ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 10

aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr. 592/88/2012,

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată

de părțile civile L.R. și I.R.S.

În temeiul prev.

de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat

pe inculpatul Ș.A.F., aflat în Penitenciarul Tulcea, la o pedeapsă principală de

6 ani închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de

4 ani după executarea pedepsei principale.

Inculpatului i

s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C.

pen., iar în temeiul prev. de art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive începând cu data de 10 aprilie 2012.

În temeiul

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestului preventiv, începând cu data de 28 ianuarie 2012 la zi.

Au fost admise

acțiunile civile și obligat inculpatul Ș.A.F. la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând

despăgubiri morale către partea civilă I.R.S. și a sumelor de 5300 RON reprezentând

despăgubiri materiale, 1300 RON reprezentând despăgubire periodică lunară, cu data

decesului victimei, 26 ianuarie 2012, precum și a sumei de 10.000 euro, reprezentând

despăgubiri morale către partea civilă L.R.

În temeiul

art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuțit folosit la săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina sa.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 300 RON, reprezentând onorariu

avocat oficiu s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș.A.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen. cu aplic.

art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că, la data de 26 ianuarie 2012, pe fondul

consumului de alcool și al provocării verbale din partea unchiului său L.E., i-a

aplicat acestuia o lovitură de cuțit în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a

ficatului ce i-a provocat decesul după aproximativ jumătate de oră.

La termenul de

judecată din 3 aprilie 2012, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor relative

la judecata în cazul recunoașterii vinovăției arătând că recunoaște în totalitate

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, cunoaște probele administrate

în faza de urmărire penală și le însușește, iar instanța a admis cererea și a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea dispoz. art. 320

1

C. proc. pen.

S-a reținut în

baza actelor administrate în faza de urmărire penală că inculpatul Ș.A.F. locuiește

într-o încăpere a casei părintești din corn. S., jud. Tulcea, împreună cu concubina

sa M.E.I. În aceeași casă, în încăperi diferite, locuiesc tatăl inculpatului, Ș.R.,

bunicul Ș.E. și fratele mai mic Ș.G.L.

În mod frecvent,

la locuința lor venea în vizită unchiul inculpatului, L.E., căsătorit cu L.R., sora

tatălui inculpatului, Ș.R.

La data de 26

ianuarie 2012, în jurul orei 11,00 dimineața, L.E. a trecut pe la locuința susnumiților,

spunându-i lui M.E. să nu-i mai facă pâine, așa cum stabiliseră anterior, pentru

că între timp se deszăpezise provizoriu un drum și venise mașina cu pâine. După

ce inculpatul l-a servit cu un pahar cu vin, unchiul acestuia a plecat, afirmând

că merge acasă.

În jurul orelor

16

00

, inculpatul a auzit strigăte în curte și apoi l-a văzut pe L.E.

care tocmai intrase, fiind în stare de ebrietate și care fusese doborât la pământ

de un câine al inculpatului ce îl apucase de mâna stângă. Inculpatul a sărit în

ajutorul unchiului său, apucând câinele de gât și dându-l deoparte, după care împreună

cu L.E. a mers în bucătăria casei unde între timp intrase și M.E. Inculpatul și

victima au început să bea vin și să discute.

Între timp M.E.

a mers în casă să vadă ce face tatăl inculpatului care suferea de demența ALzheimer.

Apoi s-a reîntors în bucătărie unde a mai stat puțin, după care a mers din nou în

casă și l-a trimis pe fratele inculpatului la G.M. pentru a aduce o felie de brânză

pentru brânzoaice și pentru a-l invita și pe el la masă. După plecarea lui Ș.G.L.,

M.E. s-a reîntors în bucătărie să aprindă focul în sobă și să frământe aluatul.

În jurul orei

16:45, în timp ce M.E. făcea focul, L.E. a început să o întrebe de ce nu vine pe

la el când soția lui e plecată și este singur acasă, reproșându-i inculpatului că

este gelos. Pe fondul consumului de alcool discuția a degenerat, victima adresându-le

celor doi expresii disprețuitoare și jignitoare, inculpatului adresându-i-se cu

apelativele „mucos", „pută", iar lui M.E. spunându-i că este „curvă".

