ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3489/2012

Asupra recursului penal, deliberând, a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 114/P din 10 mai 2011, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe inculpatul D.C.M. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu executarea în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998-art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la 417.925 RON în favoarea părții civile SC A.I. SRL, 48.901,3 RON către partea civilă SC P.C. SRL, la 33.936,66 RON în favoarea părții civile SC G.K.

SRL, 63.213,17 RON și a dobânzii legale până la data plății efective în favoarea părții civile SC H.R. SRL și 17.907,90 RON în favoarea părții civile SC I. SA. S-a constatat că partea vătămată SC T.G.R. SRL nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 12.820,34 RON. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul anului 2006, inculpatul D.C.M. împreună cu martorul B.C.C. au înființat SC L. SRL, având ca obiect de activitate împachetarea semințelor de floarea soarelui și dovleac ce erau comercializate către alte firme, administrator fiind inculpatul care avea și specimen de semnătură pentru contul deschis la Banca T. Astfel, în perioada august - noiembrie 2007, inculpatul D.C.M.

în calitate de reprezentant al SC L. SRL a achiziționat marfa de la mai multe firme emițând file CEC care la data scadentă au fost refuzate pentru lipsă de disponibil, întrucât deși marfa a fost revândută, inculpatul nu a alimentat contul bancar al societății. SC L. SRL a achiziționat, în perioada 10 septembrie 2007-06 noiembrie 2007, mărfuri de la partea vătămată SC A.I. SRL în valoare de 973.345 RON, emițând pentru plată un număr de 16 file CEC completate de către inculpatul D.C.M., care în 05 noiembrie 2007 le-a solicitat reprezentanților societății să amâne introducerea filei CEC scadentă la acea dată, pentru ca a doua zi să cumpere produse de 10.682,51 RON conform facturii fiscale, când a dat asigurări că în aceiași seară va alimenta contul bancar, însă instrumentele de plată au fost respinse pe motiv de lipsă totală disponibil.

Prejudiciul cauzat SC A.I. SRL este în valoarea de 417.925 RON. În luna septembrie 2007, inculpatul a negociat cu martorul G.G., administrator al SC P. SRL Bratca, achiziționarea de produse alimentare, iar în urma verificărilor făcute la bancă și Registrul Comerțului de firma vânzătoare, s-a încheiat contractul potrivit căruia plata mărfii se făcea cu file CEC în termen de 14-18 zile de la livrare, fiind refuzate la plată trei file în valoare de 22.500 RON, 10.000 RON, respectiv 16.401,30 RON. Martora Ț.C., administrator al SC G.K. SRL, după ce a verificat solvabilitatea SC L. SRL, a încheiat un contract cu inculpatul D.C.M. pentru livrarea faină stabilind ca modalitate de plată emiterea de file CEC în termen de 21 de zile de la primirea mărfii, în baza căruia i-a vândut produse în valoare de 153.081,85 RON, din care nu s-a recuperat suma de 33.936,66 RON, întrucât au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil două file.

În luna octombrie 2007, SC H.R. SRL Oradea a încheiat cu firma inculpatului un contract având ca obiect livrarea de faină, după ce în prealabil martorul O.F.C., reprezentantul societății vânzătoare a verificat credibilitatea SC L. SRL la SC G.K. SRL, în baza căruia au fost făcute 6 sau 7 livrări în 25 de zile pentru plata mărfii fiind emise file CEC care au fost refuzate la decontare pentru lipsă de disponibil. La data de 01 noiembrie 2007, inculpatul D.C.M. a cumpărat scutece pentru copii în valoare de 17.907,90 RON de la partea vătămată SC I. SA București stabilindu-se ca plata să fie efectuată prin filă CEC scadentă în termen de 28 zile de la emitere, însă la data introducerii spre decontare a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, trăgătorul fiind în interdicție bancară.

În perioada ianuarie - august 2007, SC L. SRL a achiziționat de la SC T.G.R. SRL produse alimentare care au fost plătite cu numerar sau cu file CEC completate întotdeauna de inculpatul D.C.M. și date cu titlu de instrument de plată, însă la data de 11 noiembrie 2007 a fost refuzată la plată din lipsă totală disponibil, trăgător fiind în interdicție bancară fila CEC în valoare de 12.820,34 RON. Urmare a apărărilor inculpatului care a susținut în mod constant că nu a efectuat plățile la termen întrucât nu și-a recuperat banii de la firmele cărora le revânduse marfa s-au făcut verificări care au stabilit că societățile indicate de nu există, fiind imposibil de identificat după denumirea și C.U.I.

