ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1519/2014

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 403/F din 22 mai 2013 a condamnat pe inculpații: - M.R. la 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. - G.A.I. la 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor cantități de cocaină: 5,06 g., 5,08 gr, 5,09 g. și 39,03 g. Totodată, s-a dispus restituirea bunurilor ridicate de la inculpatul M.R. conform procesului-verbal din 30 octombrie 2012. Pentru a pronunța hotărârea, s-au reținut următoarele: La 12 septembrie 2012, organele de poliție din structura D.C.C.O. - I.G.P.R. - Serviciul Antidrog, s-au sesizat privind faptul că mai multe persoane, printre acestea numărându-se inculpatul G.A.I., sunt implicate în activități de trafic de droguri pe raza municipiului București.

Derularea operațiilor specifice a relevat că la 16 octombrie 2012, inculpatul G.A.I., telefonic, a contactat un cetățean român stabilit în Spania, acestuia cerându-i să-i procure cocaină, plata urmând a i-o face ulterior, după ce el va primi drogul și-l va testa. Cocaina a fost expediată în țară prin coletărie, ea urmând a fi transportată în București și dată inculpatului de către inculpatul M.R., la acele date și acesta fiind stabilit în Spania. Pentru acest serviciu, inculpatul M.R. urma să primească de la coinculpatul 3.100 euro din care 600 euro pentru sine, restul urmând să-l dea în Spania unui cetățean spaniol. La 27 octombrie 2012, M. i-a transmis inculpatului G.A.I. numărul de apel al coinculpatului M.R.

Imediat, inculpatul G.A.I. l-a contactat pe coinculpat și au stabilit o întâlnire în București, aici inculpatul M.R. venind de la Moreni, județul Dâmbovița, localitatea unde-și avea domiciliul. Din Târgoviște, județul Dâmbovița, inculpatul M.R., la 29 octombrie 2012, a preluat drogul de la un necunoscut, iar la 30 octombrie 2012, spre orele 18:15, ambii inculpați au stabilit că urmează să se întâlnească în București, după aproximativ o oră și jumătate, interval de timp necesar deplasării inculpatului M.R. În aceeași zi, spre orele 19:25, inculpatul M.R. a coborât din microbuzul cu care se deplasase, iar în București, organele de poliție au constatat că asupra sa avea trei pungulițe din material plastic transparent, toate învelite în staniol, substanța conținută, parțial solidă, având culoarea albă.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 10 noiembrie 2012 al I.G.P.R. - D.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, a stabilit că drogul era cocaină. Actul de sesizare a instanței a stabilit situația de fapt prin coroborarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere operativă și de prindere în flagrant a inculpaților, raportului de constatare amintit, declarații de martori, declarațiile inculpaților. În faza cercetării judecătorești, au fost audiați cei doi inculpați, martorii D.D.E., V.A.C. și martorul cu identitate protejată I.M. În ce privește declarațiile inculpatului M.R., acesta, la momentul depistării, a susținut că nu cunoaște conținutul celor trei pungulițe găsite asupra sa pe acestea urma să le predea unei persoane (G.A.I.), serviciul făcut urmând a-i aduce 500 - 600 euro.

Ulterior, același inculpat a declarat asemănător, a amintit însă că persoana G.A.I. i-a fost făcută cunoscută de către M. și la indicația acestuia, în schimbul cocainei primea 3.100 euro, iar din aceasta, comisionul lui erau 600 euro. Cu prilejul altor declarații, inclusiv la momentul soluționării propunerii arestării sale preventive, inculpatul a susținut asemănător. În baza cercetării judecătorești, inculpatul, cu privire la persoana căreia urma să-i predea drogul, a spus că aceasta era V.A.C., celuilalt inculpat urmând să-i dea 2-3 g. pentru consum propriu. Cu privire la această din urmă susținere, instanța de fond, reținând că ea nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate, a apreciat-o ca reprezentând, posibil, aversiunea inculpatului față de martorul V.A.C.

pentru poziția acestuia din urmă în Dosarul nr. 3406/3/2012 al Tribunalului București, secția a II-a penală, dosar care-l privea pe inculpat, obiectul constituindu-l tot traficul ilegal de droguri, V.A.C., și el inculpat în cauză, optând pentru judecarea sa în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., deși ei se înțeleseseră să nu recunoască faptele. Convorbirea telefonică dintre cei doi amintiți, interceptată la 19 octombrie 2012, ora 16:23:50, se referă la cantități de la 500 g. la 5 kg., sumele vehiculate erau raportate la cannabis, plata urma a se face prin serviciul W.U., iar la dorința lui V.A.C. de a se întâlni, inculpatul M.R. i-a spus „…vin eu, că și așa am treabă la București”, deci motivul venirii inculpatului la București era legat de înțelegerea și întâlnirea cu coinculpatul G.A.I.

La rândul său, inculpatul G.A.I., la urmărirea penală și cu ocazia soluționării propunerii arestării preventive, s-a prevalat de dreptul la tăcere. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența avocatului său ales, inculpatul a recunoscut fapta, dar la cercetarea judecătorească a susținut că cele 55 g. cocaină nu erau pentru el, de la inculpatul M.R. urma să primească una-două grame pentru consum propriu. Împotriva sentinței, cei doi inculpați au declarat apeluri, inculpatul M.R. criticând hotărârea pentru încălcarea dreptului său la un proces echitabil cu referire la efectuarea percheziției corporale, la data acesteia nefiind prezenți martori asistenți în numărul cerut de procedura penală, nelegal, i s-a respins cererea de reunire a cauzei de față cu cea din Dosarul nr. 3406/3/2013 astfel cum o formulase la 08 februarie 2013, aceasta încălcându-i, deci, prezumția de nevinovăție, nu au fost respectate dispozițiile art. 317 C. proc.

pen., judecătorul fondului a copiat acuzarea, nu a motivat pentru ce a dispus o pedeapsă atât de mare, a fost reținut pentru aceeași faptă de două ori, nu i-au respectat dispozițiile art. 306 și ale art. 310 C. proc. pen. (posibilitatea amânării pronunțării și nepronunțarea în ședință publică, de către președintele completului), în subsidiar el solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum adecvat dispunerii unei alte modalități de executare decât privarea de libertate.

