ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 592/88/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile civile L.R. și I.R.S. În temeiul prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A.F., aflat în Penitenciarul Tulcea, la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., iar în temeiul prev. de art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive începând cu data de 10 aprilie 2012. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 28 ianuarie 2012 la zi. Au fost admise acțiunile civile și obligat inculpatul Ș.A.F. la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri morale către partea civilă I.R.S. și a sumelor de 5300 RON reprezentând despăgubiri materiale, 1300 RON reprezentând despăgubire periodică lunară, cu data decesului victimei, 26 ianuarie 2012, precum și a sumei de 10.000 euro, reprezentând despăgubiri morale către partea civilă L.R.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuțit folosit la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 300 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.A.F. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de 26 ianuarie 2012, pe fondul consumului de alcool și al provocării verbale din partea unchiului său L.E., i-a aplicat acestuia o lovitură de cuțit în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a ficatului ce i-a provocat decesul după aproximativ jumătate de oră.

La termenul de judecată din 3 aprilie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor relative la judecata în cazul recunoașterii vinovăției arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le însușește, iar instanța a admis cererea și a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea dispoz. art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut în baza actelor administrate în faza de urmărire penală că inculpatul Ș.A.F. locuiește într-o încăpere a casei părintești din corn. S., jud. Tulcea, împreună cu concubina sa M.E.I. În aceeași casă, în încăperi diferite, locuiesc tatăl inculpatului, Ș.R., bunicul Ș.E.

și fratele mai mic Ș.G.L. În mod frecvent, la locuința lor venea în vizită unchiul inculpatului, L.E., căsătorit cu L.R., sora tatălui inculpatului, Ș.R. La data de 26 ianuarie 2012, în jurul orei 11,00 dimineața, L.E. a trecut pe la locuința susnumiților, spunându-i lui M.E. să nu-i mai facă pâine, așa cum stabiliseră anterior, pentru că între timp se deszăpezise provizoriu un drum și venise mașina cu pâine. După ce inculpatul l-a servit cu un pahar cu vin, unchiul acestuia a plecat, afirmând că merge acasă. În jurul orelor 16 00 , inculpatul a auzit strigăte în curte și apoi l-a văzut pe L.E. care tocmai intrase, fiind în stare de ebrietate și care fusese doborât la pământ de un câine al inculpatului ce îl apucase de mâna stângă.

Inculpatul a sărit în ajutorul unchiului său, apucând câinele de gât și dându-l deoparte, după care împreună cu L.E. a mers în bucătăria casei unde între timp intrase și M.E. Inculpatul și victima au început să bea vin și să discute. Între timp M.E. a mers în casă să vadă ce face tatăl inculpatului care suferea de demența ALzheimer. Apoi s-a reîntors în bucătărie unde a mai stat puțin, după care a mers din nou în casă și l-a trimis pe fratele inculpatului la G.M. pentru a aduce o felie de brânză pentru brânzoaice și pentru a-l invita și pe el la masă. După plecarea lui Ș.G.L., M.E. s-a reîntors în bucătărie să aprindă focul în sobă și să frământe aluatul. În jurul orei 16:45, în timp ce M.E.

făcea focul, L.E. a început să o întrebe de ce nu vine pe la el când soția lui e plecată și este singur acasă, reproșându-i inculpatului că este gelos. Pe fondul consumului de alcool discuția a degenerat, victima adresându-le celor doi expresii disprețuitoare și jignitoare, inculpatului adresându-i-se cu apelativele „mucos", „pută", iar lui M.E. spunându-i că este „curvă". Enervat și simțind că nu-l mai suportă, inculpatul i-a cerut unchiului său să plece din locuință însă acesta a replicat că nu cazul să-l dea afară din casă pentru că nici el nu l-a dat afară pe când a fost la locuința sa. Atunci, pentru a fi mai convingător, inculpatul a luat un cuțit de bucătărie din suportul pentru veselă aflat pe masă și l-a înfipt de două ori cu putere în tăblia mesei.

