ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în ceea ce îi privește pe inculpații M.A. și M.A.P. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 77/P/2011 din data de 13 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. s-a reținut că în calitate de primar al comunei J., inculpatul M.A. a pretins suma de 500.000 euro denunțătorului P.F.

(din care a primit 50.000 euro) în scopul de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23 de loturi, în suprafață totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), ce constituie infracțiunea de luare de mită, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.

De asemenea s-a reținut în sarcina sa că l-a determinat pe finul său, S.O., să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul P.F., prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului (S.O.), contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită, constituie infracțiunea de fals intelectual, în forma participației improprii, (instigare mediată), prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Totodată, prin încheierea acestui contract de cesiune (autentificat din 28 iulie 2011) s-au transferat bunurile menționate (2 terenuri) din patrimoniul denunțătorului, în patrimoniul inculpatului S.O., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora, faptă ce constituie instigare la infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000. În sarcina inculpatului M.A.P. s-a reținut că acesta a pretins, direct și indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului P.F., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului M.A.

pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului - Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov – G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză constituie infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. În plus, l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F., din care să rezulte că S.I.

l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție de notarul public P.R.A.I.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlu de mită), constituie infracțiunile de fals intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată) prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instigare la infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000. De asemenea s-a reținut că inculpații M.A. și M.A.P. împreună cu inculpații R.G., S.O. și S.I., au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea planului parcelar (tarlaua AA, parcela XX), avizarea acestuia, emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor denunțătorului P.F., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțător, ce constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (de corupție), prev. și ped.

de art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Deliberând asupra stării de arest a inculpaților M.A. și M.A.P., în conformitate cu art. 300 2 la art. 160 b C. proc. pen. aceasta urmează a fi analizată în raport de condițiile în care s-a dispus măsura arestării preventive, de cazul arătat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., dispozițiile naționale dar și de principiile generale în materie stabilite de jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele naționale o dată cu ratificarea de către România a Convenției Europene a Drepturilor Omului). Curtea constată că la acest moment, în continuare, în ceea ce privește condiția prev. de art. 143 C. proc.

pen. rap. la art. 68 1 C. proc. pen., se constată că există probe directe și indirecte temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. În cauză, există presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, relevante fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților date în faza de urmărire verbală și de cercetare judecătorească, procesele-verbale de transcriere a comunicațiilor interceptate, înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare, plan parcelar, contract de împrumut pentru suma de 2.500.000 euro și actul de revocare, contractul de cesiune autentificat din 28 iulie 2011, documente emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov, declarațiile martorilor P.F., S.C., F.V.M., D.N., D.M., V.G., B.M., G.R.N., G.E., P.F.L., din timpul urmăririi penale și în fața instanței.

Instanța apreciază însă că, în acest moment procesual, rămâne, în privința inculpaților M.A. și M.A.P. îndeplinită doar condiția prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la împrejurarea că aceștia sunt cercetați sub aspectul săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată, se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. În raport de prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. conform cărora alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, dar și de scopul măsurilor preventive, menționat în prevederile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., respectiv, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, nu se poate reține în continuare că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru a reține aceste împrejurări ne vom ralia și la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia, în unele cauze, autoritățile pot aprecia că trebuie să păstreze o persoană în detenție pentru a-l împiedica să perturbe procesul penal. După, o perioadă însă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile peroanelor implicate și realizate verificările cerute de circumstanțele cauzei (cauza Veliyev c. Rusiei și W c. Elveției) Se poate constata că, în cauză, având în vedere că au fost audiați, în fața instanței, în condiții de contradictorialitate inculpații, cu excepția inculpatului R.G.

și toți martorii propuși prin rechizitoriu, nu mai poate fi invocat riscul influențării procesului de către inculpații arestați în cauză. În jurisprudența sa constantă referitoare la art. 5 parag. 3 din Convenție, Curtea a subliniat că arestarea preventivă „trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă", iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat în repetate rânduri „Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului publice prevalează, în pofida prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale". (Neumeister c. Austria) Se poate vorbi așadar despre pierderea caracterului rezonabil al arestării preventive a inculpaților M.A.

și M.A.P., aflați în stare de arest din data de 22 noiembrie 2011, durată care trebuie apreciată în concret, în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului McKay c Regatului Unit), trecerea acestei perioade de timp putând duce la concluzia minimizării riscului pentru tulburarea ordinii pe care l-ar prezenta punerea acestora în libertate. Raportându-se la aceste principii constant afirmate în jurisprudența instanței europene, Curtea apreciază că, în intervalul de timp de 1 an, de la data arestării preventive a inculpaților, rezonanța negativă a faptelor în rândul publicului s-a diminuat, iar lăsarea lor în libertate nu ar mai genera o stare de nesiguranță suficient de însemnată pentru a justifica pertinent menținerea stării de arest preventiv.

Astfel, așa cum am arătat mai sus, desfășurarea procesului penal, împrejurarea că au fost audiați în cauză inculpații și toți martorii din acte, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, faptul că ceilalți inculpați din cauză sunt liberi și acest lucru, aparent, nu a influențat desfășurarea procesului, sunt elemente care au determinat Curtea să constate că nu mai există, în acest moment, un risc în buna desfășurare a procesului penal, cu referire la caracterul necesar al oricărei măsuri preventive - arătat de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind elemente importante în aprecierea schimbării temeiurilor care au determinat arestarea inițială. Nu sunt lipsite de relevanță situația familială a fiecăruia dintre inculpații M.A.