Inculpatul G.A.I., în apel, a criticat sentința pentru greșita încadrare juridică a faptei, el susținând că a săvârșit numai infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, achitarea pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din aceeași lege motivată pe considerentul că, în ce-l privește, fapta nu există, chiar infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) nu a fost probată pentru că din convorbirile telefonice interceptate, el urma să se întâlnească cu coinculpatul M.R. pentru a testa drogul pe care acesta l-a deținut, nu dorea cumpărarea cocainei, întâlnirea era stabilită, de către coinculpatul cu V.A.C.

În subsidiar, și acest inculpat a solicitat aplicarea unei pedepse al cărui cuantum să permită o altă modalitate de executare. Instanța de apel, verificând actele și lucrările dosarului, a reținut că judecătorul fondului a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților, neexistând dubiu privind săvârșirea faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță. Referitor pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a reținut că acestea au fost greșit individualizate, întinderea lor fiind excesiv de severă.

Procedând, sub acest aspect, la o nouă individualizare a pedepselor, reținând în favoarea apelanților inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., niciunul dintre inculpați neavând antecedente penale, în condițiile în care este prezentă împrejurarea că mai sunt cercetați în alte cauze, dar în acestea nu sunt încă condamnați, datele conținute în referatele de evaluare fiindu-le, de asemenea, favorabile, s-au admis apelurile, s-a desființat, în parte sentința apelată și aplicând fiecăruia dintre inculpați dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au redus pedepsele privative de libertate la câte 6 ani închisoare. S-au menținut, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare și motivarea acestora fiind detaliate în prezenta. Recursul declarat de inculpatul M.R. este fondat pentru aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Prealabil, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 23 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/20013 (15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la 31 ianuarie 2014, situație potrivit căreia acesta este supus casării doar în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, care este lege procesual penal aplicabilă. Ca atare, prin actul normativ indicat, în vigoare de la 15 februarie 2013, s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, unele cazuri de casare fiind abrogate expres, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior, ceea ce înseamnă că prin amendarea cazurilor de casare, legiuitorul a restrâns controlul jurisdicțional realizat prin intermediul recursului, a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.

Ca atare, în cazul recursului declarat împotriva deciziei pronunțată în apel, nici inculpații recurenți, nici instanța de recurs, nu se pot referi decât la lipsurile ce se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, pe această cale neputându-se înlătura toate erorile pe care, posibil, le-ar conține hotărârea recurată, ci doar încălcările de lege care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ și expres prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior. În sensul celor de mai sus, se reține că examinarea situației de fapt, pentru aceasta existând, anterior Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., caz abrogat expres, nu mai este permisă de legea procesual penală, deci susținerea greșitei condamnări, cererea de achitare exced analizei, ele referindu-se la aspecte de fapt ale cauzei, de genul că probele nu-l încriminau, considerent pentru care nu este admisibilă nici cererea de rejudecare a apelului. În ce privește pedeapsa aplicată acestui inculpat, și în raport cu prevederile art. 5 C. pen., se constată și se apreciază că textul încriminator, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prevedea pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, art. 81 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 modificând în sensul micșorării limitelor de pedeapsă prevăzute la pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare.

În cauză, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului, a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior și a art. 76 alin. (1) lit. a) din același Cod, pedeapsa de 5 ani închisoare este cea legală, deci acestui inculpat legea nouă îi este mai favorabilă. Recursul declarat de inculpatul G.A.I., motivat pe cazul de casare prev. de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., în realitate prin dezvoltarea apărării inculpatul criticând încadrarea juridică a faptei, caz de casare expres abrogat [fostul pct. 17 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen.] lipsa probării faptei [cazul de casare prev. de pct. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. - de asemenea expres abrogat] ori nevinovăția sa pentru care s-ar impune achitarea întrucât nu a săvârșit el faptele, aceasta nu se poate examina în recurs pentru considerentele deja arătate.

Privind, în situația acestuia inculpat, aplicarea art. 5 C. pen. legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, și în favoarea lui reținându-se aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a) art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, aceasta constituie legea penală mai favorabilă, conținutul circumstanței atenuantă neregăsindu-se în C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014. Ca atare, recursul declarat de inculpatul M.R. fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va fi admis, iar în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același Cod, recursul declarat de inculpatul G.A.I. nefiind fondat, va fi respins, procedându-se corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 329 din 23 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 403 din data de 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite: Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

cu titlu de pedeapsă accesorie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R. durata reținerii și arestării preventive de la 30 octombrie 2012 la 06 mai 2014. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului inculpatului M.R. rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.R., în sumă de 300 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.I. împotriva aceleiași deciziei penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.A.I. durata reținerii și arestării preventive, de la 31 octombrie 2012 la 06 mai 2014. Obligă recurentul inculpat G.A.I.

la plata sumei de 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2014.