarat de Baroul Dolj solicitând respingerea acestuia

ca nefondat.

Analizând recursurile prin prisma

motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt

nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat

de Baroul Dolj:

Recurentul - reclamant Baroul Dolj a

arătat că nu are niciun raport contractual cu intimata S.D.C.I. și că sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale existând îndeplinite condițiile

pentru instituirea unei răspunderi a acesteia ca persoană fizică în nume

propriu, distinct și independent de alte raporturi juridice, cum sunt cele de

muncă și de răspunderea societății.

De asemenea, consideră că intimata

pârâtă a fost administrator de fapt și că a exercitat această activitate în

folosul său și al societății și că, în contextul atribuțiilor sale de contabil

șef s-a interpus în raportul juridic contractual dintre Baroul Dolj și SC R.

SRL, favorizând-o pe aceasta din urmă.

Faptul că pârâta s-a aflat în

raporturi de muncă cu Baroul Dolj și că în calitate de contabil șef a favorizat

pârâta SC R. SA face aplicabilă în speță pentru repararea prejudiciului Legea nr.

53/2003, potrivit dispozițiilor: „Salariații răspund patrimonial, în temeiul

normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele

materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".

Așa fiind, s-a reținut în mod corect

că în temeiul dispozițiilor art. 969, 992 - 997 și 1092 C. civ. nu se poate

antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtei S.D.C.I.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a

dovedit faptul că această pârâtă ar fi acționat în calitate de administrator de

fapt al pârâtei SC R. SRL.

Potrivit dispozițiilor art. 73 din

Legea nr. 31/1990, în situația în care s-ar fi dovedit calitatea de

administrator de fapt al SC R. SRL, nu poate fi atrasă direct de către terți

răspunderea administratorului societății.

În situația în care se stabilea că

pârâta intimată avea calitatea de administrator de fapt, atunci se aplicau

toate regulile privind administratorul de drept al societății, în condițiile

prevăzute de Legea nr. 31/1990.

Este de reținut că în speță nu sunt

întrunite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei intimate

S.D.C.I., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, vinovăției și

legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

apreciază că în mod corect s-a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei S.D.C.I.

în ceea ce privește recursul declarat

de SC R. SRL:

Termenul de prescripție al dreptului

la acțiune prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 158/1967 nu s-a

împlinit, acțiunea fiind formulată în termen.

Aceasta deoarece cererea de chemare în

judecată a fost expediată prin poștă la 19 decembrie 2008, data poștei, iar

termenul de prescripție se împlinea la 20 decembrie 2008, față de data semnării

procesului - verbal de recepție finală din 20 decembrie 2005.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține

că instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și

nici nu a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, în cauză

nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Urmare a licitației organizată de

reclamantul Baroul Dolj și acceptării ofertei propusă de societatea pârâtă SC R.

SRL pentru prețul total de 762.502,6 lei fără T.V.A., societatea a efectuat

lucrări la imobilul reclamantului situat în Stațiunea Călimănești - Căciulata.

În realitate, recurenta SC R. SRL

critică faptul că instanța de apel nu a reținut că părțile și-ar fi asumat

obligații prin „draftul contractului de antrepriză" și nu a ținut seama de

acesta la soluționarea cauzei.

Recurenta SC R. SRL critică astfel

stabilirea situației de fapt, ceea ce nu constituie motiv de nelegalitate al

deciziei recurate, nefiind încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ. aprecierea probelor nu poate constitui motiv de recurs.

Mai mult decât atât, respectivul

„draft" nu este acceptat prin semnătură de ambele părți și în mod corect

nu a fost luat în considerare.

În aceeași ordine de idei, criticile

referitoare la lipsurile expertizei, la necesitatea efectuării unui nou raport

de expertiză privesc temeinicia deciziei recurate, respectivele critici

neîncadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.

1 - 9 C. proc. civ. și ca atare, nu pot face obiectul prezentului recurs.

Așa fiind, s-a reținut în conformitate

cu dispozițiile legale în materie și ale contractului încheiat între părți

faptul că s-a achitat fără titlu pârâtei - recurente SC R. SRL suma de

158.304,66 lei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea

sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantul Baroul Dolj - Craiova și de pârâta SC R. SRL Craiova -

prin lichidator SC J.E.C. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 101/ A din 23

noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă

și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 ianuarie 2014.