Enervat și simțind că nu-l mai suportă, inculpatul i-a cerut unchiului său să plece

din locuință însă acesta a replicat că nu cazul să-l dea afară din casă pentru că

nici el nu l-a dat afară pe când a fost la locuința sa. Atunci, pentru a fi mai

convingător, inculpatul a luat un cuțit de bucătărie din suportul pentru veselă

aflat pe masă și l-a înfipt de două ori cu putere în tăblia mesei. Văzând că unchiul

său nu se potolește și continuă să-i jignească, inculpatul l-a prins de umeri și

l-a zguduit, începând să țipe să nu se mai ia de M.E. în fața lui, după care l-a

împins pe pat. Când victima a încercat să se ridice, inculpatul a luat cuțitul de

pe masă și i-a aplicat o lovitură puternică în piept după care a înfipt din nou

cuțitul în masă. În momentul în care a fost înjunghiat, L.E. a prins lama cuțitului

cu mâna stângă, suferind o plagă tăiată superficială a palmei.

Văzând că unchiul

său a căzut pe spate în pat și a început să sângereze, inculpatul s-a speriat, a

smuls cuțitul din masă și i-a tăiat hainele pentru a vedea cât de gravă e rana.

Observând că tăietura este mare și sângerarea continuă, inculpatul a luat un prosop

și a tamponat rana și l-a întrebat pe unchiul său dacă suportă să-l coase pe viu.

Întrucât acesta a răspuns afirmativ, inculpatul i-a cerut concubinei sale să aducă

din casă un ac și o papiotă de ață pe care o primise de la un cadru medical și despre

care știa că este chirurgicală.

A început să coase

rana, victima gemând la fiecare împunsătură. Spre final, când a terminat de cusut,

victima își pierduse cunoștința însă mai respira.

După ce s-au mai

liniștit, inculpatul și concubina sa s-au hotărât să declare că a fost vorba de

o autoînjunghiere, mai precis, pe fondul stării de beție, victima ar fi bravat că

nu se teme de cuțit și, apăsându-și cuțitul în abdomen, s-a rănit singur.

La circa 45 de

minute după săvârșirea faptei, în jurul orei 17:30, M.E. a plecat spre locuința

numitei R.Ș., nașa inculpatului, solicitându-i să apeleze serviciul 112 de pe telefonul

ei, întrucât telefoanele lor mobile nu au semnal în curte, iar telefonul lor fix

nu mia funcționa din cauza viscolului. Cu acest prilej, M.E. a afirmat, așa cum

se înțelesese cu concubinul său, că L.E. s-a autoînjunghiat în locuința lor.

După plecarea

concubinei sale, inculpatul a luat cuțitul și l-a pus în mâna dreaptă a victimei.

M.E. a revenit

acasă după circa 15 minute, iar după alte 5 minute la locuința inculpatului a venit

M.G. și soția acestuia, A., cărora Ș.A.F. le-a relatat aceeași versiune, conform

căreia victima s-a autoînjunghiat. M.G. a controlat pulsul victimei și, constatând

că nu mai trăiește, a plecat să-l anunțe pe polițistul din comună, S.N., care a

venit, a evacuat bucătăria și a interzis accesul în interior până la venirea echipei

operative.

Potrivit concluziilor

raportului medico-legal de autopsie din 09 februarie 2012 întocmit de S.M.L.J. Tulcea,

moartea numitului L.E., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă, cauza medicală

a morții fiind hemoragia internă determinată de o plagă înjunghiată a abdomenului

cu transfîxierea ficatului. Plaga abdominală a putut fi cauzată prin acțiunea de

înjunghiere cu un cuțit cu vârf ascuțit și cu lamă cu un singur tăiș cu lățimea

de aproximativ 3-3,5 cm și cu o lungime de aproximativ 12-15 cm, care a pătruns

în abdomen dinainte înapoi și ușor de la stânga spre dreapta.

