ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 01 februarie 2013, Curtea de

Apel București, secția I

penală, a admis cererea formulată de inculpatul

Ț.S.I. și în baza art. 160

3

C. proc. pen., a modificat controlul

judiciar instituit

în sarcina acestuia prin

decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte

de Casație și Justiție și a încuviințat ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi

țara, în perioada 08 noiembrie 2013- 06 martie 2013, pentru a merge în

Linchenstein cu fiica sa Ț.G.

Pentru a decide

astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 28 ianuarie 2013,

inculpatul Ț.S.I. a formulat cerere de modificare a controlului judiciar

instituit în sarcina sa și a solicitat ridicarea măsurii obligării de a nu

depăși limita teritorială a localității în perioada 08 februarie 2013 - 26

aprilie 2013 și acordarea, în mod corespunzător, a posibilității de a părăsi

țara în intervalul de timp menționat.

În motivarea

cererii, inculpatul a arătat că are mai multe invitații

adresate de „Asociația I.S.K.K.K.K.H.E.

societatea T.S., S.I., E.P.I.S.

L., D. și F.R.F. pentru a se deplasa în

Germania, Austria și Ungaria, precum și pe

teritoriul țării pentru a însoți echipa

națională la toate meciurile

oficiale desfășurate în anul 2013.

A susținut

petentul că invitațiile adresate de asociații și societăți străine au drept

scop fie organizarea unui turneu de caritate, fie încheierea unor contracte

pentru SC S. SA.

A mai arătat

petentul că trebuie să meargă în Turcia pentru a finaliza situația dobândirii

de către firma al cărei acționat este a unei proprietăți, că dorește să meargă

în concediu împreună cu fiica sa în Regatul Lichtenstein,

precum și faptul că SC S. SA a încheiat contrate

de deszăpezire a

drumurilor în

diverse localități, iar deosebit de aceasta că este nevoie să se

deplaseze în Irak pentru operațiuni de

salubrizare a două aeroporturi.

Examinând cererea formulată, Curtea a constatat că

este fondată doar

pentru un singur

motiv, respectiv acela de a-și petrece concediul cu fiica sa în

Regatul

Lichtenstein.

În acest sens, a constatat că la dosarul cauzei a

fost depusă o rezervare

pe numele

celor doi și este credibilă și justificată dorința sa de a-și petrece

concediul

cu fiica sa.

În aprecierea temeiniciei acestei cereri, Curtea

a avut în vedere și faptul că, pe perioada controlului judiciar instituit,

inculpatul și-a respectat obligațiile,

iar

lipsa temporară din țară a acestuia nu este de natură să afecteze buna

desfășurare

a procesului penal, mai ales că următorul termen de judecată a

fost fixat la data de 29 martie 2012, dată

ulterioară întoarcerii sale din străinătate. În privința celorlalte solicitări

făcute de inculpat a apreciat că activitățile

pentru care s-a solicitat deplasarea în străinătate pot fi desfășurate

și de alte

persoane din cadrul

firmei al cărei acționar este. Inculpatul a avut la dispoziție

suficient timp să delege alte persoane care să

asigure rezolvarea problemelor

societății

SC S. SA, astfel că nu s-a făcut dovada indispensabilă a

deplasării sale

în interesul societății.

Împotriva

încheierii din 01 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,

în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație șl Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie.

În susținerea recursului, s-a arătat, în esență,

că cererea de modificare a

controlului

judiciar nu este temeinic motivată, având în vedere faptul că există

neconcordanță cu privire la calitatea persoanei care îl va însoți pe intimatul

inculpat în concediu, perioada solicitată este

foarte lungă și nu este o perioadă

obișnuită pentru concedii.

S-a mai apreciat că, în opinia parchetului,

concediul alături de fiica sa a

fost doar un motiv pentru a părăsi țara,

deoarece inițial cererea de modificare a controlului judiciar a vizat o

perioadă mai lungă de timp, incluzând și

călătorii

în interes de afaceri, acestea fiind, însă, respinse de către instanța de

fond,

iar inculpatul nu a atacat această soluție.

