ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, În baza actelor din dosar constată următoarele: Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat Dosarul nr. 3290/113/2011 privind recursurile declarate de inculpații Ț. (fost B.) B. (aflat în stare de arest preventiv) și A.C.B. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Potrivit rezoluției, termenul de judecată a recursului a fost fixat la 29 august 2012, la termenul de față urmând a se examina cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Serviciul de Investigații Criminale, privind pe inculpatul A.C.B., cu măsura arestării preventive, potrivit art. 145 pct. 3 2 C. proc.

pen. Din examinarea dosarului cauzei rezultă că, prin decizia penală nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost condamnat inculpatul A.C.B. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Tg. Bujor, definitivă prin neapelare și a dispus ca pedeapsa să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză, urmând ca inculpatul A.C.B.

să execute o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul A.C.B. prin încheierea de ședință nr. 3290 din 29 iunie 2011 a Tribunalului Brăila. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, ale sentinței penale nr. 373 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Brăila și ale sentinței penale nr. 122 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Tg. Bujor. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.C.B.

împotriva sentinței penale nr. 170 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.C.B. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații Ț. (fost B.) B. și A.C.B., a cărui judecată a fost fixată la 29 august 2012. Asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Serviciul de Investigații Criminale, privind pe inculpatul A.C.B., cu măsura arestării preventive, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 136 C. proc. pen.

în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se desfășura buna funcționare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de Ia urmărirea penală, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara și arestarea preventivă. Față de inculpatul din prezenta cauza, Tribunalul Brăila, prin încheierea de ședință nr. 3290 din 29 iunie 2011 a luat măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea, acesta fiind învinuit la acea data de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., măsură care a fost menținută prin decizia penală nr. 89/A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pe durata obligării măsurii de a nu părăsi localitatea, s-a dispus ca inculpatul să respecte dispozițiile legale în materie, prev. de art. 145 C. proc. pen. La data de 28 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost sesizată de Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Serviciul de Investigații Criminale, cu o cerere prin care solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul A.C.B. cu măsura arestării preventive. Din adresa de sesizare rezultă că, inculpatul A.C.B. a respectat dispozițiile încheierii de ședință, prezentându-se la sediul I.P.J. Brăila, conform graficului stabilit, până la data de 16 mai 2012, când nu a mai făcut acest lucru și nu a răspuns la apelurile repetate pe numărul de telefon mobil care a fost menționat în declarația dată.

Din verificările efectuate se constată faptul că inculpatul a părăsit locuința din mun. Brăila, str. A.C. din data de 13 mai 2012 și nu a a mai contactat nici membrii familiei. Deci, cu privire la acest inculpat, instanța analizând probele administrate și relatate amplu în cererea de sesizare a instanței, nu poate fi vorba de încălcarea obligațiilor impuse de art. 145 C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada încălcării obligațiilor impuse de instanță. Cât privește necesitatea menținerii unei măsuri preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil, valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului.

Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost dispusă. Înalta Curte constată că la momentul luării, măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind proporțională cu gravitatea acuzației penale adusă inculpatului și cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, și în concordanță atât cu legislația internă, cât și cu dispozițiile Convenției Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Faptul că inculpatul A.C.B. din data de 16 mai 2012, nu a mai răspuns la apelurile repetate ale organelor de control judiciar, nu este de natură a conduce, automat, la concluzia că acesta a încălcat, cu rea-credință, obligațiile ce-i revin pe timpul judecării cauzei.

Această concluzie se desprinde din comportamentul inculpatului, care a răspuns la toate chemările organului judiciar, de la momentul la care a fost luată această măsură și până la data mai sus menționată. În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, față de inculpatul A.C.B., va respinge ca nefondată cererea prin care Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Serviciul de Investigații Criminale a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. D I S P U N E Respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului A.C.B.

formulată de Inspectoratul de Poliție Județean Brăila. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 RON se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.