Între leziunile

traumatice și deces există relație directă de cauzalitate.

Conform aceluiași

act medico-legal, plaga superficială tăiată a feței palmare a mâinii stângi poate

sugera un mecanism de apărare și/sau tentativa de extragere a lamei vulnerante din

plagă cu mâna stângă.

Excoriațiile și

echimoza de pe fața dorsală a mâinii drepte pot reprezenta mărci superficiale de

mușcare, posibil prin compresiunea între arcadele dentare canine, fiind lipsite

de gravitate.

În momentul decesului,

L.E. avea o alcoolemie de 2,70 gr. %o.

În ce privește

forța cu care a fost aplicată lovitura cu cuțitul, indiciile sunt reliefate în procesul-verbal

de cercetare la fața locului, cuțitul, cu vârful semirotund și deci mai greu penetrant

decât unul cu tăiș dublu, trecând prin 9 materiale textile de diferite densități

(prin fularul împăturit în patru, prin jacheta de blugi în zona dublă a nasturilor,

precum și prin două bluze de corp și o cămașă), provocând apoi o plagă tăiată ale

cărei dimensiuni arată că obiectul tăietor a pătruns adânc în corpul victimei.

Cu privire la

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin actul de sesizare,

în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 lit. d) C. pen. și înlăturarea

circumstanței atenuante legale, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., prima instanță

a reținut că scuza provocării există atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea părții

vătămate, produsă prin violențe, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin alte acțiuni ilicite grave.

Așadar, o condiție

esențială pentru existența provocării este aceea ca stare de tulburare, de surescitare,

de încordare nervoasă să există în momentul comiterii faptei. În speță, din declarațiile

inculpatului și ale concubinei sale, a rezultat că, victima fiind în stare avansată

de ebrietate i-a insultat pe cei doi concubini, adresându-le expresii jignitoare

de genul „mucos", „puță" (către inculpat) și „curvă" (către M.E.,

concubina inculpatului). Din aceleași probe a rezultat că, în prima fază, inculpatul

nu s-a comportat agresiv, ci s-a limitat la a-i cere unchiului său să plece, însă

victima a refuzat și a continuat să profereze injurii la adresa gazdelor sale, iar,

inculpatul, nemaisuportând disprețul unchiului său, l-a lovit cu un cuțit de bucătărie

cu putere în piept.

Comportamentul

victimei, astfel cum rezultă din materialul probator, a generat în psihicul inculpatului

o puternică tulburare, (el însuși fusese persiflat, fiind numit „mucos", „pută",

iar concubina sa „curvă") care i-a redus, practic, posibilitatea de autocontrol

și de evaluare exactă a consecințelor lovirii unchiului său cu un cuțit. Relevantă

credem că este și declarația părții vătămate L.R., soția victimei, care declară

că, în data de 22 ianuarie 2012, în timp ce se afla la București cu probleme medicale,

a vorbit la telefon cu soțul său care i-a spus că a auzit prin sat că în trecut,

înainte de a începe o relație cu nepotul lor Ș.A.F., M.E. a întreținut relații intime

cu mai mulți bărbați și nu avea un renume prea bun. Când soțul i-a spus că vrea

să-i spună și nepotului ce a aflat, L.R. l-a sfătuit să-și vadă de treabă și să

nu se bage.

Cum inculpatul

a acționat dintr-un impuls necontrolat determinat de conduita batjocoritoare, disprețuitoare

a victimei, tribunalul apreciază că fapta comisă de inculpat a fost săvârșită în

stare de provocare.

Aspectele relative

la conduita ulterioară a inculpatului care a încercat să excamoteze adevărul nu

sunt relevante pentru aprecierea existenței stării de provocare ci, țin, mai degrabă

de individualizarea pedepsei ce va fi aplicată.

Referitor la incidența

dispozițiilor art. 175 lit. d) C. pen., instanța a apreciat că starea avansată de

ebrietate a victimei și vârsta înaintată nu conduc de plano la concluzia că aceasta

se afla în neputința de a se apăra la momentul când a fost înjunghiat.

