ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4252/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin
încheierea din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
țara în ceea ce îi privește pe inculpații M.A. și M.A.P.
În considerentele acestei hotărâri s-au
reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 77/P/2011 din data
de 13 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
– D.N.A. s-a reținut că în calitate de primar al comunei J., inculpatul M.A. a pretins
suma de 500.000 euro denunțătorului P.F. (din care a primit 50.000 euro) în scopul
de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și
a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar)
în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (23 de loturi, în suprafață
totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), ce constituie
infracțiunea de luare de mită, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap.
la art. 254 alin. (1) C. pen.
De asemenea s-a reținut în sarcina sa că
l-a determinat pe finul său, S.O., să încheie un contract de cesiune fictiv, la
notariat, cu denunțătorul P.F., prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra
a două imobile (terenuri) cesionarului (S.O.), contract întocmit și autentificat
la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public M.V.), prin care s-au
atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate,
acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii
de luare de mită, constituie infracțiunea de fals intelectual, în forma participației
improprii, (instigare mediată), prev. și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap.
la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Totodată, prin încheierea acestui contract
de cesiune (autentificat din 28 iulie 2011) s-au transferat bunurile menționate
(2 terenuri) din patrimoniul denunțătorului, în patrimoniul inculpatului S.O., ascunzându-se
astfel originea ilicită a acestora, faptă ce constituie instigare la infracțiunea
de spălare a banilor prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.
În
sarcina inculpatului M.A.P. s-a reținut că acesta a pretins,
direct și indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului
P.F., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina
să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului
și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului
- Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov – G.R.N., pentru a o determina
să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru
terenurile în cauză constituie infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată,
prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 41 alin. (2) C. pen.
În
plus, l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un
contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F., din care să rezulte că S.I. l-a
împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat
cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat la data
de 06 iulie 2011 (fără vinovăție de notarul public P.R.A.I.), prin care s-au atestat
astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract
a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor
de bani pretinse cu titlu de mită), constituie infracțiunile de fals intelectual,
în forma participației improprii (instigare mediată) prev. și ped. de art. 31
alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea
nr. 78/2000, instigare la infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 25 C.
pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.
De asemenea s-a reținut că inculpații M.A.
și M.A.P. împreună cu inculpații R.G., S.O. și S.I., au acționat, unindu-și eforturile,
pentru întocmirea planului parcelar (tarlaua AA, parcela XX), avizarea acestuia,
emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor denunțătorului
P.F., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțător,
ce constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (de corupție),
prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit.
b) din Legea nr. 78/2000.
Deliberând asupra stării de arest a inculpaților
M.A. și M.A.P., în conformitate cu art. 300
2
la art. 160
b
C.
proc. pen. aceasta urmează a fi analizată în raport de condițiile în care s-a dispus
măsura arestării preventive, de cazul arătat la art. 148 lit. f) C. proc. pen.,
dispozițiile naționale dar și de principiile
generale
în materie stabilite de jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie
pentru instanțele naționale o dată cu ratificarea de către România a Convenției
Europene a Drepturilor Omului).
Curtea constată că la acest moment, în
continuare, în ceea ce privește condiția prev. de art. 143 C. proc. pen. rap. la
art. 68
1
C. proc. pen., se constată că există probe directe și indirecte
temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile
pentru care au fost trimiși în judecată.
În
cauză, există presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi
săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, relevante fiind următoarele
mijloace de probă: declarațiile inculpaților date în faza de urmărire verbală și
de cercetare judecătorească, procesele-verbale de transcriere a comunicațiilor interceptate,
înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare, plan parcelar, contract de împrumut
pentru suma de 2.500.000 euro și actul de revocare, contractul de cesiune autentificat
din 28 iulie 2011, documente emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate
Imobiliare Ilfov, declarațiile martorilor P.F., S.C., F.V.M., D.N., D.M., V.G.,
B.M., G.R.N., G.E., P.F.L., din timpul urmăririi penale și în fața instanței.
Instanța apreciază însă că, în acest moment
procesual, rămâne, în privința inculpaților M.A. și M.A.P. îndeplinită doar condiția
prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la împrejurarea că aceștia sunt
cercetați sub aspectul săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc.
pen., măsura preventivă luată, se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au
schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În
raport de prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. conform
cărora alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de gradul
de pericol social al infracțiunii, de sănătatea vârsta, antecedentele și alte situații
privind persoana față de care se ia măsura, dar și de scopul măsurilor preventive,
menționat în prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., respectiv, pentru a asigura
buna desfășurare a procesului penal, nu se poate reține în continuare că lăsarea
în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a reține aceste împrejurări ne vom
ralia și la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia,
în unele cauze, autoritățile pot aprecia că trebuie să păstreze o persoană în detenție
pentru a-l împiedica să perturbe procesul penal. După, o perioadă însă, imperativele
anchetei nu mai sunt suficiente, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare,
sunt luate depozițiile peroanelor implicate și realizate verificările cerute de
circumstanțele cauzei (cauza Veliyev c. Rusiei și W c. Elveției)
Se poate constata că, în cauză, având în
vedere că au fost audiați, în fața instanței, în condiții de contradictorialitate
inculpații, cu excepția inculpatului R.G. și toți martorii propuși prin rechizitoriu,
nu mai poate fi invocat riscul influențării procesului de către inculpații arestați
în cauză.