Examinând încheierea atacată în raport de

criticile formulate, cât și din

oficiu, sub toate aspectele cauzei,

conform art. 385

5

alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este

fondat,

pentru considerentele ce urmează:

În temeiul art. 160

3

C. proc. pen.,

controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat

de aceasta, în tot sau în parte,

pentru motive temeinice. Pentru

analizarea motivelor temeinice, instanța trebuie să aibă în vedere, pe de o

parte, justificarea cererii, atitudinea procesuală a inculpatului, dacă acesta

a mai beneficiat de modificarea controlului judiciar pentru aceleași motive,

dar și circumstanțele sale personale.

În cauză, Înalta

Curte constată că susținerile parchetului referitoare la

calitatea numitei Ț.G., persoana cu care

inculpatul urmează să își

petreacă vacanța, sunt neîntemeiate, având în

vedere faptul că, la termenul din data de 1 februarie 2013, apărătorul ales al

inculpatului a precizat că, în mod greșit s-a făcut referire la numita Ț.G. ca fiind

soția inculpatului, aceasta fiind de fapt fiica sa.

În ceea ce

privește faptul că inculpatul nu a atacat cu recurs încheierea

din data de 1 februarie 2013, prin care i-au fost

respinse celelalte solicitări cu

privire la părăsirea localității în

interes de afaceri, acesta este lipsit de relevanță. Înalta Curte apreciază că,

în mod corect, judecătorul fondului a

analizat

solicitarea inculpatului în raport de atitudinea procesuală anterioară,

acesta

respectând întocmai obligațiile impuse pe durata controlului judiciar

instituit de instanță, iar, în plus, nu a mai

beneficiat de încuviințarea părăsirii

temporare a țării pentru a-și

petrece concediul alături de fiica sa.

Temeinicia cererii se va aprecia și în funcție de

circumstanțele personale

ale intimatului

inculpat, care este divorțat, iar fiica sa beneficiază de prezența

tatălui

în condiții limitate, astfel că petrecerea vacanței împreună cu aceasta este

perfect justificată, faptul că a ales să plece în concediu în afara țării

neputând constitui un motiv de respingere a cererii.

De asemenea, nu

poate fi primită nici susținerea procurorului referitoare la faptul că

intervalul de timp 08 februarie 2013 - 26 aprilie 2013 nu reprezintă o perioadă

obișnuită pentru concedii, planificarea acestora nefiind condiționată de

anumite perioade ale anului și neputând forma obiectul cenzurii instanței de

judecată, în prezentul cadru procesual.

Totodată, Înalta

Curte constată că, spre deosebire de solicitarea inculpatului de a părăsi țara în

scop de afaceri, situație în care judecătorul

analizează

și aspecte ce țin de oportunitate, în cazul cererii de modificare a

controlului

judiciar întemeiată pe motive personale, cum ar fi petrecerea vacanței alături

de un membru al familiei, instanța nu poate face aprecieri cu privire la

oportunitate, respectiv asupra modalității și persoanelor cu care inculpatul

înțelege să-și petreacă vacanța, apreciind asupra îndeplinirii

condițiilor prevăzute de lege prin raportare la

situația personală a acuzatului,

comportamentul procesual și scopul

solicitării.

Astfel, se constată faptul că inculpatul nu a

formulat o altă solicitare de ridicare a interdicției de a părăsi țara în

scopul petrecerii concediului, că și-a

respectat întocmai obligațiile

impuse pe durata controlului judiciar, conduita procesuală până la momentul formulării

cererii fiind caracterizată de respectarea îndatoririlor instituite în sarcina

sa și neobstrucționarea

desfășurării

procesului penal, astfel că, în mod justificat, s-a apreciat de către

judecătorul fondului că cererea acestuia este întemeiată și nu există motive

rezonabile

pentru a o respinge.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul formulat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.

A.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A.

împotriva încheierii din

01 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), privind pe inculpatul Ț.S.I.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, până la

prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 februarie 2013