Văzând că unchiul său nu se potolește și continuă să-i jignească, inculpatul l-a prins de umeri și l-a zguduit, începând să țipe să nu se mai ia de M.E. în fața lui, după care l-a împins pe pat. Când victima a încercat să se ridice, inculpatul a luat cuțitul de pe masă și i-a aplicat o lovitură puternică în piept după care a înfipt din nou cuțitul în masă. În momentul în care a fost înjunghiat, L.E. a prins lama cuțitului cu mâna stângă, suferind o plagă tăiată superficială a palmei. Văzând că unchiul său a căzut pe spate în pat și a început să sângereze, inculpatul s-a speriat, a smuls cuțitul din masă și i-a tăiat hainele pentru a vedea cât de gravă e rana. Observând că tăietura este mare și sângerarea continuă, inculpatul a luat un prosop și a tamponat rana și l-a întrebat pe unchiul său dacă suportă să-l coase pe viu.

Întrucât acesta a răspuns afirmativ, inculpatul i-a cerut concubinei sale să aducă din casă un ac și o papiotă de ață pe care o primise de la un cadru medical și despre care știa că este chirurgicală. A început să coase rana, victima gemând la fiecare împunsătură. Spre final, când a terminat de cusut, victima își pierduse cunoștința însă mai respira. După ce s-au mai liniștit, inculpatul și concubina sa s-au hotărât să declare că a fost vorba de o autoînjunghiere, mai precis, pe fondul stării de beție, victima ar fi bravat că nu se teme de cuțit și, apăsându-și cuțitul în abdomen, s-a rănit singur. La circa 45 de minute după săvârșirea faptei, în jurul orei 17:30, M.E. a plecat spre locuința numitei R.Ș., nașa inculpatului, solicitându-i să apeleze serviciul 112 de pe telefonul ei, întrucât telefoanele lor mobile nu au semnal în curte, iar telefonul lor fix nu mia funcționa din cauza viscolului.

Cu acest prilej, M.E. a afirmat, așa cum se înțelesese cu concubinul său, că L.E. s-a autoînjunghiat în locuința lor. După plecarea concubinei sale, inculpatul a luat cuțitul și l-a pus în mâna dreaptă a victimei. M.E. a revenit acasă după circa 15 minute, iar după alte 5 minute la locuința inculpatului a venit M.G. și soția acestuia, A., cărora Ș.A.F. le-a relatat aceeași versiune, conform căreia victima s-a autoînjunghiat. M.G. a controlat pulsul victimei și, constatând că nu mai trăiește, a plecat să-l anunțe pe polițistul din comună, S.N., care a venit, a evacuat bucătăria și a interzis accesul în interior până la venirea echipei operative. Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie din 09 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J.

Tulcea, moartea numitului L.E., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă, cauza medicală a morții fiind hemoragia internă determinată de o plagă înjunghiată a abdomenului cu transfîxierea ficatului. Plaga abdominală a putut fi cauzată prin acțiunea de înjunghiere cu un cuțit cu vârf ascuțit și cu lamă cu un singur tăiș cu lățimea de aproximativ 3-3,5 cm și cu o lungime de aproximativ 12-15 cm, care a pătruns în abdomen dinainte înapoi și ușor de la stânga spre dreapta. Între leziunile traumatice și deces există relație directă de cauzalitate. Conform aceluiași act medico-legal, plaga superficială tăiată a feței palmare a mâinii stângi poate sugera un mecanism de apărare și/sau tentativa de extragere a lamei vulnerante din plagă cu mâna stângă.

