ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4241/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 8999/2/2011, la data de 21 decembrie

2012, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul Ț.S.I. și, în baza

art. 160

3

C. proc. pen., a fost modificat controlul judiciar instituit

în sarcina inculpatului, prin decizia penală nr. 4072 din 21 decembrie 2012, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, încuviințându-se ca inculpatul Ț.S.I.

să poată părăsi localitatea de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială

a județului Mureș și la București în perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013

și țara pentru a se putea deplasa în Germania, în perioada 26 decembrie 2012 - 5

februarie 2013.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că inculpatul Ț.S.I. a formulat cerere de modificare

a controlului judiciar instituit în sarcina sa, solicitând ridicarea măsurii obligației

de a nu depăși limita teritorială a localității de domiciliu și acordarea posibilității

părăsirii localității în perioada 26 decembrie 2012-15 martie 2013, precum și încuviințarea

părăsirii țării pentru realizarea de contracte cu parteneri străini, în beneficiul

SC S. SA, în perioada 26 decembrie 2012-5 februarie 2013.

În motivarea cererii petentul

a arătat că firma menționată a câștigat mai multe licitații, în urma cărora s-au

încheiat contracte al căror obiect îl constituie deszăpezirea unor drumuri județene

din județul Mureș, județ în care locuiește și inculpatul, precum și faptul că se

impune deplasarea în Germania pentru unele activități necesare bunului mers al firmei,

de buna sau proasta administrare a firmei atârnând viața sutelor de angajați

ai societății comerciale.

Instanța a admis în parte

cererea formulată de inculpat și a încuviințat că acesta să poată părăsi localitatea

de domiciliu, pentru a se putea deplasa pe raza teritorială a județului Mureș și

la București, pentru a lua parte la adunările generale ordinare și extraordinare

ale Federației Române de Fotbal, ca membru al Comitetului Executiv al Federației,

pe perioada 26 decembrie 2012-15 februarie 2013, apreciind ca suficientă această

perioadă.

A mai reținut instanța

că inculpatul a mai beneficiat de modificări ale controlului judiciar, pentru unele

perioade de timp și nu a împiedicat cu nimic buna desfășurare a procesului penal,

el fiind prezent la toate termenele de judecată.

Instanța a încuviințat

și deplasarea acestuia în Germania, pe perioada 26 decembrie 2012-6 februarie 2013,

pentru a participa la unele activități ce pot avea consecințe benefice pentru firma

al cărei președinte de consiliu de administrație este inculpatul, reținând că invitațiile

pentru participarea la evenimentele din Germania sunt emise pe numele inculpatului

și sunt altele decât cele invocate în cererea anterioară de modificare a controlului

judiciar.

Împotriva acestei încheieri,

în baza art. 160

9

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs, pe

care nu l-a motivat în scris. La termen procurorul a susținut că motivele invocate

de inculpat prin cererea de modificare a controlului judiciar nu constituie motive

temeinice în sensul legii, împrejurare în raport de care în mod greșit instanța

de fond a admis cererea inculpatului Ț.S.I. În concluzie, procurorul a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii

inculpatului Ț.S.I. privind modificarea controlului judiciar.

Examinând cauza în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanță a fost

învestită cu soluționarea unei cereri privind modificarea controlului judiciar,

cu referire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, privindu-l

pe inculpatul Ț.S.I., care a solicitat încuviințarea instanței de a părăsi

localitatea în anumite perioade de timp, determinate prin cerere.

Potrivit art. 136

alin. (1) C. proc. pen., măsurile preventive se iau în scopul asigurării bunei desfășurări

a procesului penal ori împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală,

judecată ori de la executarea pedepsei.

În concepția legiuitorului

român, măsurile preventive au un caracter provizoriu, în sensul că sunt luate în

funcție de existența anumitor împrejurări concrete, legate de cauza și de persoana

infractorului.

Drept urmare, schimbarea

ori dispariția temeiurilor unei măsuri preventive, însemnând modificarea considerentelor

de drept sau de fapt care au determinat luarea măsurii, impun înlocuirea sau revocarea

acestora, după caz.

În cazul modificării controlului

judiciar, scopul specificat prin art. 136 alin. (1) C. proc. pen. subzistă, justificând

menținerea măsurii preventive. Prin urmare, nu acesta face obiectul examinării instanței

de judecată învestită cu cererea de modificare a controlului judiciar.

Legiuitorul a statuat

posibilitatea modificării sau ridicării, în total sau în parte, a controlului judiciar

„pentru motive temeinice”, pe care nu le-a definit, lăsând constatarea acestui caracter

la aprecierea judecătorului.

Cu referire la modificarea

solicitată în cauză, respectiv încuviințarea depășirii limitelor localității,

în perioadele și zonele arătate, în condițiile în care scopul măsurii preventive,

cu referire la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal subzistă, sintagma

motive temeinice privește constatarea caracterului esențial, serios, fundamental

al motivelor invocate de inculpat și, în consecință, admiterea cererii, ori lipsa

acestui caracter și respingerea cererii.

Din examinarea motivelor

cererii, se constată că în mod judicios prima instanța a apreciat cu privire la

caracterul temeinic al motivelor în raport de care a modificat controlul judiciar

instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I. și a încuviințat părăsirea localității

de către acesta pentru deplasarea pe raza județului Mureș, în vederea realizării

obiectului de activitate al societății, cu referire la executarea contractelor de

deszăpezire, respectiv la București, în perioada 26 decembrie 2012 - 15 februarie

2013, pentru participarea la activitățile Federației Române de Fotbal.

Nu are însă caracter de

motiv temeinic deplasarea inculpatului la o serie de conferințe, în Germania, chiar

dacă invitațiile sunt emise pe numele acestuia, având în vedere că reprezentarea

societății la aceste conferințe poate fi asigurată și prin alte persoane, iar neprezentarea

personală a inculpatului la aceste conferințe, inclusiv nereprezentarea societății

comerciale, nu implică consecințe negative certe și semnificative.

Prin urmare, în lipsa

caracterului esențial, fundamental care să justifice reținerea îndeplinirii condiției

statuate de legiuitor, cu referire la motive temeinice, în mod greșit prima instanța

a admis cererea de modificare a controlului judiciar în sensul părăsirii țării de

către inculpat în perioada 26 decembrie 2012 - 05 februarie 2013.

În consecință, conform

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție împotriva încheierii din 21 decembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind

pe inculpatul Ț.S.I., va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând, va înlătura

dispoziția privind încuviințarea ca inculpatul să poată părăsi țara în perioada

26 decembrie 2012-05 februarie 2013.

Celelalte dispoziții ale

încheierii atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011, privind pe inculpatul Ț.S.I.

Casează în parte încheierea

de ședință recurată și, rejudecând:

Înlătură dispoziția privind

încuviințarea ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi țara în perioada 26 decembrie

2012 - 05 februarie 2013.

Menține celelalte dispoziții

ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 decembrie

2012.