înscrise pe facturile fiscale puse la dispoziția organelor judiciare. Au fost audiați administratorii SC M.I. SRL Oradea, SC M.I.C. SRL, SC F.C. SRL, SC D. SRL, SC N. SRL Ineu care au susținut că nu au derulat afaceri comerciale cu SC L. SRL, motiv pentru care nu îl cunoșteau nici pe reprezentantul acestei societăți. S-a reținut din analiza actelor contabile că mărfurile achiziționate de inculpat de la societățile prejudiciate au fost comercializate către societăți inexistente. Intenția inculpatului D.C.M.

de a obține foloase injuste, concomitent cu producerea de pagube în patrimoniul societăților partenere prin emiterea de file CEC fără acoperire, rezultă și din faptul că deși SC L. SRL înregistrat încasări pe toată durata activității sale, inclusiv în luna noiembrie 2007, inculpatul nu a alimentat contul bancar cu sumele obținute, ba mai mult a evitat emiterea de facturi fiscale pentru sume mai mari 5.000 RON pentru a putea încasa contravaloarea mărfurilor în numerar, aspecte confirmate și de martorii F.G., H.l., D.G., C.E., O.A., D.Z. și P.l., reprezentanți ai societăților comerciale aprovizionate de firma inculpatului, care transporta personal mărfurile, de cele mai multe ori solicitând plata pe loc, în numerar sau prin virament bancar în ziua emiterii facturii, prețurile fiind mai avantajoase decât cele ale marilor depozite de distribuție produse alimentare.

S-a apreciat ca fiind relevantă declarația martorului M.V.G., reprezentant al părții vătămate SC I. SA, care a fost surprins de comanda mare de pampers făcută de inculpat, în condițiile în care firma sa nu putea comercializa decât cantității reduse din acest produs, iar marfa similară de la M. era mai ieftină cu 5 RON, explicația dată de inculpat fiind aceea că urma să vândă în mediu rural unde oamenii nu sunt la curent cu prețurile, motiv pentru care putea să-și adauge și propriul său adaos comercial, pentru ca din actele contabile să nu fie evidențiată transmiterea către alte societăți a acestor bunuri. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a emite file CEC pentru plata mărfurilor achiziționate deși nu avea disponibil în bancă, cauzând astfel prejudicii în patrimoniul partenerilor de afaceri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), și (5) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul de operare, valoarea mare a prejudiciului, persoana inculpatului care este fără antecedente penale și care a avut o conduită sinceră în fața instanței. Stabilind legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatului și prejudiciile create în patrimoniul societăților induse în eroare, prima instanță l-a obligat pe inculpat la repararea pagubei nerecuperate, constându-i totodată suma obținută prin înșelarea părții vătămate SC T.G.R. SRL care nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul D.C.M. care a solicitat achitarea pentru lipsa intenției având în vedere că a achitat sume substanțiale către părțile vătămate, făcând în acest sens și împrumuturi bancare, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 87/A din 30 noiembrie 201, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul inculpatului D.C.M., reținând, în esență, că în perioada august - noiembrie 2007, în calitate de reprezentant al SC L. SRL, inculpatul a achiziționat de la SC A.I. SRL Arad, SC P. SRL Bratca, SC G.K. SRL Oradea, SC H.R. SRL Oradea, SC I. SA București și SC T.G.R. SRL Oradea diverse mărfuri, pentru plata cărora a emis file CEC, care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.

S-a constatat că prima instanță în mod corect a reținut situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, având în vedere facturi fiscale, chitanțe fiscale, justificări refuz de plată al filelor cec și borderouri de încasare, declarații de martori, adresă Băncii Naționale a României privind incidentele de plată, extrase de cont, declarații fiscale și deconturi, acte contabile ale SC L. SRL, proces-verbal de recunoaștere după planșa fotografică, dând încadrarea juridică corespunzătoare activității desfășurate de inculpat. Faptul că inculpatul a acționat cu intenție, s-a reținut că rezultă și din declarația martorei Ț.C., administrator al SC G.&K.