Excoriațiile și echimoza de pe fața dorsală a mâinii drepte pot reprezenta mărci superficiale de mușcare, posibil prin compresiunea între arcadele dentare canine, fiind lipsite de gravitate. În momentul decesului, L.E. avea o alcoolemie de 2,70 gr. %o. În ce privește forța cu care a fost aplicată lovitura cu cuțitul, indiciile sunt reliefate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, cuțitul, cu vârful semirotund și deci mai greu penetrant decât unul cu tăiș dublu, trecând prin 9 materiale textile de diferite densități (prin fularul împăturit în patru, prin jacheta de blugi în zona dublă a nasturilor, precum și prin două bluze de corp și o cămașă), provocând apoi o plagă tăiată ale cărei dimensiuni arată că obiectul tăietor a pătruns adânc în corpul victimei.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. d) C. pen. și înlăturarea circumstanței atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prima instanță a reținut că scuza provocării există atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violențe, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin alte acțiuni ilicite grave. Așadar, o condiție esențială pentru existența provocării este aceea ca stare de tulburare, de surescitare, de încordare nervoasă să există în momentul comiterii faptei.

În speță, din declarațiile inculpatului și ale concubinei sale, a rezultat că, victima fiind în stare avansată de ebrietate i-a insultat pe cei doi concubini, adresându-le expresii jignitoare de genul „mucos", „puță" (către inculpat) și „curvă" (către M.E., concubina inculpatului). Din aceleași probe a rezultat că, în prima fază, inculpatul nu s-a comportat agresiv, ci s-a limitat la a-i cere unchiului său să plece, însă victima a refuzat și a continuat să profereze injurii la adresa gazdelor sale, iar, inculpatul, nemaisuportând disprețul unchiului său, l-a lovit cu un cuțit de bucătărie cu putere în piept. Comportamentul victimei, astfel cum rezultă din materialul probator, a generat în psihicul inculpatului o puternică tulburare, (el însuși fusese persiflat, fiind numit „mucos", „pută", iar concubina sa „curvă") care i-a redus, practic, posibilitatea de autocontrol și de evaluare exactă a consecințelor lovirii unchiului său cu un cuțit.

Relevantă credem că este și declarația părții vătămate L.R., soția victimei, care declară că, în data de 22 ianuarie 2012, în timp ce se afla la București cu probleme medicale, a vorbit la telefon cu soțul său care i-a spus că a auzit prin sat că în trecut, înainte de a începe o relație cu nepotul lor Ș.A.F., M.E. a întreținut relații intime cu mai mulți bărbați și nu avea un renume prea bun. Când soțul i-a spus că vrea să-i spună și nepotului ce a aflat, L.R. l-a sfătuit să-și vadă de treabă și să nu se bage. Cum inculpatul a acționat dintr-un impuls necontrolat determinat de conduita batjocoritoare, disprețuitoare a victimei, tribunalul apreciază că fapta comisă de inculpat a fost săvârșită în stare de provocare.

Aspectele relative la conduita ulterioară a inculpatului care a încercat să excamoteze adevărul nu sunt relevante pentru aprecierea existenței stării de provocare ci, țin, mai degrabă de individualizarea pedepsei ce va fi aplicată. Referitor la incidența dispozițiilor art. 175 lit. d) C. pen., instanța a apreciat că starea avansată de ebrietate a victimei și vârsta înaintată nu conduc de plano la concluzia că aceasta se afla în neputința de a se apăra la momentul când a fost înjunghiat. Împrejurarea că, în concluziile raportului medico-legal nu s-a putut stabili cu exactitate dacă această plagă sugerează un mecanism de apărare sau dacă a existat o tentativă a victimei de extragere a lamei vulnerante din plagă cu mâna stângă, nu poate fi interpretată decât în sensul că victima a avut o reacție la acțiunea violentă a inculpatului, deci nu se afla în neputința de a se apăra.

Așa fiind, a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile civile și a reținut că , în drept, fapta inculpatului care în data de 26 ianuarie 2012, în jurul orelor 16 45 , pe fondul consumului de alcool și al provocării venite din partea unchiului său, L.E., i-a aplicat acestuia o lovitură de cuțit în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a ficatului ce i-a provocat decesul după aprox. jumătate de oră, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei, starea de provocare în care s-a aflat în momentul comiterii infracțiunii, persoana inculpatului în vârstă de 23 de ani, absolvent de 12 clase, care s-a căsătorit la scurtă vreme după pronunțarea hotărârii cu concubina sa și care a achiesat la toate pretențiilor părților civile. Deși, inculpatul a solicitat și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., instanța a considerat că reducerea pedepsei în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și ale art. 76 alin. (1) lit. a) (ca urmare a reținerii stării de provocare) este suficientă.

