ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1165/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1165/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

contestației la executare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 15 ianuarie 2015, pe

rolul acestei instanțe, a fost înregistrată, sub nr. 244/2/2015, contestația la

executare formulată de condamnatul D.S., în care a enumerat situația executării

condamnărilor suferite susținând că din eroare s-a dispus contopirea unor pedepse

care au fost executate integral și că singura pedeapsă executabilă ar fi cea de

5 ani închisoare aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. A

solicitat punerea în libertate, de îndată, arătând că a executat 10 ani 4 luni

și 1327 zile închisoare și solicitând să fie avute în vedere și dispozițiile

Curții Constituționale.

Contestatorul

a considerat că mandatul care poate fi pus în executare este cel cu nr. 55 din

06 martie 2012, emis de Tribunalul Bacău, faptele fiind concurente.

Cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestația

formulată și actele dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1545 din 23 mai 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

a fost admisă în parte cererea de contopire formulată de condamnatul D.S.

S-a constatat

că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012

din data de 06 martie 2012 a Tribunaluiui Bacău definitivă la 02 aprilie 2014 prin

decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sunt concurente cu cele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 02 septembrie

2011 a Curții de Apel Constanța.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06

martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 02 aprilie 2014 prin decizia penală

nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în pedepsele

componente:

- pedeapsa de

783 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47

C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și 37

lit. a) C. pen. 1969 toate cu aplic. art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de

783 zile închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin.

(1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de

783 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen. 1969;

- pedeapsa de

5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5

C. pen.;

- pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

1969 pe o durată de 783 zile.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei

Constanța, definitivă la 02 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, în pedepsele

componente indivizibile, astfel cum au fost stabilite prin sentința penală nr. 1462/2012

a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 71/R din 13 martie 2013

a Tribunalului Vaslui, respectiv:

- pedeapsa de

2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și 320

1

C. proc. pen.

1968;

- pedeapsa de

783 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și 320

1

C. proc. pen. 1968;

- pedeapsa de

783 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin.

(1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.1969.

S-a constatat

că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012

din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 02 aprilie 2014 prin

decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea aplicată prin sentința

penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 14 ianuarie 2006.

S-a făcut aplicarea

art. 5 C. pen. și în consecință:

În baza art. 39

alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale

nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă la 02

aprilie 2014 prin decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă

la 02 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța.

A fost aplicată

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din restul

pedepselor concurente, respectiv 4 ani, 3 luni și 28 zile închisoare, rezultând

pedeapsa de 9 ani, 3 luni și 28 de zile închisoare pe lângă care s-a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. 1969 pe o durată de 783 zile.

În temeiul

art. 43 alin. (2) C. pen. a fost adăugat restul de 3 ani, 3 luni și 21 de zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr.

1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, în care a fost contopită pedeapsa

aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, definitivă la

data de 14 ianuarie 2006, astfel că, în final, condamnatul având de executat pedeapsa

de 12 ani, 7 luni și 19 zile închisoare, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

1969, pe o durată de 783 zile.

S-au interzis

pe durata executării cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de

art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost dedusă

perioada executată de la 23 ianuarie 2008 la 1 februarie 2014 și de la 04

aprilie 2014 la zi.

S-a dispus anularea

MEPI nr. 11O/D/02.04.2014 și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Instanța de fond

a reținut că la data de 14 aprilie 2014 a fost înregistrată cererea de contopire

a pedepselor formulată de condamnatul D.S.

Ulterior, a fost

înregistrată o a doua cerere de contopire, sub nr. 13201/3/2014.

La data de 23

mai 2014, cele două cereri au fost conexate, dată fiind identitatea de obiect.

Analizând actele

cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui a fost admisă cererea

de contopire formulată de condamnatul D.S.

Au fost contopite

pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 684/2011 a Judecătoriei Constanța,

nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, constatându-se că faptele respective au fost

în stare de recidivă postcondamnatorie față de faptele pentru care inculpatul a

fost condamnat prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei Craiova. A fost

aplicată petentului pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare și dedusă

perioada executată. În baza acestei sentințe a fost emis MEPI nr. 1604 din 14

martie 2013. Condamnatul a fost încarcerat în executarea acestui mandat la data

de 23 ianuarie 2008, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată la data de 12

ianuarie 2019, din care se scad 1226 zile.

