ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.07.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2012

HOTĂRÂRE
04.07.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2373/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 iunie 2012 Curtea de

Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

8999/2/2011(3490/2011, a admis în parte cererea formulată de inculpatul Ț.S.I.

iar în baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen. a modificat controlul judiciar

instituit în sarcina inculpatului Ț.S.I. prin Decizia penală nr. 4072 din 21

noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a

încuviințat ca inculpatul să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara în

perioada 1 - 17 iulie 2012, pentru a merge în concediu în Turcia.

Pentru a hotărî

astfel s-a reținut că instanța de apel a reținut că cererea formulată de

inculpat este fondată în parte pentru două aspecte: cel referitor la plecarea

în concediu de odihnă împreună cu soția sa în Turcia în perioada 1 - 12 iulie

2012, perioadă pentru care se află la dosar voucherul de călătorie și cazare și

cel referitor la necesitatea de a se deplasa la București, întrucât a fost ales

reprezentant al "Cluburilor de Fotbal în Sală" și trebuie să

participe la toate adunările generale ordinare și extraordinare întrunite de

către F.R.F. în calitatea sa de membru al Comitetului Executiv al F.R.F.

Împotriva acestei

încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a

declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii pronunțată de Curtea de Apel București la data de 27 iunie 2012, în

ceea ce privește menținerea controlului judiciar pentru intimatul-inculpat

Ț.S., prin înlăturarea din încheierea atacată, a acordului instanței ca

intimatul-inculpat să se deplaseze în București, în perioada 26 iunie - 5

septembrie 2012, arătând că aspectele invocate în cererea pentru modificarea

controlului judiciar nu reprezintă motive întemeiate în sensul dispozițiilor

art. 160

2

Examinând încheierea

recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte constată

că inculpatul Ț.S.I. a fost ales reprezentant al cluburilor de fotbal să

participe la adunările generale ordinare și extraordinare întrunite de către

F.R.F., ca membru al Comitetului Executiv al F.R.F., așa cum rezultă din

extrasul de pe site-ul F.R.F. din care rezultă componența Comitetului Executiv,

aflat în xerox la dosarul cauzei.

În concret, Înalta

Curte constată ca fiind reală împrejurarea că intimatul-inculpat, prin natura

activității ce o desfășoară este obligat să părăsească localitatea de domiciliu

și țara pentru a se deplasa în afara acestor localități, pentru a-și exercita

această activitate.

Este de asemenea

real, ca potrivit înscrisurilor depuse la dosar, intimatul-inculpat este

președinte al Consiliului de Administrație la firma SC "S." SA, care

are numeroase contracte în derulare, în țară, societate care este inclusă în

categoria contribuabililor mari și care potrivit activităților pe care le

desfășoară, are o serie de contracte comerciale în derulare, astfel încât

pentru a se preîntâmpina un blocaj generat de imposibilitatea

intimatului-inculpat de a se afla la sediul societății și de imposibilitatea de

continuare a activității specifice, prezența inculpatului la sediul societății

apare ca necesară, ținând cont și de amploarea activităților derulate, ce au

determinat includerea sa în categoria de contribuabili sus-menționată.

Aceste considerente

au determinat instanța de apel să încuviințeze ca intimatul inculpat să poată

părăsi localitatea de domiciliu și țara în perioada 1 - 17 iulie 2012.

Față de

considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50

RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A. împotriva încheierii din 27 iunie 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011(3490/2011).

Onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2060/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 6 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă, în parte, cererea formulată de inculpatul T.S.I. În baza art. 160 al
ÎCCJ 2013-02-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 01 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea formulată de inculpatul Ț.S.I. și în baza art. 160 3 C.
ÎCCJ 2012-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2012
la 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a ll-a din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., a luat i
ÎCCJ 2012-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2012
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011 (3490/2011) Curtea de Apel București, secția I penală, a admis în parte cererea formu
ÎCCJ 2012-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 929/2012
, se constată, însă, că temeiurile care au determinat instituirea controlului judiciar nu s-au schimbat, astfel că nu se impune ca acesta să fie modificat. Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de inculpatul S.M.C. în susținerea ce
Sursă