În
jurisprudența sa constantă referitoare la art. 5 parag. 3
din Convenție, Curtea a subliniat că arestarea preventivă „trebuie să aibă un caracter
excepțional, starea de libertate fiind cea normală și ea nu trebuie să se prelungească
dincolo de limite rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă",
iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat în repetate rânduri „Continuarea
încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți
manifestă o adevărată exigență a interesului publice prevalează, în pofida prezumției
de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale". (Neumeister
c. Austria)
Se poate vorbi așadar despre pierderea
caracterului rezonabil al arestării preventive a inculpaților M.A. și M.A.P., aflați
în stare de arest din data de 22 noiembrie 2011, durată care trebuie apreciată în
concret, în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei (hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului McKay c Regatului Unit), trecerea acestei perioade
de timp putând duce la concluzia minimizării riscului pentru tulburarea ordinii
pe care l-ar prezenta punerea acestora în libertate.
Raportându-se la aceste principii constant
afirmate în jurisprudența instanței europene, Curtea apreciază că, în intervalul
de timp de 1 an, de la data arestării preventive a inculpaților, rezonanța negativă
a faptelor în rândul publicului s-a diminuat, iar lăsarea lor în libertate nu ar
mai genera o stare de nesiguranță suficient de însemnată pentru a justifica pertinent
menținerea stării de arest preventiv.
Astfel, așa cum am arătat mai sus, desfășurarea
procesului penal, împrejurarea că au fost audiați în cauză inculpații și toți martorii
din acte, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, faptul că ceilalți inculpați
din cauză sunt liberi și acest lucru, aparent, nu a influențat desfășurarea procesului,
sunt elemente
care au determinat
Curtea să constate că nu mai există, în acest moment, un risc în buna desfășurare
a procesului penal, cu referire la caracterul necesar al oricărei măsuri preventive
- arătat de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind elemente importante
în aprecierea schimbării temeiurilor care au determinat arestarea inițială.
Nu sunt lipsite de relevanță situația familială
a fiecăruia dintre inculpații M.A. și M.A.P., care au familii organizate, domiciliu
stabil, inculpatul M. are un copil minor în întreținere, vârsta inculpatului M.A.P.
(63 de ani), lipsa antecedentelor penale ale acestora, educația și buna reputație,
aspecte care sunt de natură a circumstanția pericolul pe care l-ar prezenta punerea
în libertate a acestora.
Sub aspect procedural, așa cum se reflectă
de altfel și în practica judiciară, din examinarea art. 139 alin. (1) C. proc.
pen., Curtea consideră că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă
se poate face oricând, inclusiv din oficiu, atunci când s-au schimbat temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deci, inclusiv cu ocazia
verificării legalității și temeinicei măsurii arestării preventive, potrivit
art. 300
2
C. proc. pen.
Așadar, instanța va dispune în temeiul
art. 139 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 145
1
C. proc. pen., înlocuirea
măsurii arestării preventive a inculpaților M.A. și M.A.P. cu măsura obligării de
a nu părăsi țara, pe toată durata judecării prezentei cauze, considerând că, prin
impunerea obligațiilor specifice și a obligației de a se apropia de ceilalți inculpați
și martori din dosar și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect va fi înlăturată
posibilitatea inculpaților de a-și coordona apărările sau de a influenta martorii.
În baza art. 145
1
C. proc. pen.
rap. la art. 145
1
alin. (1
1
) și alin. (1
2
) C.
proc. pen., impune inculpaților M.A. și M.A.P. ca pe durata măsurii obligării de
a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanțele de judecată
la toate termenele ce vor fi acordate atât cu ocazia soluționării fondului cât și
în căile de atac precum și ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție
desemnat cu supravegherea, respectiv poliția de domiciliu, ori de câte ori sunt
chemați;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea
instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să
nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de coinculpații și
martorii din dosar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În temeiul art. 145
1
alin.
