ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2834/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele:

Prin

încheierea din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

I p

enală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011,

a fost admisă în parte cererea formulată de inculpatul Ț.S.l. și în baza art. 160

3

C. proc. pen. a fost modificat controlul judiciar instituit în sarcina acestuia

prin decizia penală nr. 4072 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în sensul că s-a încuviințat ca inculpatul să poată părăsi

localitatea de domiciliu și țara în perioada 12 septembrie-17 octombrie 2012.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată de inculpatul Ț.S.l.,

înregistrată la această instanță la data de 05 septembrie 2012, s-a solicitat modificarea

controlului judiciar instituit în sarcina sa prin decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție și în consecință să se dispună rejudecarea măsurii obligării de a nu

depăși limita teritorială a localității de domiciliu și posibilitatea părăsirii

țării în perioada 06 septembrie 2012-31 ianuarie 2013. În motivarea cererii, inculpatul

a arătat că în perioada sus precizată este nevoit să se prezinte la numeroase întâlniri

cu parteneri de afaceri germani din domenii de activitate ce au legătură cu firma

sa SC S. SA. Totodată, a mai susținut că este nevoit să participe la toate adunările

generale ordinare și extraordinare întrunite de Federația Română de Fotbal, ca membru

al Comitetului Executiv Federației Române de Fotbal.

Examinând actele și lucrările aflate la

dosarul cauzei, instanța a apreciat ca întemeiată cererea inculpatului, pentru următoarele

considerente:

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

inculpatul a făcut dovada că este invitat de diverse firme din Germania pentru a

participa la diverse acțiuni pe teritoriul acestui stat.

Este adevărat că la momentul actual, fiind

o situație economică dificilă, managerii firmelor românești trebuie să fie preocupați

de găsirea unor soluții optime pentru a putea face situației și a supraviețui, din

punct de vedere economic.

Pe de altă parte, nu se poate abuza de

situația sus invocată, iar în cadrul firmelor, cu siguranță, există mai multe persoane

care să-și împartă responsabilitățile, fiind greu de crezut că managerul unei firme

concentrează toate responsabilitățile în mâinile sale.

Instanța luând în considerare cele de mai

sus, punând în balanță argumentele și contraargumentele care ar conduce la adoptarea

unei soluții echitabile, a apreciat că acordarea unui interval de timp de cinci

săptămâni este suficient pentru ca inculpatul să poată găsi rezolvarea problemelor

societății SC S. SA. De asemenea, intervalul de timp a fost considerat suficient

pentru a plasa din responsabilitățile sale unor alte persoane din cadrul firmei.

Astfel fiind, nu a modificat controlul judiciar pentru întreaga perioadă solicitată

de inculpat, respectiv până în ianuarie 2013, apreciind că în această situație controlul

judiciar instituit de instanță ar rămâne fără conținut. Perioada de 5 săptămâni

s-a apreciat ca fiind rezonabilă pentru inculpat în a asigura managementul societății

al cărei acționar este, cât și pentru respectarea controlului judiciar instituit

cu privire la persoana inculpatului.

Pentru cele sus expuse, instanța a admis

în parte cererea formulată de inculpat, și în baza art. 160

3

C. proc.

pen. a modificat controlul judiciar în ceea ce-l privește pe inculpat și a încuviințat

ca acesta să poată părăsi localitatea de domiciliu și țara în perioada 12

septembrie 2012-17 octombrie 2012.

Împotriva încheierii primei instanțe, a

declarat recurs

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea

cererii de încuviințare a părăsirii teritoriului țării, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a susținut că

instanța a admis o astfel de cerere pentru perioada 12 septembrie-17 octombrie 2012,

în condițiile în care a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2012,

deci în interiorul termenului în care inculpatul are permisiunea să părăsească țara,

acest lucru făcând practic imposibilă prezența intimatului inculpat la termenul

de judecată din data de 28 septembrie 2012. S-a mai susținut că nici motivele invocate

de către inculpat în cerere nu sunt de natură a determina admiterea unei astfel

de cereri, chiar instanța de judecată constatând că activitatea de manager poate

fi desfășurată și de alte persoane, inculpatul putând delega atribuțiile sale altor

persoane.

Analizând recursul declarat de parchet,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea atacată fiind legală și

temeinică.

Din examinarea actelor dosarului, se constată

că în mod corect a apreciat prima instanță că sunt incidente motive temeinice, în

sensul dispozițiilor art. 160

3

C. proc. pen., care impun admiterea cererii

de încuviințare a părăsirii teritoriului țării de către inculpat.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă

că intimatul inculpat Ț.S.l. este invitat de diverse firme din Germania pentru a

participa la diverse acțiuni pe teritoriul acestui stat.

Este reală susținerea parchetului că activitatea

de manager poate fi desfășurată și de alte persoane, inculpatul putând delega atribuțiile

sale altor persoane, însă raportat la faptul că acest lucru nu a fost dispus până

la acest moment, dar și la faptul că acordarea unui interval de timp de cinci săptămâni

este suficient pentru ca inculpatul să poată găsi rezolvarea problemelor societății

SC S. SA, instanța apreciază că este dovedit caracterul indispensabil al deplasării

inculpatului în interesul societății al cărei acționar este.

În aprecierea temeiniciei cererii, instanța

a avut în vedere și faptul că în perioada controlului judiciar instituit, inculpatul

și-a respectat obligațiile, iar lipsa temporară a acestuia din țară nu este de natură

să afecteze buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care inculpatul

a învederat că nu toată perioada de 5 săptămâni va lipsi din țară, astfel că va

fi prezent la toate termenele de judecată.

Având în vedere că în opinia Înaltei

Curți, motivul invocat de inculpat este unul temeinic, cu atât mai mult cu cât textul

de lege nu definește motivele temeinice pentru care controlul judiciar ar putea

fi modificat, Curtea apreciază cererea formulată de către inculpat ca fiind întemeiată.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

I p

enală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011,

privind pe inculpatul Ț.S.l.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție, împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția

I p

enală, pronunțată în Dosarul nr. 8999/2/2011,

privind pe inculpatul Ț.S.l.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

septembrie 2012.