ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 01 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea formulată de inculpatul Ț.S.I. și în baza art. 160 3 C. proc. pen., a modificat controlul judiciar instituit în sarcina acestuia prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a încuviințat ca inculpatul Ț.S.I. să poată părăsi țara, în perioada 08 noiembrie 2013- 06 martie 2013, pentru a merge în Linchenstein cu fiica sa Ț.G. Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 28 ianuarie 2013, inculpatul Ț.S.I.

a formulat cerere de modificare a controlului judiciar instituit în sarcina sa și a solicitat ridicarea măsurii obligării de a nu depăși limita teritorială a localității în perioada 08 februarie 2013 - 26 aprilie 2013 și acordarea, în mod corespunzător, a posibilității de a părăsi țara în intervalul de timp menționat. În motivarea cererii, inculpatul a arătat că are mai multe invitații adresate de „Asociația I.S.K.K.K.K.H.E. societatea T.S., S.I., E.P.I.S. L., D. și F.R.F. pentru a se deplasa în Germania, Austria și Ungaria, precum și pe teritoriul țării pentru a însoți echipa națională la toate meciurile oficiale desfășurate în anul 2013. A susținut petentul că invitațiile adresate de asociații și societăți străine au drept scop fie organizarea unui turneu de caritate, fie încheierea unor contracte pentru SC S. SA.

A mai arătat petentul că trebuie să meargă în Turcia pentru a finaliza situația dobândirii de către firma al cărei acționat este a unei proprietăți, că dorește să meargă în concediu împreună cu fiica sa în Regatul Lichtenstein, precum și faptul că SC S. SA a încheiat contrate de deszăpezire a drumurilor în diverse localități, iar deosebit de aceasta că este nevoie să se deplaseze în Irak pentru operațiuni de salubrizare a două aeroporturi. Examinând cererea formulată, Curtea a constatat că este fondată doar pentru un singur motiv, respectiv acela de a-și petrece concediul cu fiica sa în Regatul Lichtenstein. În acest sens, a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă o rezervare pe numele celor doi și este credibilă și justificată dorința sa de a-și petrece concediul cu fiica sa.

În aprecierea temeiniciei acestei cereri, Curtea a avut în vedere și faptul că, pe perioada controlului judiciar instituit, inculpatul și-a respectat obligațiile, iar lipsa temporară din țară a acestuia nu este de natură să afecteze buna desfășurare a procesului penal, mai ales că următorul termen de judecată a fost fixat la data de 29 martie 2012, dată ulterioară întoarcerii sale din străinătate. În privința celorlalte solicitări făcute de inculpat a apreciat că activitățile pentru care s-a solicitat deplasarea în străinătate pot fi desfășurate și de alte persoane din cadrul firmei al cărei acționar este. Inculpatul a avut la dispoziție suficient timp să delege alte persoane care să asigure rezolvarea problemelor societății SC S. SA, astfel că nu s-a făcut dovada indispensabilă a deplasării sale în interesul societății.

Împotriva încheierii din 01 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație șl Justiție – D.N.A., criticând-o pentru netemeinicie. În susținerea recursului, s-a arătat, în esență, că cererea de modificare a controlului judiciar nu este temeinic motivată, având în vedere faptul că există neconcordanță cu privire la calitatea persoanei care îl va însoți pe intimatul inculpat în concediu, perioada solicitată este foarte lungă și nu este o perioadă obișnuită pentru concedii. S-a mai apreciat că, în opinia parchetului, concediul alături de fiica sa a fost doar un motiv pentru a părăsi țara, deoarece inițial cererea de modificare a controlului judiciar a vizat o perioadă mai lungă de timp, incluzând și călătorii în interes de afaceri, acestea fiind, însă, respinse de către instanța de fond, iar inculpatul nu a atacat această soluție.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 5 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: În temeiul art. 160 3 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice. Pentru analizarea motivelor temeinice, instanța trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, justificarea cererii, atitudinea procesuală a inculpatului, dacă acesta a mai beneficiat de modificarea controlului judiciar pentru aceleași motive, dar și circumstanțele sale personale.

În cauză, Înalta Curte constată că susținerile parchetului referitoare la calitatea numitei Ț.G., persoana cu care inculpatul urmează să își petreacă vacanța, sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că, la termenul din data de 1 februarie 2013, apărătorul ales al inculpatului a precizat că, în mod greșit s-a făcut referire la numita Ț.G. ca fiind soția inculpatului, aceasta fiind de fapt fiica sa. În ceea ce privește faptul că inculpatul nu a atacat cu recurs încheierea din data de 1 februarie 2013, prin care i-au fost respinse celelalte solicitări cu privire la părăsirea localității în interes de afaceri, acesta este lipsit de relevanță.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, judecătorul fondului a analizat solicitarea inculpatului în raport de atitudinea procesuală anterioară, acesta respectând întocmai obligațiile impuse pe durata controlului judiciar instituit de instanță, iar, în plus, nu a mai beneficiat de încuviințarea părăsirii temporare a țării pentru a-și petrece concediul alături de fiica sa. Temeinicia cererii se va aprecia și în funcție de circumstanțele personale ale intimatului inculpat, care este divorțat, iar fiica sa beneficiază de prezența tatălui în condiții limitate, astfel că petrecerea vacanței împreună cu aceasta este perfect justificată, faptul că a ales să plece în concediu în afara țării neputând constitui un motiv de respingere a cererii.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea procurorului referitoare la faptul că intervalul de timp 08 februarie 2013 - 26 aprilie 2013 nu reprezintă o perioadă obișnuită pentru concedii, planificarea acestora nefiind condiționată de anumite perioade ale anului și neputând forma obiectul cenzurii instanței de judecată, în prezentul cadru procesual.

Totodată, Înalta Curte constată că, spre deosebire de solicitarea inculpatului de a părăsi țara în scop de afaceri, situație în care judecătorul analizează și aspecte ce țin de oportunitate, în cazul cererii de modificare a controlului judiciar întemeiată pe motive personale, cum ar fi petrecerea vacanței alături de un membru al familiei, instanța nu poate face aprecieri cu privire la oportunitate, respectiv asupra modalității și persoanelor cu care inculpatul înțelege să-și petreacă vacanța, apreciind asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege prin raportare la situația personală a acuzatului, comportamentul procesual și scopul solicitării.

Astfel, se constată faptul că inculpatul nu a formulat o altă solicitare de ridicare a interdicției de a părăsi țara în scopul petrecerii concediului, că și-a respectat întocmai obligațiile impuse pe durata controlului judiciar, conduita procesuală până la momentul formulării cererii fiind caracterizată de respectarea îndatoririlor instituite în sarcina sa și neobstrucționarea desfășurării procesului penal, astfel că, în mod justificat, s-a apreciat de către judecătorul fondului că cererea acestuia este întemeiată și nu există motive rezonabile pentru a o respinge. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.

A. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva încheierii din 01 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011), privind pe inculpatul Ț.S.I. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2013