Împrejurarea că,

în concluziile raportului medico-legal nu s-a putut stabili cu exactitate dacă această

plagă sugerează un mecanism de apărare sau dacă a existat o tentativă a victimei

de extragere a lamei vulnerante din plagă cu mâna stângă, nu poate fi interpretată

decât în sensul că victima a avut o reacție la acțiunea violentă a inculpatului,

deci nu se afla în neputința de a se apăra.

Așa fiind, a apreciat

ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile

civile și a reținut că , în drept, fapta inculpatului care în data de 26 ianuarie

2012, în jurul orelor 16

45

, pe fondul consumului de alcool și al provocării

venite din partea unchiului său, L.E., i-a aplicat acestuia o lovitură de cuțit

în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a ficatului ce i-a provocat decesul după

aprox. jumătate de oră, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor

prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv,

gradul ridicat de pericol social al faptei, starea de provocare în care s-a aflat

în momentul comiterii infracțiunii, persoana inculpatului în vârstă de 23 de ani,

absolvent de 12 clase, care s-a căsătorit la scurtă vreme după pronunțarea hotărârii

cu concubina sa și care a achiesat la toate pretențiilor părților civile.

Deși, inculpatul

a solicitat și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b),

c) C. pen., instanța a considerat că reducerea pedepsei în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și ale art. 76 alin. (1) lit. a) (ca urmare a reținerii

stării de provocare) este suficientă. Totodată, a avut în vedere și conduita inculpatului

ulterior săvârșirii faptei, de încercarea eșuată de a „pune în scenă" sinuciderea

victimei.

Prima instanță

a considerat că nu se poate dispune suspendarea pedepsei inculpatului în condițiile

în care, prin fapta sa, a curmat viața unei persoane și fiind o faptă de o gravitate

deosebită (chiar dacă e săvârșită în stare de provocare), reeducarea inculpatului

nu se poate realiza decât printr-o pedeapsă privativă de libertate.

Cu privire la

latura civilă, reținând că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității,

instanța nu a mai cenzurat întinderea acestor pretenții, temeinicia lor, astfel

că a admis acțiunile civile și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale

și morale în cuantumul cerut de cele două părți civile I.R.S. și L.R.

Împotriva sentinței

au declarat apel, în termen legal, inculpatul Ș.A.F. și părțile civile L.R. și I.R.S.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În esență, apelantele

părți civile L.R. și I.R.S., au susținut că, în condițiile în care victima se afla

în momentul înjunghierii sale, în comă alcoolică, este evident că s-a aflat în imposibilitate

de a se apăra de agresiunea inculpatului, care a profitat de această împrejurare,

așa încât, corecta încadrare juridică a faptei este aceea de omor calificat prev.

de art. 174 - 175 lit. d) C. pen.

O altă critică

a vizat împrejurarea că nu au fost probate actele de provocare din partea victimei,

astfel că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev.

de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului.

Apelantul inculpat

Ș.A.F. a criticat hotărârea instanței de fond în privința individualizării pedepsei,

susținând, în esență, că se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului

pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege și aplicare dispozițiilor art.

81 sau 86 C. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 81/P din 19 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul Ș.A.F. și părțile civile L.R. și I.R.S. împotriva

sentinței penale nr. 55 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în

dosarul penal nr. 592/88/2012.

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută stare de arest a inculpatului.

Din pedeapsa aplicată

inculpatului a fost dedusă perioada arestării preventive de la 10 aprilie 2012 la

zi.

Au fost obligați

apelanți inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea a reținut

că, în raport de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, prima instanță

a reținut o situație de fapt corectă și a dat o încadrare juridică corespunzătoare

faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.A.F.