Totodată, a avut în vedere și conduita inculpatului ulterior săvârșirii faptei, de încercarea eșuată de a „pune în scenă" sinuciderea victimei. Prima instanță a considerat că nu se poate dispune suspendarea pedepsei inculpatului în condițiile în care, prin fapta sa, a curmat viața unei persoane și fiind o faptă de o gravitate deosebită (chiar dacă e săvârșită în stare de provocare), reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât printr-o pedeapsă privativă de libertate. Cu privire la latura civilă, reținând că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității, instanța nu a mai cenzurat întinderea acestor pretenții, temeinicia lor, astfel că a admis acțiunile civile și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantumul cerut de cele două părți civile I.R.S.

și L.R. Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, inculpatul Ș.A.F. și părțile civile L.R. și I.R.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În esență, apelantele părți civile L.R. și I.R.S., au susținut că, în condițiile în care victima se afla în momentul înjunghierii sale, în comă alcoolică, este evident că s-a aflat în imposibilitate de a se apăra de agresiunea inculpatului, care a profitat de această împrejurare, așa încât, corecta încadrare juridică a faptei este aceea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. O altă critică a vizat împrejurarea că nu au fost probate actele de provocare din partea victimei, astfel că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului.

Apelantul inculpat Ș.A.F. a criticat hotărârea instanței de fond în privința individualizării pedepsei, susținând, în esență, că se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege și aplicare dispozițiilor art. 81 sau 86 C. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Prin decizia penală nr. 81/P din 19 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Ș.A.F. și părțile civile L.R. și I.R.S. împotriva sentinței penale nr. 55 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 592/88/2012.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută stare de arest a inculpatului. Din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă perioada arestării preventive de la 10 aprilie 2012 la zi. Au fost obligați apelanți inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Curtea a reținut că, în raport de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.A.F. Referitor la critica apelantelor părți civile a reținut că, din declarațiile martorei oculare M.E., coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului din 27 ianuarie 2012 și planșele foto anexă, dar și cu declarațiile inculpatului Ș.A.F.

se reține că, victima L.E., aflat în stare de ebrietate (2,70 ‰ alcool în sânge) avansată, a declanșat starea conflictuală în urma căreia, inculpatul l-a înjunghiat, provocându-i astfel decesul. În condițiile în care victima și inculpatul erau rude și se vizitau reciproc, aflându-se în relații amiabile, este evident că, starea conflictuală ce a condus în final la înjunghierea victimei, cu consecința morții acesteia, a fost provocată de comportamentul necorespunzător al ei față de inculpat, numai astfel explicându-se acțiunea violentă a acestuia din urmă. În consecință, afirmațiile martorei și inculpatului, în sensul că victima a început să-i facă avansuri sexuale martorei, care era concubina inculpatului, și să-i adreseze expresii disprețuitoare și jignitoare inculpatului, sunt verosimile și raționale, iar în lipsa unor probe care să le contrazică, ele trebuie reținute ca atare.

Din conținutul procesului verbal de constatare la fața locului rezultă că, pe tăblia mesei din camera în care s-a săvârșit fapta, există trei tăieturi adânci făcute de o lamă de cuțit, ceea ce confirmă relatările inculpatului, potrivit cărora, enervat de limbajul jignitor al victimei, mai întâi, a luat cuțitul din suportul pentru veselă și l-a înfipt de două ori, cu putere, în masă, astfel încercând să-l determine pe victimă să plece și să înceteze a-i mai jigni, atât pe el, cât și pe concubina sa. Starea de enervare a inculpatului s-a accentuat, față de refuzul victimei de a pleca și de continuarea limbajului jignitor din partea acesteia, și pe fondul respectivei tulburări, într-o reacție spontană, inculpatul a luat cuțitul și a aplicat victimei o singură lovitură, iar apoi a înfipt respectivul cuțit din nou în masă.

