ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1243/2014

Asupra contestației la

executare de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța,

prin sentința penală nr. 46 din 01 februarie 2014, examinând sesizarea formulată

în temeiul art. 23 alin. (5) din O.U.G. nr. 116 din 23 decembrie 2013, de către

Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Poarta

Albă, privind persoana privată de libertate P.D.G., prin care s-a solicitat analiza

situației respectivului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile ca

urmare a intrării în vigoare, la 01 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 - C.

pen., cu modificările și completările ulterioare, publicată în M. Of., Partea I,

nr. 510/2009, a constatat că P.D.G., prin sentința penală nr. 115 din 26 iulie 2012

a Tribunalului Călărași, sentință rămasă definitivă prin nerecurare la 05 martie

2013 (decizia penală nr. 50 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea, în concurs, a infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2)

alin. (3) teza I C. pen. anterior, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. anterior și

a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 C. pen.

anterior, cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. anterior.

Tribunalul Călărași, la

05 martie 2013, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 238/2012.

Condamnatul a început

executarea pedepsei la 12 martie 2013.

Instanța, potrivit

art. 6 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 privind aplicarea legii penale

mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, art. 114, art. 115 același cod,

art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind

C. pen., cu referire la dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil

minorilor, toate acestea cu raportare la situația persoanei condamnate, a constatat

că legea penală în vigoare nu mai prevede aplicarea de pedepse minorilor, ci numai

a unor măsuri educative neprivative sau privative de libertate, fiind, deci, mai

favorabilă decât C. pen. din 1969, infracțiunile reținute în sarcina acestuia și

pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare au fost

săvârșite în stare de minorat, pedeapsa este în curs de executare, data expirării

ei fiind 11 martie 2018, iar aplicarea legii penale mai favorabile în ce-l privește

este de imediată punere în vigoare și are caracter de urgență, a dispus înlocuirea

pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării în centru de detenție pe o

perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv înlocuirea se face cu privire

la pedeapsa rezultantă.

Totodată, s-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 238/2012 din 05 martie 2013 emis

de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 1795/116/2009*.

Sentința a fost contestată

de condamnat, iar acesta, prezent personal și asistat juridic în fața instanței

competente, Curtea de Apel Constanța, la termenul de judecată 07 februarie 2014

și-a retras calea de atac (decizia penală nr. 5/PC din 07 februarie 2014) luându-se

act de poziția procesuală a lui P.D.G.

Hotărârea pronunțată în

contestație a rămas definitivă la data de 07 februarie 2014.

Anterior datelor calendaristice

menționate, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, se înregistrase

Dosarul nr. 1795/116/2009* având ca obiect recursurile formulate de inculpații P.F.,

P.M.D., P.L., C.L., P.D.G., R.R., T.P., împotriva deciziei penale nr. 50/A din 22

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (la 24 mai 2013,

dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), primul termen de judecată

fixat aleatoriu fiind stabilit pentru 26 noiembrie 2013. La acest termen de judecată,

părinții lui P.D.G., printre ei mama lui, P.L., inculpata recurentă, au adus la

cunoștință că fiul lor este arestat și încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă (dosar

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Instanța supremă, pentru

termenul de judecată 28 ianuarie 2014, l-a citat la locul de deținere, acesta comunicând

imposibilitatea aducerii la termen din cauza condițiilor meteo nefavorabile. La

termenul de judecată din 11 martie 2014, P.D.G. a fost prezent în stare de arest

și a fost ascultat, alături de menționarea poziției sale în legătură cu situația

de fapt din cauza ce-l privește el cerând „să se pronunțe dosarul”.

Pronunțarea deciziei s-a

amânat pentru 24 martie 2014, decizia nr. 1047, în privința inculpatului P.D.G.

dispunându-se aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare.

Cu privire la calitatea

sa procesuală în dosarul indicat, la data pronunțării hotărârii în apel 22

februarie 2013, era în stare de libertate (dosar Curtea de Apel București, secția

a II-a penală), deci termenul de declarare a căii de atac a recursului curgea de

la pronunțare.

P.D.G. a formulat recurs

înregistrat la instanța de apel, prin fax, la 08 martie 2013, actul fiind ilizibil

sub aspectul datei redactării (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală) și nefiind urmat de o dată a expedierii.

Pentru considerentele

de fapt arătate, instanța de apel

enumerându-l

pe P.D.G. printre recurenți și neevidențiindu-se,

fie în actele dosarului, fie de către părțile cauzei sau de cel menționat că hotărârea

din apel a devenit definitivă întrucât termenul legal se împlinea, pentru respectivul,

la 05 martie 2013, având în vedere că în situația sa, potrivit art. 6 C. pen. în

vigoare de la 01 februarie 2014 este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile

după judecarea definitivă a cauzei, sentința penală nr. 46 din 01 februarie 2014

a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5/CP din 07

februarie 2014, este legală.

În cauza de față, ivindu-se

nelămurire privind hotărârea care se execută, astfel cum a comunicat locul de deținere,

Penitenciarul Tighilești, urmându-se procedura contestației la executare potrivit

disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., condamnatul a fost citat, i s-a

asigurat apărarea din oficiu, la termenul de judecată a fost ascultat, el, personal,

susținând că transformarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în centru de

detenție „este bună” (dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Ca atare, coroborând datele

expuse, la 01 februarie 2014 condamnatul beneficiind de aplicarea legii penale mai

favorabile după judecarea definitivă a cauzei (art. 6 C. pen.), fiind urmate și

dispozițiile art. 599, art. 597 C. proc. pen., se va admite contestația la executare

și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la

executare formulată împotriva deciziei penale nr. 1047 din 24 martie 2014 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*,

privind pe condamnatul P.D.G.

Desființează, în parte,

decizia arătată numai în ceea ce îl privește pe condamnatul P.D.G., respectiv cu

privire la aplicarea față de acesta a dispozițiilor art. 5 C. pen., constatând că,

prin sentința penală nr. 46 din 01 februarie 2014 a Tribunalului Constanța, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 687/118/2014, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 5/CP din 07 februarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală, ca urmare

a retragerii contestației de către condamnat, s-a făcut aplicarea disp. art. 6

C. pen., dispunându-se înlocuirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată

condamnatului cu măsura educativă a internării acestuia într-un centru de detenție

pe o perioadă de 5 ani.

Dispune anularea formelor

de executare privindu-l pe condamnatul P.D.G. emise în baza deciziei penale nr.

1047 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale nr. 1047 din 24 martie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 8 aprilie 2014.