Referitor la critica

apelantelor părți civile a reținut că, din declarațiile martorei oculare M.E., coroborate

cu procesul verbal de cercetare la fața locului din 27 ianuarie 2012 și planșele

foto anexă, dar și cu declarațiile inculpatului Ș.A.F. se reține că, victima L.E.,

aflat în stare de ebrietate (2,70 ‰ alcool în sânge) avansată, a declanșat starea

conflictuală în urma căreia, inculpatul l-a înjunghiat, provocându-i astfel decesul.

În condițiile

în care victima și inculpatul erau rude și se vizitau reciproc, aflându-se în relații

amiabile, este evident că, starea conflictuală ce a condus în final la înjunghierea

victimei, cu consecința morții acesteia, a fost provocată de comportamentul necorespunzător

al ei față de inculpat, numai astfel explicându-se acțiunea violentă a acestuia

din urmă.

În consecință,

afirmațiile martorei și inculpatului, în sensul că victima a început să-i facă avansuri

sexuale martorei, care era concubina inculpatului, și să-i adreseze expresii disprețuitoare

și jignitoare inculpatului, sunt verosimile și raționale, iar în lipsa unor probe

care să le contrazică, ele trebuie reținute ca atare.

Din conținutul

procesului verbal de constatare la fața locului rezultă că, pe tăblia mesei din

camera în care s-a săvârșit fapta, există trei tăieturi adânci făcute de o lamă

de cuțit, ceea ce confirmă relatările inculpatului, potrivit cărora, enervat de

limbajul jignitor al victimei, mai întâi, a luat cuțitul din suportul pentru veselă

și l-a înfipt de două ori, cu putere, în masă, astfel încercând să-l determine pe

victimă să plece și să înceteze a-i mai jigni, atât pe el, cât și pe concubina sa.

Starea de enervare

a inculpatului s-a accentuat, față de refuzul victimei de a pleca și de continuarea

limbajului jignitor din partea acesteia, și pe fondul respectivei tulburări, într-o

reacție spontană, inculpatul a luat cuțitul și a aplicat victimei o singură lovitură,

iar apoi a înfipt respectivul cuțit din nou în masă.

Raportat la cele

reținute, Curtea a constatat că, în mod temeinic s-a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., din desfășurarea

faptelor fiind evidentă starea de tulburare sub imperiul căreia a acționat inculpatul.

Dovedindu-se fără

echivoc faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare și, în absența

probelor care să ateste că victima s-a aflat în imposibilitate de a se apăra iar

inculpatul ar fi profitat de această stare, Curtea a apreciat că nu se poate reține

incidența prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.

Alcoolemia foarte

ridicată a victimei (2,70 %o), nu constituie, prin ea însăși, o cauză absolută de

punere a unei persoane în imposibilitatea de a se apăra, întrucât toleranța la alcool

este foarte diferită de la o persoană la alta, iar victima consuma în mod frecvent

alcool, putând căpăta astfel o toleranță mai mare la efectele acestuia.

Totodată, față

de mențiunea din raportul medico-legal de necropsie, că plaga superficială tăiată

a feței palmare de la mâna stângă, poate sugera un mecanism de apărare, instanța

de apel a reținut că, nu este probată fără echivoc starea de neputință a victimei

de a se apăra, iar existența oricărui dubiu nu poate să profite decât inculpatului.

Comportamentul

inculpatului după înjunghierea victimei, de a-i coase rana, reprezintă o încercare

de a-i acorda un prim ajutor, iar nu o modalitate de împiedicare a salvării ei,

întrucât inculpatul a urmărit oprirea hemoragiei.

Față de toate

aceste considerente, a apreciat că fapta inculpatului Ș.A.F., care la data de 26

ianuarie 2012, pe fondul provocării venite din partea victimei L.E., i-a aplicat

acestuia o lovitură de cuțit în zona abdomenului, cauzându-i o leziune a ficatului

ce i-a provocat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicare art. 73 lit. b) C. pen.

