ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2012

HOTĂRÂRE
12.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 733 din 24 octombrie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

63701/3/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat C.A., cu privire

la sentința penală nr. 391 din 31 martie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în Dosarul nr. 6526/2005.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 50

RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Din analiza actelor depuse

la dosar, instanța de fond a reținut, în esență, că petentul a fost condamnat la

o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 271

alin. (4) C. pen., iar prin decizia penală nr. 421 din data de 26 mai 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă la 14

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d),

e) C. pen. Decizia a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat

ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală

nr. 5452 din 22 septembrie 2006.

În motivarea cererii de

revizuire, petentul condamnat a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

unor cauze de încetare a procesului penal, respectiv asupra unor cauze de nepedepsire

și nici nu a examinat cererile și apărările formulate de inculpat. În baza mijloacelor

de probă administrate în cauză, s-a mai arătat în cererea de revizuire, instanța

ar fi trebuit să rețină că faptei pentru care a fost trimis în judecată îi lipsesc

elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul

laturii subiective.

Împotriva acestei sentințe

a formulat apel revizuientul C.A. prin care arată că sunt îndeplinite în cauză prevederile

art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanța de condamnare nepronunțându-se asupra unor

cauze de încetare a procesului penal și a unor cauze de nepedepsire. Mai arată apelantul

că a fost condamnat la pedeapsa închisorii deși nu există probe la dosar.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 19/A din 24 ianuarie 2012 a respins

ca nefondat apelul declarat de revizuientul C.A.

Împotriva hotărârii sus-menționată

revizuientul C.A. a formulat recurs.

În timpul ședinței de

judecată, revizuientul, fiind prezent în stare de arest, a arătat că înțelege să-și

retragă recursul declarat.

Înalta Curte în ceea ce

privește cererea revizuientului condamnat C.A. reține că potrivit dispozițiilor

art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. părțile pot renunța la recurs potrivit

art. 368 din același, și pot retrage recursul în condițiile prevăzute de art. 369

care se aplică în mod corespunzător și pe calea de atac a recursului. În conformitate

cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen. până la închiderea dezbaterilor

la instanța de recurs, oricare din părți își poate retrage recursul.

Retragerea trebuie făcută

personal.

Având în vedere că dispozițiile

legale menționate sunt îndeplinite în cauză urmează să se ia act de voința revizuientului

condamnat, aceea de retragerea recursului.

Conform dispozițiilor

art. 192 C. proc. pen. revizuientul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursului

declarat de revizuientul C.A. împotriva deciziei penale nr. 19/A din 24 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 septembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 791 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403 C. proc. pen. au fost respinse ca inadm
ÎCCJ 2013-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2013
Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în Dosarul nr. 6930/3/2012, în baza art. 408 2 C
ÎCCJ 2006-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3396/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 3 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare a
ÎCCJ 2012-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2012
pen., de faptul că inculpatul P.A.M. a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2174 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 defi
ÎCCJ 2012-04-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2012
prezenta faptă a fost săvârșită înaintea împlinirii termenului de reabilitare cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1301 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală n
Sursă