ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3498/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3498/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 3 MF din data de 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeș, în

baza art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 20

alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul T.V.A., deținut

în Penitenciarul Colibași, la 3 ani închisoare cu executare în condițiile art.

57, art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza

I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat și

inculpatul S.C.A.,  deținut în Penitenciarul Colibași, la 5 ani închisoare, cu

executare în condițiile art. 57, 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate

a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2424

din 10 decembrie 2010 a Judecătoriei Pitești, urmând ca aceasta să fie executată

în condițiile art. 57, 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

În

baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest

a celor doi inculpați și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul

preventiv, începând cu data de 21 noiembrie 2011, la zi, pentru ambii inculpați.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001,

combinat cu art. 118 lit. e) C. pen., a fost dispusă confiscarea în folosul statului

a sumelor de câte 550 RON, de la fiecare inculpat în parte.

S-a respins acțiunea civilă formulată de

partea civilă D.A.R. și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut, în esență, că partea vătămată minoră D.A.R., în timp ce locuia

împreună cu mama sa în orașul Mioveni, l-a cunoscut pe inculpatul T.V.A., cu care

a avut o relație de amiciție. Tot în acea perioadă,

partea

vătămată l-a cunoscut și pe inculpatul S.C.A., care era

prieten

cu inculpatul T.V.A.

Conform susținerilor sale, partea vătămată,

în timp ce locuia cu mama sa la Mioveni, a fost abuzată sexual de către tatăl său

vitreg și a fost nevoită să locuiască la bunicii săi materni în corn. M. În aceste

împrejurări, în perioada când locuia la bunicii săi, în luna august 2011, a mers

la o petrecere la vila de la M., unde a rămas toată noaptea, motiv pentru care a

avut rețineri de a se întoarce la bunicii săi, mergând în cele din urmă la locuința

unei prietene de-a sa, partea vătămată C.L., unde a rămas circa două săptămâni.

Pe parcursul acestei perioade, inculpatul

T.V.A., care era prieten cu partea vătămată C.L., venea frecvent la domiciliul acesteia,

împreună cu S.C.A., cu autoturismul celui din urmă.

În

ziua de 12 august 2011, T.V.A. și S.C.A. au mers la domiciliul

părții vătămate C.L., unde cei doi au convins-o pe partea vătămată minoră D.A.R.

să meargă la Mioveni, pentru a întreține raporturi sexuale contra cost cu patru

bărbați, pe care îi găsise primul inculpat. Minora a refuzat inițial propunerea,

însă la insistențele inculpatului T.V.A. a acceptat, mai ales că și C.L. și inculpatul

i-au spus că, în acest fel, va putea face rost de bani pentru a-și putea cumpăra

haine și orice își dorește. Atrasă de mirajul acestei posibilități neașteptate,

în aceeași seară partea vătămată a plecat la Mioveni cu autoturismul condus de către

inculpatul S.C.A., iar când au ajuns la Mioveni, în dreptul unui bar, în autoturism

s-a mai urcat și martorul T.F., o cunoștință a celor doi inculpați, care dorea să

întrețină raporturi sexuale în acea seară.

Potrivit declarației părții vătămate, la

un moment dat, pe traseu, inculpatul T.V.A. a coborât din autoturism, iar ea împreună

cu inculpatul S.C.A. și cu martorul T.F. și-au continuat drumul până în fața unui

cămin de nefamiliști, situat lângă Școala generală L.R. După ce a oprit autoturismul,

inculpatul S.C.A. a coborât și a discutat cu martorii P.N.A. și G.G.S., care se

aflau în fața căminului, după care cei doi martori s-au apropiat de autoturism și

au privit-o pe partea vătămată D.A.R., pentru a vedea dacă aceasta este pe placul

lor.

În

camera de cămin, partea vătămată a întreținut pe rând raporturi

sexuale orale și normale cu martorii P.N.A., T.M.P., Ț.M.C., G.G.S. și T.F.

Deși în primele declarații partea vătămată

minoră a declarat că inculpatul S.C.A. i-a dat din banii obținuți de la clienți

suma de 100 RON, în ultima declarație a revenit asupra acestei afirmații, precizând

că, în realitate, nu a primit niciun ban de la inculpat.

Potrivit declarației părții vătămate minore

D.A.R., la câteva zile, în timp ce locuia tot la domiciliul părții vătămate C.L.,

în jurul orei 03:00 dimineața, au venit inculpații T.V.A. și S.C.A. cu autoturismul,

cei doi spunându-i că i-au făcut rost de doi clienți turci pe care îi găsise un

taximetrist, identificat pe parcursul cercetărilor în persoana martorului V.R.l.