În condițiile

în care, inculpatul a recunoscut fapta, și-a însușit probatoriului de la urmărirea

penală și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza acestuia, iar din

analiza probatoriului a rezultat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea

răspunderii penale a inculpatului, instanța de apel a apreciat că în mod temeinic

și legal s-a făcut aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. la

judecata în primă instanță.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată inculpatului Ș.A.F. de prima instanță, a fost corect individualizată, cuantumul

ei situându-se sub limita minimă specială prevăzută de lege, de 6 ani și 8 luni

închisoare, iar executarea în regim privativ de libertate este justificată de gravitatea

deosebită a faptei săvârșite, modalitatea de comitere a faptei și conduita inculpatului

după comiterea faptei care a încercat să inducă în eroare organele judiciare în

sensul că victima s-a înjunghiat singură, pe fondul consumului exagerat de alcool.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul Ș.A.F. și părțile civile I.R.S. și L.R. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în drept, cazurile de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14, 17 și 17

2

C. proc. pen.

În susținerea

orală a motivelor de recurs, inculpatul Ș.A.F., întemeiat pe cazul de casare prev.

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea

pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a), b) și c)

C. pen., având în vedere conduita sa sinceră, faptul că a încercat să preîntâmpine

decesul, are familie și este de acord să acopere prejudiciul cauzat părților civile.

Părțile civile

I.R.S. și L.R. în dezvoltarea orală a motivelor scrise de recurs au solicitat, în

esență, circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor, prevăzută

și pedepsită de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv, omor calificat,

profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra. A mai criticat soluția

și sub aspectul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., greșita aplicare a legii, solicitând să se înlăture prevederile

art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate nu reiese că inculpatul

a fost provocat de victimă, raportat la situația conjuncturală și la gradul de alcoolemie

ridicat al victimei, între invectivele proferate de partea vătămată și reacția inculpatului

există o disproporție vădită.

Înalta Curte verificând

cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 17

2

C. proc.

pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

- apreciază hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică și recursurile declarate

de inculpat și părțile civile ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare:

privește criticile părților civile I.R.S. și L.R. privind greșita încadrare juridică

dată faptei, circumscrise cazului de casare prev. de art. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate.

Se constată că,

în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare

a acestora de către cele două instanțe, reținându-se în mod corect situația de fapt

în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., vinovăția inculpatului

și încadrarea juridică a faptei, respectiv infracțiunea de omor, prev. de art. 174

C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Cele două instanțe,

date fiind împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, au stabilit în baza

probatoriului administrat în faza de urmărire penală, respectiv, procesul verbal

de cercetare la fața locului din 27 ianuarie 2012, certificatul medico-legal

din 27 ianuarie 20102 de constatare a decesului victimei L.E., raportul medico-legal

de necropsie din 09 februarie 2010 întocmit de SML Tulcea, declarațiile martorilor

M.E.I., Ș.G.L., G.M., R.Ș., declarațiile părților civile L.R. și I.R.S. și ale inculpatului

Ș.A.F. care a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținută în actul de

sesizare, în condițiile unei provocări din partea victimei prin proferarea de cuvinte

jignitoare la adresa sa și soției sale, M.E.I., o situație de fapt corectă.

S-a reținut că,

în ziua de 26 ianuarie 2012, în jurul orelor 11

00

, L.E., unchiul inculpatului

Ș.A.F. a trecut pe la domiciliul acestuia pentru a-i comunica soției inculpatului

să nu-i mai facă pâine întrucât a fost dezăpezit drumul și a venit mașina cu pâine.

După ce a servit

un pahar cu vin, L.E. a plecat la domiciliul său, revenind la locuința inculpatului

în jurul orelor 16

00

, într-o stare avansată de ebrietate. La intrare

în curte, victima a fost doborâtă la pământ și mușcată de câinele inculpatului fiind

salvat chiar de către Ș.A.F. În aceste împrejurări, inculpatul a scos o cană de

vin și a continuat să bea cu victima, însă la un moment dat L.E. a văzut-o intrând

în cameră pe soția inculpatului și a început să-i facă avansuri, invitând-o pe la

el când este singur.