(2) C. proc. pen. rap. la art. 145
1
alin. (1
2
) C. proc.
pen., va atrage atenția inculpaților M.A. și M.A.P. că, în caz de încălcare cu rea
credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura
arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate a inculpaților
M.A. și M.A.P., dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În termenul legal, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., a declarat recurs împotriva încheierii
din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, solicitând
revocarea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
țara și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând încheierea atacată în raport
de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului se reține că inculpatul
M.A., în calitate de primar al comunei J., a pretins suma de 500.000 euro denunțătorului
P.F. (din care a primit 50.000 euro) în scopul de a dispune întocmirea unui plan
parcelar (de către Comisia Locală de Fond Funciar) în care să fie incluse toate
terenurile denunțătorului (23 de loturi, în suprafață totală de 23,8 ha) și amplasate
unul în vecinătatea celuilalt (alipite) și l-a determinat pe finul său, S.O., să
încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul P.F., prin care
denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului
(S.O.), contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție,
de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare
adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de
a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
S-a mai reținut că inculpatul M.A.P. a
pretins, direct și indirect (prin intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro
denunțătorului P.F., lăsând să se creadă că are influență asupra primarului M.A.
pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în care să fie incluse
toate terenurile denunțătorului și amplasate
unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului - Oficiului
de Cadastru și Publicitate Imobiliare Ilfov – G.R.N., pentru a o determina să avizeze
planul parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile
în cauză și l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat un contract de împrumut
fictiv cu denunțătorul P.F., din care să rezulte că S.I. l-a împrumutat pe denunțător
cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului,
contract de împrumut întocmit și autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție
de notarul public P.R.A.I.), prin care s-au atestat astfel împrejurări necorespunzătoare
adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de
a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și totodată,
de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a sumelor de bani pretinse cu titlu
de mită).
De asemenea s-a reținut că inculpații M.A.
și M.A.P. împreună cu inculpații R.G., S.O. și S.I., au acționat, unindu-și eforturile,
pentru întocmirea planului parcelar (tarlaua AA, parcela XX), avizarea acestuia,
emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor denunțătorului
P.F., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de la denunțător.
Arestarea preventivă a fost dispusă în
temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor indicii
serioase în sensul vinovăției persoanelor în cauză și a necesității protejării ordinii
publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunea de care erau acuzați recurenții
inculpați.
Ulterior măsura a fost menținută succesiv.
Analizând temeiurile care au stat la baza
luării măsurii arestării preventive și având în vedere faptele reținute în sarcina
inculpaților, stadiul procesual în care se află cauza precum și scopul urmărit de
inculpați în vederea săvârșirii infracțiunii, Înalta Curte apreciază că acestea
se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, existând indicii
temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C.
proc. pen., că inculpații au comis faptele pentru care au fost cercetați și deduși
judecății.
Se constată ca fiind îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile
pentru care inculpații sunt cercetați
este închisoarea mai mare
de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol
concret pentru ordinea publică și pentru desfășurarea ulterioară a cercetării judecătorești.
Se constată de asemenea, faptul că inculpatul
M.A. a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu profitând de funcția deținută,
aceea de primar al comunei J., iar inculpatul M.A.P., a acționat, profitând de legătura
sa cu inculpatul M.A.
Faptul că, în cauză, nu a fost finalizată
procedura de administrare a probatoriului și, analizând în contextul faptelor reținute
în sarcina inculpaților și relația dintre aceștia, există temeiuri justificate că
inculpații ar putea să influențeze cercetarea judecătorească, iar prin natura infracțiunilor
reținute, respectiv infracțiuni de corupție precum și statutul inculpaților, ar
putea să impieteze buna desfășurare a procesului penal și ar crea un ecou negativ
în rândul opiniei publice, în raport de modalitatea de înfăptuire a justiției față
de persoane care anterior au avut o funcție reprezentativă în comunitate, iar în
baza acestui fapt ar putea beneficia de un tratament privilegiat, în raport de tratamentul
aplicat unui simplu cetățean.
Perioada de detenție scursă până în prezent,
nu poate fi judecată ut singuli, doar prin prisma duratei în sine, ci trebuie privită
în contextul procesual, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în
sarcina inculpaților, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea
impunând menținerea inculpaților în stare de arest preventiv.
Înalta Curte apreciază că raportat la stadiul
procesual și față de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților se impune
menținerea măsurii arestării preventive, măsura obligării de a nu părăsi țara cu
respectarea obligațiilor prevăzute la art. 145 alin. (1
1
) și alin. (1
2
)
C. proc. pen., nefiind suficientă pentru garantarea bunei desfășurări a cercetării
judecătorești.
Ca atare, detenția provizorie este licită,
fiind respectate atât exigențele ce decurg din legea internă, cât și cele prevăzute
de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților
Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia.
Așa fiind, constatând întemeiate criticile
formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite, recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,
va casa încheierea recurată și rejudecând
va menține măsura arestării preventive a inculpaților M.A.P. și M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva
încheierii din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
pronunțată în Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012), privind pe inculpații M.A.P.
și M.A.
Casează în parte încheierea recurată și,
rejudecând:
Conform art. 300
2
și art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen. menține starea de arest preventiv a inculpaților
M.A.P. și M.A.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii
recurate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimații inculpați M.A.P. și M.A., până la prezentarea
apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie
2012.