„M.".

În

aceeași noapte, partea vătămată a plecat împreună cu cei doi

inculpați până la intersecția Mioveni - Pitești, unde se afla staționat un taxi

marca L. de culoare roșie, în care i s-a spus să urce. Minora a observat că în interiorul

autoturismului, în afară de șofer, mai erau trei bărbați, dintre care doi erau turci,

aceștia rămânând neidentificați pe parcursul cercetărilor penale, iar unul român,

identificat în persoana martorului R.E.l.

După ce a ajuns la Hotelul V., minora a

întreținut raporturi sexuale pe rând cu ambii turci, după care a coborât în fața

hotelului, unde o așteptau inculpații S.C.A. și T.V.A.

Ulterior, inculpatul S.C.A. a venit la

domiciliul lui C.L. și i-a propus victimei D.A.R. să meargă la un client de-al său

în Pitești, rămas neidentificat pe parcursul cercetărilor penale, pentru a întreține

raporturi sexuale. Când a ajuns în Pitești, mai precis în cartierul B., a observat

că în fața unui bloc aștepta un client care, după ce s-a salutat cu inculpatul S.C.A.,

a urcat cu partea vătămată la etajul doi, într-un apartament compus din trei camere

și două băi.

Clientul vorbea limba engleză și a întrebat-o

ce vârstă are, ea i-a spus că are 16 ani. Potrivit susținerilor părții vătămate,

bărbatul a spus că nu vrea să întrețină raporturi sexuale cu ea, după care i-a dat

suma de 200 RON. În fața blocului o aștepta inculpatul S.C.A., pe care I-a mințit

că a întreținut raporturi sexuale cu englezul și că a primit de la acesta suma de

100 RON. I-a dat inculpatului 50 RON, restul sumei oprind-o pentru sine.

S-a mai stabilit că martorul T.F. îl cunoaște

pe inculpatul T.V.A. din luna februarie 2011 când, în timp ce se afla într-un bar

din Mioveni, unul dintre cunoscuții săi i I-a arătat și i-a spus că are femei pe

care le dă contra cost la diferiți bărbați, în vederea întreținerii de raporturi

sexuale.

Cunoscând aceasta, la câteva zile, aflându-se

în același bar, a apelat și el la inculpatul T.V.A., căruia i-a spus că dorește

o fată cu care să întrețină raporturi sexuale, inculpatul fiind de acord și spunându-i

că partida

sexuală îl costă 50 RON. După ce martorul

i-a dat banii, inculpatul a sunat pe

cineva pe telefonul mobil

și a vorbit la telefonul mobil, iar după zece minute în

fața

barului a venit o fată, pe care a recunoscut-o în planșele foto ca fiind

partea

vătămată C.L. T.V.A. i-a prezentat-o, după

care martorul a plecat împreună

cu aceasta într-un apartament din Mioveni. Acolo, a întreținut raporturi sexuale

cu fata, care i-a

spus că locuiește într-un apartament închiriat

împreună cu inculpatul, în

blocurile A și că este prietena

acestuia, urmând să se căsătorească. Aceasta i-a

mai

spus că se prostituează pentru a face rost de bani, întrucât T.V.A. nu are alte

venituri din care să se întrețină.

Martorul T.F. a mai declarat că, într-o

zi din luna august, fiind

sărbătoare și purtând o discuție

cu martorul P.N.A., cel din urmă i-a spus că atât el, cât și ceilalți colegi, doresc

să întrețină raporturi sexuale cu o fată. Primul i-a spus că are numărul lui A.,

respectiv al lui T.V.A. pe care I-a și sunat, spunându-i despre intenția colegilor

săi. Inculpatul i-a spus că are două fete și că le va aduce mai târziu în bar.

În

aceeași seară, aflându-se în bar împreună cu colegii săi,

martorii P.N.A., Ț.M.P., G.G.S. și Ț.M.C., a fost sunat de către inculpatul sus-numit,

care i-a spus să iasă în fața barului, întrucât se află în apropiere împreună cu

fetele.

Când a ieșit din bar, a văzut un autoturism

albastru, din care a coborât inculpatul împreună cu două fete, la volan aflându-se

S.C.A. T.V.A. i-a spus că nu poate să Ie-o dea pe fata pe care o solicitaseră ei,

respectiv cea cu care el întreținuse raporturile sexuale în luna februarie (partea

vătămată C.L.), întrucât aceasta era bolnavă, dar a spus că are altă fată, pe partea

vătămată D.A.R. Inculpatul i-a spus lui S.C.A. să ceară pentru fată suma de 200

RON. Alte locații în care T.V.A. o ducea pe partea vătămată D.A.R. să întrețină

relații sexuale cu diferiți bărbați contra cost erau și hotelurile M.C. și Y.