Raportat la cele reținute, Curtea a constatat că, în mod temeinic s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., din desfășurarea faptelor fiind evidentă starea de tulburare sub imperiul căreia a acționat inculpatul. Dovedindu-se fără echivoc faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare și, în absența probelor care să ateste că victima s-a aflat în imposibilitate de a se apăra iar inculpatul ar fi profitat de această stare, Curtea a apreciat că nu se poate reține incidența prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. Alcoolemia foarte ridicată a victimei (2,70 %o), nu constituie, prin ea însăși, o cauză absolută de punere a unei persoane în imposibilitatea de a se apăra, întrucât toleranța la alcool este foarte diferită de la o persoană la alta, iar victima consuma în mod frecvent alcool, putând căpăta astfel o toleranță mai mare la efectele acestuia.

Totodată, față de mențiunea din raportul medico-legal de necropsie, că plaga superficială tăiată a feței palmare de la mâna stângă, poate sugera un mecanism de apărare, instanța de apel a reținut că, nu este probată fără echivoc starea de neputință a victimei de a se apăra, iar existența oricărui dubiu nu poate să profite decât inculpatului. Comportamentul inculpatului după înjunghierea victimei, de a-i coase rana, reprezintă o încercare de a-i acorda un prim ajutor, iar nu o modalitate de împiedicare a salvării ei, întrucât inculpatul a urmărit oprirea hemoragiei.

Față de toate aceste considerente, a apreciat că fapta inculpatului Ș.A.F., care la data de 26 ianuarie 2012, pe fondul provocării venite din partea victimei L.E., i-a aplicat acestuia o lovitură de cuțit în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a ficatului ce i-a provocat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b) C. pen. În condițiile în care, inculpatul a recunoscut fapta, și-a însușit probatoriului de la urmărirea penală și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza acestuia, iar din analiza probatoriului a rezultat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, instanța de apel a apreciat că în mod temeinic și legal s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. la judecata în primă instanță. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.A.F. de prima instanță, a fost corect individualizată, cuantumul ei situându-se sub limita minimă specială prevăzută de lege, de 6 ani și 8 luni închisoare, iar executarea în regim privativ de libertate este justificată de gravitatea deosebită a faptei săvârșite, modalitatea de comitere a faptei și conduita inculpatului după comiterea faptei care a încercat să inducă în eroare organele judiciare în sensul că victima s-a înjunghiat singură, pe fondul consumului exagerat de alcool. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul Ș.A.F.

și părțile civile I.R.S. și L.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14, 17 și 17 2 C. proc. pen. În susținerea orală a motivelor de recurs, inculpatul Ș.A.F., întemeiat pe cazul de casare prev. prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., având în vedere conduita sa sinceră, faptul că a încercat să preîntâmpine decesul, are familie și este de acord să acopere prejudiciul cauzat părților civile. Părțile civile I.R.S. și L.R. în dezvoltarea orală a motivelor scrise de recurs au solicitat, în esență, circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv, omor calificat, profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra. A mai criticat soluția și sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., greșita aplicare a legii, solicitând să se înlăture prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate nu reiese că inculpatul a fost provocat de victimă, raportat la situația conjuncturală și la gradul de alcoolemie ridicat al victimei, între invectivele proferate de partea vătămată și reacția inculpatului există o disproporție vădită.

Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 17 2 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică și recursurile declarate de inculpat și părțile civile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: 1. În ceea ce privește criticile părților civile I.R.S. și L.R. privind greșita încadrare juridică dată faptei, circumscrise cazului de casare prev. de art. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate. Se constată că, în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc.

pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, respectiv infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Cele două instanțe, date fiind împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, au stabilit în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului din 27 ianuarie 2012, certificatul medico-legal din 27 ianuarie 20102 de constatare a decesului victimei L.E., raportul medico-legal de necropsie din 09 februarie 2010 întocmit de SML Tulcea, declarațiile martorilor M.E.I., Ș.G.L., G.M., R.Ș., declarațiile părților civile L.R. și I.R.S. și ale inculpatului Ș.A.F. care a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare, în condițiile unei provocări din partea victimei prin proferarea de cuvinte jignitoare la adresa sa și soției sale, M.E.I., o situație de fapt corectă.