Fiind într-o stare

avansată de ebrietate, victima a continuat să adreseze cuvinte și expresii disprețuitoare

celor doi soți cu referire la vârsta fragedă a inculpatului („mucos", „pută")

dar și cu privire la moralitatea soției acestuia („curvă"), fapt ce l-a determinat

pe inculpatul Ș.A.F. să ia un cuțit și să-l înfigă în blatul de la masă, după care

constatând că unchiul său nu se oprește în a le adresa cuvinte jignitoare, l-a lovit

cu cuțitul în zona abdomenului, după care a înfipt din nou cuțitul în masă.

Inculpatul, constatând

că victima sângera, i-a tăiat hainele după care, cu acceptul victimei, a luat o

ață chirurgicală și i-a cusut rana în scopul de a opri sângerarea.

La scurt timp,

martora M.E. a plecat la locuința lui R.Ș. căreia i-a spus că victima L.E. s-a înjunghiat

singură și i-a solicitat ajutorul pentru a chema serviciul de ambulanță, însă martorul

M.G. a constatat lipsei pulsului victima și anunțat polițistul din comună. Potrivit

concluziilor raportului medico-legal de autopsie din 09 februarie 2012 întocmit

de SML Tulcea, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne

determinată de plaga înjunghiată a abdomenului cu transflxierea ficatului. Plaga

a putut fi cauzat prin înjunghierea cu un cuțit cu vârf ascuțit și cu lamă cu un

singur tăiș cu lățimea de aprox. 3-3,5 cm și o lungime de aprox. 12-15cm. Plaga

superficială tăiată a feței palmare a mânii stângi poate sugera un mecanism de apărarea

și/sau tentativa de extragere a lamei vulnerante din plagă cu mâna stângă.

În ceea ce privește

încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte reține că, pentru a putea fi reținută

împrejurarea agravantă a neputinței victimei de a se apăra, ca element circumstanțial

al omorului calificat, este necesar să fie îndeplinite două condiții cumulative,

respectiv, victima să se afle într-o stare de neputință fizică sau psihică de a

se apăra care să fie exterioară activității autorului iar făptuitorul să profite

de această stare pentru a comite omorul.

În doctrină și

practică, s-a apreciat că starea de neputință poate proveni din diferite cauze,

de ordin fizic sau psihic, ce anihilează sau diminuează aptitudinea de apărarea

a unei persoane, iar vârsta înaintată și starea de beție ar putea fi una dintre

situațiile care pot aduce o persoană în neputință de a se apăra, astfel cum cere

textul de lege.

Înalta Curte,

în acord cu cele două instanțe, reține că, vârsta și starea avansată de ebrietate

nu conturează în mod obligatoriu concluzia existenței unei stări de neputință a

victimei de a se apăra, în condițiile în care din probatoriile administrate în faza

de urmărire penală rezultă că L.E. consuma frecvent băuturi alcoolice, având rezistă

și toleranță mare la alcool, fapt ce justifică și alcoolemia ridicată de la momentul

decesului (2,70%0). În același sens sunt și concluziile raportului medico-legal

de necropsie care nu exclud mecanismul de autoapărare al victimei raportat la leziunile

constate pe mâna victimei - plaga superficială tăiată a feței palmare de la mâna

stângă.

În raport de aceste

elemente, nu poate fi reținută agravanta referitoare la neputinței victimei de a

se apăra, ca element circumstanțial al omorului calificat, astfel cum au solicitat

recurentele părți civile I.R.S. și L.R.. Prin umare, fapta inculpatului Ș.A.F. de

lovi pe unchiul său, L.E., aflată într-o stare avansată de ebrietate, cu un cuțit

în zona abdomenului, ce a dus la decesul acesteia, constituie infracțiunea de omor,

prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și, pe cale de consecință,

Înalta Curte urmează să respingă recursurile părților civile.