În

primăvara anului 2011, inculpatul T.V.A. a transportat-o pe

partea vătămată C.L. într-un apartament din Mioveni, unde aceasta a întreținut relații

sexuale cu martorii P.M., U.N.A. și T.C.C., pentru suma totală de 100 RON.

În

cadrul cercetării judecătorești, s-a luat declarație părții

vătămate C.L. și au fost audiați inculpații, care au recunoscut în totalitate faptele

și au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar

pe cale de consecință au achiesat pe probele administrate la urmărirea penală, fără

a mai solicita și alte probe.

Inculpatul T.V.A. a solicitat și aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dovedind că în cadrul urmăririi

penale a formulat un denunț, iar faptele de natura penală denunțate de el fac obiectul

dosarului penal nr. 140/D/P/2011 aflat pe rolul D.LI.COT. - Serviciul Teritorial

Pitești, în care se efectuează cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 13 din Legea nr. 678/2001 față de P.E.L. și alții.

Partea vătămată C.L. nu s-a constituit

parte civilă, iar partea vătămată D.A.R., deși s-a constituit parte civilă la urmărirea

penală, nu s-a mai prezentat la instanță pentru a-și susține poziția și nici nu

a produs probe în acest sens.

A constatat instanța de fond că în drept,

faptele inculpaților, care pe parcursul lunilor februarie și august 2011, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, le-au determinat pe victimele minore C.L. și

D.A.R. să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți bărbați, obținând de pe urma

acestei activități sume de bani în cuantum de 550 RON, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea lor.

La aplicarea și individualizarea pedepselor,

s-a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, consecințele pe termen

îndelungat asupra victimelor minore, precum și amploarea pe care a luat-o acest

fenomen.

Totodată s-a făcut și aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. pentru ambii inculpați, având în vedere

poziția de recunoaștere a acestora, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul T.V.A.

- și a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. S-a dispus, în baza

art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a pedepsei închisorii aplicată

inculpatului S.C.A. prin sentința penală nr. 2424 din 10 decembrie 2010 a Judecătoriei

Pitești.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal

au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Pitești în mod greșit instanța a făcut aplicarea art. 20

alin. (2) din Legea nr. 678/2001, deși cu ocazia prezentării materialului de urmărire

penală inculpatul T.V.A. a formulat un denunț în legătură cu traficul de persoane

comis de anumite persoane, formându-se Dosarul nr. 140D/P/2011 al D.I.I.C.O.T.,

până la terminarea cercetării judecătorești nu s-a pronunțat în cauză o soluție

prin care persoana denunțată să fie trasă la răspundere penală și astfel inculpatul

să beneficieze de acest denunț și de inculpații T.V.A. și S.C.A., care au solicitat

reducerea pedepselor

care le-au fost aplicate de prima instanță,

precum și schimbarea modalității de executare a lor.

Prin decizia penală nr. 55/A-MF din 29

mai 2012 Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Pitești și de inculpații T.V.A. și S.C.A. împotriva sentinței penale

nr. 3 MF din 23 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul 5737/109/2011.

A menținut arestarea preventivă a inculpaților T.V.A. și S.C.A. și a dedus la zi

detenția pentru fiecare dintre aceștia.

A reținut ca prin activitatea infracțională

desfășurată, inculpații au comis fapte care se circumscriu uneia sau mai multor

acțiuni ce constituie verbum regens al infracțiunii, și anume de recrutare și de

transportare a minorelor, în scopul exploatării acestora [așa cum este definită

această exploatare de art. 2 lit. c) din lege]. Fiind vorba de victime minore, prin

urmare de persoane cu discernământul diminuat, asupra cărora inculpații au avut

un ascendent, conferit și de relațiile apropiate cu acestea, exploatarea a fost

realizată prin persuadarea lor, fără să fie necesară exercitarea de violențe, ori

constrângerea de orice fel, ci doar prezentarea de către aceștia a unor avantaje

materiale deosebite care s-ar fi putut obține, fiindu-le cunoscute inculpaților

condițiile materiale precare ale familiilor victimelor și relațiile lor proaste

cu familiile, care le și determinaseră să părăsească domiciliul și să locuiască

pe la „prieteni". Determinarea victimelor să se prostitueze, în condițiile

date și obținerea de bani de pe urma practicării de către acestea a prostituției

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sus-menționate, fiind legală

condamnarea inculpaților, pronunțată de judecătorul fondului.