S-a reținut că, în ziua de 26 ianuarie 2012, în jurul orelor 11 00 , L.E., unchiul inculpatului Ș.A.F. a trecut pe la domiciliul acestuia pentru a-i comunica soției inculpatului să nu-i mai facă pâine întrucât a fost dezăpezit drumul și a venit mașina cu pâine. După ce a servit un pahar cu vin, L.E. a plecat la domiciliul său, revenind la locuința inculpatului în jurul orelor 16 00 , într-o stare avansată de ebrietate. La intrare în curte, victima a fost doborâtă la pământ și mușcată de câinele inculpatului fiind salvat chiar de către Ș.A.F. În aceste împrejurări, inculpatul a scos o cană de vin și a continuat să bea cu victima, însă la un moment dat L.E. a văzut-o intrând în cameră pe soția inculpatului și a început să-i facă avansuri, invitând-o pe la el când este singur.

Fiind într-o stare avansată de ebrietate, victima a continuat să adreseze cuvinte și expresii disprețuitoare celor doi soți cu referire la vârsta fragedă a inculpatului („mucos", „pută") dar și cu privire la moralitatea soției acestuia („curvă"), fapt ce l-a determinat pe inculpatul Ș.A.F. să ia un cuțit și să-l înfigă în blatul de la masă, după care constatând că unchiul său nu se oprește în a le adresa cuvinte jignitoare, l-a lovit cu cuțitul în zona abdomenului, după care a înfipt din nou cuțitul în masă. Inculpatul, constatând că victima sângera, i-a tăiat hainele după care, cu acceptul victimei, a luat o ață chirurgicală și i-a cusut rana în scopul de a opri sângerarea. La scurt timp, martora M.E.

a plecat la locuința lui R.Ș. căreia i-a spus că victima L.E. s-a înjunghiat singură și i-a solicitat ajutorul pentru a chema serviciul de ambulanță, însă martorul M.G. a constatat lipsei pulsului victima și anunțat polițistul din comună. Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie din 09 februarie 2012 întocmit de SML Tulcea, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne determinată de plaga înjunghiată a abdomenului cu transflxierea ficatului. Plaga a putut fi cauzat prin înjunghierea cu un cuțit cu vârf ascuțit și cu lamă cu un singur tăiș cu lățimea de aprox. 3-3,5 cm și o lungime de aprox. 12-15cm. Plaga superficială tăiată a feței palmare a mânii stângi poate sugera un mecanism de apărarea și/sau tentativa de extragere a lamei vulnerante din plagă cu mâna stângă.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte reține că, pentru a putea fi reținută împrejurarea agravantă a neputinței victimei de a se apăra, ca element circumstanțial al omorului calificat, este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative, respectiv, victima să se afle într-o stare de neputință fizică sau psihică de a se apăra care să fie exterioară activității autorului iar făptuitorul să profite de această stare pentru a comite omorul. În doctrină și practică, s-a apreciat că starea de neputință poate proveni din diferite cauze, de ordin fizic sau psihic, ce anihilează sau diminuează aptitudinea de apărarea a unei persoane, iar vârsta înaintată și starea de beție ar putea fi una dintre situațiile care pot aduce o persoană în neputință de a se apăra, astfel cum cere textul de lege.

Înalta Curte, în acord cu cele două instanțe, reține că, vârsta și starea avansată de ebrietate nu conturează în mod obligatoriu concluzia existenței unei stări de neputință a victimei de a se apăra, în condițiile în care din probatoriile administrate în faza de urmărire penală rezultă că L.E. consuma frecvent băuturi alcoolice, având rezistă și toleranță mare la alcool, fapt ce justifică și alcoolemia ridicată de la momentul decesului (2,70%0). În același sens sunt și concluziile raportului medico-legal de necropsie care nu exclud mecanismul de autoapărare al victimei raportat la leziunile constate pe mâna victimei - plaga superficială tăiată a feței palmare de la mâna stângă. În raport de aceste elemente, nu poate fi reținută agravanta referitoare la neputinței victimei de a se apăra, ca element circumstanțial al omorului calificat, astfel cum au solicitat recurentele părți civile I.R.S.