și M.A.P., care au familii organizate, domiciliu stabil, inculpatul M. are un copil minor în întreținere, vârsta inculpatului M.A.P. (63 de ani), lipsa antecedentelor penale ale acestora, educația și buna reputație, aspecte care sunt de natură a circumstanția pericolul pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestora. Sub aspect procedural, așa cum se reflectă de altfel și în practica judiciară, din examinarea art. 139 alin. (1) C. proc. pen., Curtea consideră că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se poate face oricând, inclusiv din oficiu, atunci când s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deci, inclusiv cu ocazia verificării legalității și temeinicei măsurii arestării preventive, potrivit art. 300 2 C. proc.

pen. Așadar, instanța va dispune în temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 145 1 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților M.A. și M.A.P. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe toată durata judecării prezentei cauze, considerând că, prin impunerea obligațiilor specifice și a obligației de a se apropia de ceilalți inculpați și martori din dosar și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect va fi înlăturată posibilitatea inculpaților de a-și coordona apărările sau de a influenta martorii. În baza art. 145 1 C. proc. pen. rap. la art. 145 1 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) C. proc. pen., impune inculpaților M.A. și M.A.P.

ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanțele de judecată la toate termenele ce vor fi acordate atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac precum și ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv poliția de domiciliu, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; e) să nu se apropie de coinculpații și martorii din dosar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect. În temeiul art. 145 1 alin. (2) C. proc. pen. rap.

la art. 145 1 alin. (1 2 ) C. proc. pen., va atrage atenția inculpaților M.A. și M.A.P. că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. Va dispune punerea în libertate a inculpaților M.A. și M.A.P., dacă nu sunt arestați în altă cauză. În termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., a declarat recurs împotriva încheierii din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, solicitând revocarea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Din actele dosarului se reține că inculpatul M.A., în calitate de primar al comunei J., a pretins suma de 500.000 euro denunțătorului P.F.

(din care a primit 50.000 euro) în scopul de a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23 de loturi, în suprafață totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite) și l-a determinat pe finul său, S.O., să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul P.F., prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului (S.O.), contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

S-a mai reținut că inculpatul M.A.P. a pretins, direct și indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului P.F., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului - Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov – G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză și l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F., din care să rezulte că S.I.

l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție de notarul public P.R.A.I.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlu de mită). De asemenea s-a reținut că inculpații M.A. și M.A.P. împreună cu inculpații R.G., S.O. și S.I., au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea planului parcelar (tarlaua AA, parcela XX), avizarea acestuia, emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor denunțătorului P.F., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțător.

Arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanelor în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunea de care erau acuzați recurenții inculpați. Ulterior măsura a fost menținută succesiv. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și având în vedere faptele reținute în sarcina inculpaților, stadiul procesual în care se află cauza precum și scopul urmărit de inculpați în vederea săvârșirii infracțiunii, Înalta Curte apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că inculpații au comis faptele pentru care au fost cercetați și deduși judecății. Se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru desfășurarea ulterioară a cercetării judecătorești. Se constată de asemenea, faptul că inculpatul M.A. a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu profitând de funcția deținută, aceea de primar al comunei J., iar inculpatul M.A.P., a acționat, profitând de legătura sa cu inculpatul M.A.

Faptul că, în cauză, nu a fost finalizată procedura de administrare a probatoriului și, analizând în contextul faptelor reținute în sarcina inculpaților și relația dintre aceștia, există temeiuri justificate că inculpații ar putea să influențeze cercetarea judecătorească, iar prin natura infracțiunilor reținute, respectiv infracțiuni de corupție precum și statutul inculpaților, ar putea să impieteze buna desfășurare a procesului penal și ar crea un ecou negativ în rândul opiniei publice, în raport de modalitatea de înfăptuire a justiției față de persoane care anterior au avut o funcție reprezentativă în comunitate, iar în baza acestui fapt ar putea beneficia de un tratament privilegiat, în raport de tratamentul aplicat unui simplu cetățean.

Perioada de detenție scursă până în prezent, nu poate fi judecată ut singuli, doar prin prisma duratei în sine, ci trebuie privită în contextul procesual, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea impunând menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Înalta Curte apreciază că raportat la stadiul procesual și față de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților se impune menținerea măsurii arestării preventive, măsura obligării de a nu părăsi țara cu respectarea obligațiilor prevăzute la art. 145 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) C. proc. pen., nefiind suficientă pentru garantarea bunei desfășurări a cercetării judecătorești.

Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia. Așa fiind, constatând întemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, va casa încheierea recurată și rejudecând va menține măsura arestării preventive a inculpaților M.A.P. și M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012), privind pe inculpații M.A.P. și M.A. Casează în parte încheierea recurată și, rejudecând: Conform art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. menține starea de arest preventiv a inculpaților M.A.P. și M.A. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați M.A.P. și M.A., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie 2012.