SRL potrivit căreii acesta comercializă marfă către clientul lor SC D. SRL, împrejurare care a determinat-o să se gândească dacă inculpatul nu le vindea în condiții mai avantajoase decât cele în care a cumpărat marfa. Vânzarea produselor a la prețuri și condiții mai avantajoase decât cele de achiziție a rezultat și din declarațiile martorilor D.G.L., C.E.M., F.G., H.l., O.A., D.Z. și P.l., reprezentanți ai societăților comerciale care se aprovizionau de la SC L. SRL. Intenția inculpatului este dovedită și din faptul că a ridicat încasăile SC L. SRL sub formă de „restituire creditare", cu toate că acesta nu a putut prezenta documente contabile care să justifice acordarea unui împrumut firme, în loc să fie folosite pentru alimentarea contului bancar.

Instanța de prim control judiciar a constatat că pedeapsa a fost individualzată în mod judicios conform dispozițiilor art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de individualizare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, D.C..M. solicitând casarea hotărârilor și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut intenția de a-i înșela pe reprezentanții societăților prejudiciate deoarece le-a adus la cunoștință că nu are disponibil în cont. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul D.C.M., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente: Starea de fapt, reținută de instanțele inferioare, este conturată de materialul probator administrat în cauză, din a cărui analiză coroborată a rezultat modalitatea concretă în care a acționat inculpatul D.C.M. care prin inducerea în eroare a beneficiarilor filelor CEC emise fără provizia sau acoperirea necesară, a dus la prejudicierea acestora, obținând pentru sine un folos material injust. Procedeul folosit de inculpat D.C.M. este caracteristic încheierii și executării unor contracte prin care se urmărește păgubirea vânzătorului, concretizat în cumpărarea de mărfuri prin emiterea de CEC-uri fără acoperire, care ulterior ridicării erau comercializate în condiții mai avantajoase decât cele de achiziție, iar în final banii obținuți nu erau folosiți în scopul alimentării contului bancar al SC L. SRL în vederea stingerii debitelor acestei societăți.

Relevante sunt declarațiile administratorilor societăților păgubite și ale angajaților acestora, care au arătat că inculpatul D.C.M. a prezentat ca fiind solvabilă societatea pe care o reprezenta, dând asigurării că mărfurile vor fi achite la termen, ca după livrarea produselor să constate că nu-și pot recupera debitele, întrucât CEC-urile emise de acesta să fie respinse la plată din lipsă de disponibil în cont sau ca urmare a intrării în interdicției bancară a trasului. În plus, niciuna din societățile înșelate nu au cunoscut că CEC-urile lăsate de inculpat nu au acoperire sau că mărfurile urmau să fie comercializate la prețuri inferioare celor de achiziție, fiind evident că în aceste condiții nu ar mai fi încheiat contactele, respectiv livrat produsele.

În acest context, apărarea acestuia că s-a aflat în imposibilitate să-și achite datoriile din cauza partenerilor de afaceri, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința reprezentanților societăților părți civile, nu se confirmă cu atât mai mult cu cât beneficiarii CEC-urilor la data scadentă le-au introdus la plată fără să aștepte confirmarea existenței disponibilului în cont din partea inculpatului. Chiar dacă ar fi primită această critică, nu se justifică conduita inculpatului D.C.M. de a continua să emită instrumente de plată fără a avea disponibil în cont sau știind că SC L. SRL se află în interdicție bancară, precum și să comercializeze marfa cumpărată la prețuri mai avantajoase decât cele de achiziție, cauzând astfel un prejudiciu atât de mare, care nu a fost achitat nici în prezent, împrejurare care dovedește că în raporturile cu părțile civile acesta a urmărit de fapt inducerea și menținerea în eroare a acestora.

De altfel, din întregul material probator rezultă că inculpat a acționat cu intenția de a induce/menținere în eroare în scopul obținerii unor foloase materiale ilicite, fiind exclusă lipsa de vinovăție în realizarea activității infracționale, așa cum a susținut în mod constant, arătând că la rândul său a fost victima blocajului financiar generat de partenerii de afaceri care nu i-au plătit marfa achiziționată. În consecință, rezultă fără dubiu că activitatea infracțională a inculpatului D.C.M. se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile în care beneficiarii instrumentelor de plată nu aveau cunoștință de faptul că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestora la tras, iar prejudiciul cauzat depășește limita stabilită de legiuitor care atrage incidența dispozițiilor art. 146 C. pen.

privind consecințele deosebit de grave, date fiind numărul mare de acte materiale care au avut ca rezultat producerea unei pagube globale mai mari de 200.000 RON, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.M. Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.C.M. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2012.