ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4241/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 8999/2/2011, la data de 21 decembrie 2012, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul Ț.S.I. și, în baza art. 160 3 C. proc. pen., a fost modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului, prin decizia penală nr. 4072 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încuviințându-se ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi localitatea de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială a județului Mureș și la București în perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013 și țara pentru a se putea deplasa în Germania, în perioada 26 decembrie 2012 - 5 februarie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul Ț.S.I.

a formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând ridicarea măsurii obligației de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu și acordarea posibilității părăsirii localității în perioada 26 decembrie 2012-15 martie 2013, precum și încuviințarea părăsirii țării pentru realizarea de contracte cu parteneri străini, în beneficiul SC S. SA, în perioada 26 decembrie 2012-5 februarie 2013. În motivarea cererii petentul a arătat că firma menționată a câștigat mai multe licitații, în urma cărora s-au încheiat contracte al căror obiect îl constituie deszăpezirea unor drumuri județene din județul Mureș, județ în care locuiește și inculpatul, precum și faptul că se impune deplasarea în Germania pentru unele activități necesare bunului mers al firmei, de buna sau proasta administrare a firmei atârnând viața sutelor de angajați ai societății comerciale.

Instanța a admis în parte cererea formulată de inculpat și a încuviințat că acesta să poată părăsi localitatea de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială a județului Mureș și la București, pentru a lua parte la adunările generale ordinare și extraordinare ale Federației Române de Fotbal, ca membru al Comitetului Executiv al Federației, pe perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013, apreciind ca suficientă această perioadă. A mai reținut instanța că inculpatul a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar, pentru unele perioade de timp și nu a împiedicat cu nimic buna desfășurare a procesului penal, el fiind prezent la toate termenele de judecată.

Instanța a încuviințat și deplasarea acestuia în Germania, pe perioada 26 decembrie 2012-6 februarie 2013, pentru a participa la unele activități ce pot avea consecințe benefice pentru firma al cărei președinte de consiliu de administrație este inculpatul, reținând că invitațiile pentru participarea la evenimentele din Germania sunt emise pe numele inculpatului și sunt altele decât cele invocate în cererea anterioară de modificare a controlului judiciar. Împotriva acestei încheieri, în baza art. 160 9 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen procurorul a susținut că motivele invocate de inculpat prin cererea de modificare a controlului judiciar nu constituie motive temeinice în sensul legii, împrejurare în raport de care în mod greșit instanța de fond a admis cererea inculpatului Ț.S.I.

În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii inculpatului Ț.S.I. privind modificarea controlului judiciar. Examinând cauza în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind modificarea controlului judiciar, cu referire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, privindu-l pe inculpatul Ț.S.I., care a solicitat încuviințarea instanței de a părăsi localitatea în anumite perioade de timp, determinate prin cerere. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive se iau în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei.

În concepția legiuitorului român, măsurile preventive au un caracter provizoriu, în sensul că sunt luate în funcție de existența anumitor împrejurări concrete, legate de cauza și de persoana infractorului. Drept urmare, schimbarea ori dispariția temeiurilor unei măsuri preventive, însemnând modificarea considerentelor de drept sau de fapt care au determinat luarea măsurii, impun înlocuirea sau revocarea acestora, după caz. În cazul modificării controlului judiciar, scopul specificat prin art. 136 alin. (1) C. proc. pen. subzistă, justificând menținerea măsurii preventive. Prin urmare, nu acesta face obiectul examinării instanței de judecată învestită cu cererea de modificare a controlului judiciar.

Legiuitorul a statuat posibilitatea modificării sau ridicării, în total sau în parte, a controlului judiciar „pentru motive temeinice”, pe care nu le-a definit, lăsând constatarea acestui caracter la aprecierea judecătorului. Cu referire la modificarea solicitată în cauză, respectiv încuviințarea depășirii limitelor localității, în perioadele și zonele arătate, în condițiile în care scopul măsurii preventive, cu referire la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal subzistă, sintagma motive temeinice privește constatarea caracterului esențial, serios, fundamental al motivelor invocate de inculpat și, în consecință, admiterea cererii, ori lipsa acestui caracter și respingerea cererii. Din examinarea motivelor cererii, se constată că în mod judicios prima instanța a apreciat cu privire la caracterul temeinic al motivelor în raport de care a modificat controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I.

și a încuviințat părăsirea localității de către acesta pentru deplasarea pe raza județului Mureș, în vederea realizării obiectului de activitate al societății, cu referire la executarea contractelor de deszăpezire, respectiv la București, în perioada 26 decembrie 2012 - 15 februarie 2013, pentru participarea la activitățile Federației Române de Fotbal. Nu are însă caracter de motiv temeinic deplasarea inculpatului la o serie de conferințe, în Germania, chiar dacă invitațiile sunt emise pe numele acestuia, având în vedere că reprezentarea societății la aceste conferințe poate fi asigurată și prin alte persoane, iar neprezentarea personală a inculpatului la aceste conferințe, inclusiv nereprezentarea societății comerciale, nu implică consecințe negative certe și semnificative.

Prin urmare, în lipsa caracterului esențial, fundamental care să justifice reținerea îndeplinirii condiției statuate de legiuitor, cu referire la motive temeinice, în mod greșit prima instanța a admis cererea de modificare a controlului judiciar în sensul părăsirii țării de către inculpat în perioada 26 decembrie 2012 - 05 februarie 2013. În consecință, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind pe inculpatul Ț.S.I., va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând, va înlătura dispoziția privind încuviințarea ca inculpatul să poată părăsi țara în perioada 26 decembrie 2012-05 februarie 2013. Celelalte dispoziții ale încheierii atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind pe inculpatul Ț.S.I. Casează în parte încheierea de ședință recurată și, rejudecând: Înlătură dispoziția privind încuviințarea ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi țara în perioada 26 decembrie 2012 - 05 februarie 2013. Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 decembrie 2012.