Neîntemeiată este

și critica recurentelor părți civile, circumscrisă cazului de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., referitoare la greșita aplicare

a legii, prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Sub acest aspect

se constată că, prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen., fiind reținută circumstanța

atenuantă a provocării din parte victimei, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Instanța

la termenul de judecată din data de 03 aprilie 2012 a constatat că, inculpatul Ș.A.F.

a solicitat aplicarea dispozițiilor privind judecată în cadrul procedurii simplificate,

a recunoscut comiterea faptelor reținute în actul de inculpare și și-a însușit probele

administrate în faza de urmărire penală, fiind de acord și cu plata despăgubirilor

civile în cuantumul precizat de către I.R.S. și L.R., soția și fiica victimei, L.E.

În condițiile

în care judecata s-a desfășurat conform procedurii simplificate, iar din probele

administrate la urmărirea penală, cu referire la declarațiile inculpatului și ale

martorului ocular, M.E.I., rezultă că victima omorului l-a provocate pe inculpat

anterior ripostei acestuia, prin folosirea de expresii și cuvinte jignitoare la

adresa sa și a soției sale, instanța de fond și apel nu puteau înlătura din beneficiul

inculpatului circumstanța atenuantă legală, în absența unei cercetări judecătorești

care să modifice starea de fapt reținută prin rechizitoriu.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurentelor părți civile ce neîntemeiate

și urmează să respingă recursurile și sub acest aspect.

Curte apreciază ca neîntemeiată și critica recurentului inculpat Ș.A.F., circumscrisă

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind greșita

individualizare a pedepsei aplicată acestuia.

Se constată că

cele două instanțe au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.

pen., în funcție de care a fost aplicată inculpatului Ș.A.F. o pedeapsă corect individualizată,

atât din punctul de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare - în

regim de executare, fiind orientată sub minimum special prevăzut de lege, redus

cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., dând

eficiența cuvenită circumstanței atenuate legale prev. de art. 73 lit. b) C.

pen.

Astfel, în aplicarea

pedepsei de 6 ani închisoare inculpatului Ș.A.F., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor, prev. art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cele două

instanțe au avut în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în legea penală,

reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., gradul de pericol social concret a faptei (infracțiune contra vieții), împrejurările

în care a fost comisă fapta (pe fondul creării unui stări de tulburare inculpatului

din partea victimei, prin folosirea unui obiect apt să producă moartea (cuțit),

în locuința inculpatului unde victima venise în vizită, intensitatea lovituri, zona

vizată), urmările produse (decesul victimei) și atingerea adusă relațiilor sociale

privind dreptul la viață și siguranță publică.

Totodată, au fost

avute în vedere circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului,

și anume, faptul că a recunoscut comiterea faptei, aspect valorificat de către cele

două instanțe prin reținerea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., care

și în opinia Înaltei Curți nu poate constitui și circumstanța atenuantă judiciară

prev. de art. 74 lit. c) C. pen., astfel cum a solicitat recurentul inculpat. Mai

mult, atitudinea inculpatului după comiterea faptei de a denatura realitatea faptică

încercând să acrediteze ideea că victima sa înjunghiat singură nu poate fi apreciată

ca o circumstanță favorabilă acestuia.

Faptul că inculpatul

nu este cunoscut cu antecedente penale și a arătat disponibilitate pentru plata

despăgubirilor civile solicitate de soția și fiica victimei nu pot fi reținute ca

și circumstanțe judiciare favorabile inculpatului, astfel cum sunt prevăzute de

art. 74 lit. a) și b) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei,

întrucât din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei nu poate fi reținută

o conduită de excepție a inculpatului înainte de comiterea faptelor iar disponibilitatea

acestuia de a achita prejudiciul cauzat părților civile nu a fost finalizată prin

acțiuni concrete pe parcursul procesului penal.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai

redus și în alt regim de executare, față cel stabilit de prima instanță și menținut

de instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului

preventiv educativ al sancțiunii penale, prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatând că

nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 17

2

C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile și inculpat, apreciind hotărârea

pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

În temeiul

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive

de la 28 ianuarie 2012 la zi.

Având în vedere

că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile I.R.S. și L.R. și de inculpatul Ș.A.F. împotriva

deciziei penale nr. 81/P din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie

2012 la 22 octombrie 2012.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2012.