și L.R.. Prin umare, fapta inculpatului Ș.A.F. de lovi pe unchiul său, L.E., aflată într-o stare avansată de ebrietate, cu un cuțit în zona abdomenului, ce a dus la decesul acesteia, constituie infracțiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință, Înalta Curte urmează să respingă recursurile părților civile. Neîntemeiată este și critica recurentelor părți civile, circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., referitoare la greșita aplicare a legii, prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Sub acest aspect se constată că, prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen., fiind reținută circumstanța atenuantă a provocării din parte victimei, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța la termenul de judecată din data de 03 aprilie 2012 a constatat că, inculpatul Ș.A.F. a solicitat aplicarea dispozițiilor privind judecată în cadrul procedurii simplificate, a recunoscut comiterea faptelor reținute în actul de inculpare și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală, fiind de acord și cu plata despăgubirilor civile în cuantumul precizat de către I.R.S. și L.R., soția și fiica victimei, L.E.

În condițiile în care judecata s-a desfășurat conform procedurii simplificate, iar din probele administrate la urmărirea penală, cu referire la declarațiile inculpatului și ale martorului ocular, M.E.I., rezultă că victima omorului l-a provocate pe inculpat anterior ripostei acestuia, prin folosirea de expresii și cuvinte jignitoare la adresa sa și a soției sale, instanța de fond și apel nu puteau înlătura din beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă legală, în absența unei cercetări judecătorești care să modifice starea de fapt reținută prin rechizitoriu. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurentelor părți civile ce neîntemeiate și urmează să respingă recursurile și sub acest aspect.

2. Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica recurentului inculpat Ș.A.F., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizare a pedepsei aplicată acestuia. Se constată că cele două instanțe au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., în funcție de care a fost aplicată inculpatului Ș.A.F. o pedeapsă corect individualizată, atât din punctul de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare - în regim de executare, fiind orientată sub minimum special prevăzut de lege, redus cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., dând eficiența cuvenită circumstanței atenuate legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, în aplicarea pedepsei de 6 ani închisoare inculpatului Ș.A.F., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cele două instanțe au avut în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în legea penală, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social concret a faptei (infracțiune contra vieții), împrejurările în care a fost comisă fapta (pe fondul creării unui stări de tulburare inculpatului din partea victimei, prin folosirea unui obiect apt să producă moartea (cuțit), în locuința inculpatului unde victima venise în vizită, intensitatea lovituri, zona vizată), urmările produse (decesul victimei) și atingerea adusă relațiilor sociale privind dreptul la viață și siguranță publică.

Totodată, au fost avute în vedere circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, și anume, faptul că a recunoscut comiterea faptei, aspect valorificat de către cele două instanțe prin reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., care și în opinia Înaltei Curți nu poate constitui și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen., astfel cum a solicitat recurentul inculpat. Mai mult, atitudinea inculpatului după comiterea faptei de a denatura realitatea faptică încercând să acrediteze ideea că victima sa înjunghiat singură nu poate fi apreciată ca o circumstanță favorabilă acestuia.

Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a arătat disponibilitate pentru plata despăgubirilor civile solicitate de soția și fiica victimei nu pot fi reținute ca și circumstanțe judiciare favorabile inculpatului, astfel cum sunt prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei, întrucât din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei nu poate fi reținută o conduită de excepție a inculpatului înainte de comiterea faptelor iar disponibilitatea acestuia de a achita prejudiciul cauzat părților civile nu a fost finalizată prin acțiuni concrete pe parcursul procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus și în alt regim de executare, față cel stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 17 2 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile și inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2012 la zi. Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile I.R.S. și L.R. și de inculpatul Ș.A.F. împotriva deciziei penale nr. 81/P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2012 la 22 octombrie 2012. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012.