Sub acest aspect, a reținut că art. 12

din lege incriminează infracțiunea de trafic de persoane majore, constând în recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare,

violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,

abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra

sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de

bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate

asupra altei persoane, în scopul acestei persoane, în vreme ce art. 13 - traficul

de minori prevede că fapta este infracțiune chiar dacă lipsește elementul constrângerii,

în situația în care minorul a fost recrutat, transportat, găzduit sau primit, în

vederea exploatării sale.

A constatat că pedepsele au fost individualizate,

și s-a dat eficiență deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub

aspectul

cuantumului acestora, cât și al modalității

de executare. Astfel, s-a ținut seama, pe de o parte, de atitudinea sinceră și cooperantă

a inculpaților, care a atras incidența prevederilor art. 320

1

C.

proc. pen., dar și caracterul continuat al faptelor, pericolul social deosebit al

acestora.

A reținut instanța că nu se poate face

abstracție de vârsta fragedă a celor două victime, de caracterul continuat al faptelor,

ce dovedește că cei doi obțineau pe această cale cu regularitate venituri și că

își făcuseră din activitatea pe care o desfășurau o sursă constantă de bani, de

consecințele pe care faptele le-au avut asupra minorelor, dovadă fiind și atitudinea

lor pe parcursul procesului penal (este cunoscut că, în astfel de cazuri, victimele

se îndrăgostesc de cei care le abuzează și nu mai reușesc să perceapă răul imens

care le este produs).

A apreciat că în raport cu aceste circumstanțe,

este evident că scopul pedepselor aplicate celor doi nu ar fi putut fi altfel atins,

decât în condițiile art. 57 C. pen., text de lege spre care s-a orientat și prima

instanță.

În

ceea ce privește critica referitoare la art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 678/2001 prevede că persoana care a comis una dintre infracțiunile

prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit

infracțiuni de trafic de persoane beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor

pedepsei prevăzute de lege. Persoanele indicate în denunț de către inculpatul T.V.A.

au calitatea de inculpate într-un alt dosar penal aflat în faza de urmărire penală

la D.I.I.C.O.T. Pitești, trimis la judecător, pentru a pronunța arestarea preventivă

a acestora, iar faptul că propunerea de arestare a fost respinsă nu este în măsură

a atrage consecințe negative asupra celui care a formulat denunțul, atâta vreme

cât dosarul parchetului se afla în curs de cercetare, fiind pusă în mișcare acțiunea

penală împotriva persoanelor la care se referă denunțul.

A apreciat că legea impune condiția ca

denunțătorul să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a traficanților

denunțați, care în cauză este realizată, nu și pronunțarea unei condamnări a acestora

din urmă (fapt ce ar fi, practic, imposibil într-un timp atât de scurt), constatând

astfel că, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță.

În

privința laturii civile, instanța de fond s-a pronunțat ținând

seama, după caz, de manifestarea de voință a victimelor, precum și de momentul până

la care poate avea loc constituirea de parte civilă.

Împotriva acestor hotărâri au formulat

recurs D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Pitești, invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și inculpatul T.V.A. care

a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, pct. 10, pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen.

Verificând actele dosarului raportat la

dispozițiile legale, Înalta Curte secția penală constată că recursul formulat de

D.I.I.C.O.T. este fondat, iar recursul inculpatului T.V.A. este neîntemeiat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare:

Prin sentința penală nr. 3 din 23 februarie

2012 a Tribunalului Argeș, instanța fondului a reținut în favoarea inculpatului

T.V.A. dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 motivat de faptul că,

în timpul urmăririi penale, inculpatul a formulat un denunț. Dispoziția a fost menținută

și de către instanța de control judiciar, Curtea de Apel Pitești, apreciindu-se

că „persoanele indicate în denunț de către inculpatul T.V.A. au calitatea de inculpate

într-un alt dosar penal aflat în faza de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. Pitești,

trimis la judecător, pentru a pronunța arestarea preventivă a acestora".

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001 „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute

de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea

și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute

în prezenta lege beneficiază de reducerea ia jumătate a limitelor pedepsei prevăzute

de lege".

Analizând aceste dispoziții legale,

Înalta Curte reține că pentru aplicarea acestor norme trebuie întrunite cumulativ

trei condiții și anume: a) persoana, care cere aplicarea normei să fi comis o faptă

sancționată de Legea nr. 678/2001; b) să formuleze denunțul în timpul urmăririi

penale și c) denunțul său trebuie să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere

penală o altă persoană care au săvârșit fapte incriminate în Legea nr. 678/2001.

Dacă în ceea ce privește îndeplinirea primelor

două condiții stabilite de legiuitor, Înalta Curte reține că acestea sunt întrunite,

în ceea ce privește ultima cerință, aceasta nu a fost îndeplinită.

Astfel, prin adresa nr. 140/D/P/2011 din

12 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.

Serviciul Teritorial Pitești a comunicat că la data de 28 noiembrie 2011, cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul T.V.A. a formulat un denunț,

privitor la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de către făptuitoarea P.E.L.,

formându-se Dosarul nr. 140/D/P/2011 aflat în stadiul actelor premergătoare.

Prin această notă se arată de către Serviciul

Teritorial Pitești că dosarul mai sus indicat nr. 140/D/P/2011 a fost format în

urma sesizării din oficiu din

data de 18 noiembrie 2011

a lucrătorilor de poliție din cadrul BCCO Pitești.

Coroborând aceste date cu cerințele legiuitorului

în materie, Înalta Curte constată că nu denunțul inculpatului T.V.A. a condus la

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane pentru a-i putea

aplicabile normele în discuție, iar dosarul la care a fost atașat denunțul inculpatului

era format în baza sesizării din oficiu în urmă cu zece zile raportat la data denunțului.

În

ultima adresă comunicată de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial

Pitești se menționează că Dosarul nr. 140/D/P/2011 se află în faza de urmărire penală

pe rolul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Pitești și nu a dus la tragerea la răspunedere

penală a vreunei persoane și totodată că în urma denunțului formulat de inculpatul

T.V.A. nu s-a format un nou dosar.

Cu privire la motivele de casare invocate

de către inculpatul T.V.A., Înalta Curte constată că motivul întemeiat pe dispozițiile

art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. este motivat în cele menționate mai sus,

având în vedere că se invocă de către apărare greșita reținere a dispozițiilor

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 situație în care nu va mai fi analizat

separat. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., inculpatul a criticat hotărârile pronunțate motivând că, deși prin actul

de sesizare în sarcina sa și a coinculpatului S.C.A. s-au reținut două fapte, instanțele

anterioare s-au pronunțat doar pe o singură faptă.

Înalta Curte constată că prin actul de

sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.V.A. pentru comiterea

faptei sancționată de dispozițiile art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., împrejurare față de care susținerile

formulate de inculpat sunt neîntemeiate, acesta fiind trimis pentru două acte materiale

care intră în conținutul acestei infracțiuni și nu pentru două fapte incriminate

distinct.

De asemenea, nefondate apar și celelalte

două critici ale recurentului inculpat, raportat la datele ce circumstanțiază persoana

făptuitorului, modalitatea de comitere a actelor materiale și îndeosebi, raportat

la noile limite de pedeapsă prin înlăturarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 678/2001. Astfel, nu poate fi primită nici argumentarea apărării în sensul

că deși inculpatul a recunoscut fapta, aceasta nu ar întruni elementele constitutive

ale infracțiunii, întrucât prin declarația dată la data de 9 februarie 2012, acesta

a înțeles să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., însușindu-și întreg materialul probator administrat în faza de urmărire

penală și nesolicitând readministrarea probelor din care rezultă că inculpatul T.V.A.

se face vinovat

de fapta pentru care s-a dispus trimiterea

sa în judecată, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de cele arătate Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Serviciul

Teritorial Pitești, va casa, în parte, decizia penală și sentința penală nr. 3MF

din 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeș și înlăturând dispozițiile art. 20

alin. (2) din Legea nr. 678/2001, reținute greșit în favoarea inculpatului, va dispune

aplicarea unei pedepse în noile limite care să corespundă exigențelor prevăzute

în cuprinsul art. 72 C. pen., în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatului

de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.A. împotriva deciziei

penale nr. 55/A-MF din 29 mai 2012 a Curții de Apel Pitești.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen.

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V.A., timpul reținerii și arestării

preventive de la 21 noiembrie 2011 la 30 octombrie 2012.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești împotriva deciziei penale nr. 55/A-MF din 29 mai 2012 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul T.V.A.

Casează, în parte, decizia penală și sentința

penală nr. 3MF din 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeș - Complet specializat

de minori, numai cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001, dispoziții pe care le înlătură.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului

de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul T.V.A. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

T.V.A., durata reținerii și arestării preventive de la 21 noiembrie 2011 la 30 octombrie

2012.

Obligă recurentul inculpat T.V.A. la plata

sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, și respectiv suma de

300 RON, reprezentând apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimata parte civilă

și pentru intimata parte vătămată, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30

octombrie 2012.