Ulterior, prin

sentința penală nr. 371 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă

sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul PNT Ploiești,

cu privire la condamnatul D.S.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 14 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui în pedepsele componente, a

fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005

a Tribunalului Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, instanța aplicând pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare

ca urmare a revocării și a fost menținut sporul de 1 an închisoare aplicat prin

sentința penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, fiind stabilită

pedeapsa rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare și s-a dispus punerea de îndată

în libertate a acestuia.

Sentința penală

a rămas definitivă prin necontestare.

Ulterior, a fost

emis MEPI nr. 110 din 02 aprilie 2014 în baza sentinței penale nr. 55/D din 06

martie 2012 a Tribunalului Bacău pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani, petentul a

fost arestat și încarcerat la data de 04 aprilie 2014, pedeapsa urmând să expire

la 03 aprilie 2019.

Analizând situația

juridică a petentului, astfel cum a fost constatată în ultima sentință de contopire,

nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, instanța a reținut că:

penală nr. 684/2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 02 septembrie 2011 prin

decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel Constanța, petentul a fost condamnat

pentru fapte comise la data de 25 martie 2005 la următoarele pedepse:

- pedeapsa de

2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215

alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și 320

1

C. proc. pen.;

- pedeapsa de

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și 320

1

C. proc. pen.;

- pedeapsa de

1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și 320

1

C. proc.

pen.

penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 04 ianuarie 2006,

petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite la data de 14 mai 1999, la următoarele

pedepse:

- pedeapsa de

11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de

2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 150/2005 a Tribunalului Dâmbovița;

- pedeapsa de

3 ani închisoare aplicată pin sentința penală nr. 655/2001;

- cinci pedepse

de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a

Judecătoriei Craiova pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215

alin. (2), (3), (4) C. pen.;

- cinci pedepse

de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 5912/2002 a

Judecătoriei Craiova pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen.;

- un spor de 1

an de zile închisoare.

penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui s-a dispus în baza

art. 83 C. pen. revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 150/1995 a Tribunalului Dâmbovița,

definitivă la 04 ianuarie 1996, care a fost cumulată cu pedeapsa de 11 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, fiind aplicată

o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

penală nr. 371 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsa de 11 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați a fost

redusă la maximul special prevăzut de C. pen. nou, respectiv 5 ani închisoare.

penală nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia

penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, petentul a fost condamnat la pedepsele de:

- pedeapsa de

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de

1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C.

pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și 37 lit. a) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen.;

- pedeapsa de

1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și 37 lit. a) C. pen. 1969 și cu aplic. art. 5 C.

pen.;

- pedeapsa de

5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969

și art. 5 C. pen.

În baza art. 61

C. pen. anterior s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului

de pedeapsă de 783 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei Craiova, rest pe care l-a contopit cu fiecare

din pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea, rezultând trei pedepse

de câte 783 zile închisoare și o pedeapsă de 5 ani închisoare. Aceste pedepse au

fost contopite în temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. 1969 în pedeapsa

cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a adăugat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua

și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

1969, respectiv 783 zile.

Cu privire la

data comiterii faptelor ce au făcut obiectul acestei din urmă sentințe, s-a reținut

că la sfârșitul anului 2005, inculpatul D.S. a pus bazele unui grup infracțional

organizat, care a funcționat sub coordonarea sa până la data de 22 ianuarie 2008,

grup specializat în obținerea de beneficii financiare substanțiale, din creditări

ilegale, folosindu-se de documente false, în cadrul căruia, prin intermediul celorlalți

membri ai grupului, a preluat/clonat societățile comerciale SC B.D. SRL, SC G.I.

SRL, SC R.C.T. SRL, SC T.N.G. SRL, SC T.T.C. SRL, SC M M.C. SRL, SC G.A.S. SRL,

SC M. SRL și SC S.P. SRL, folosite pentru eliberarea de adeverințe de salariat false,

a racolat și determinat mai multe persoane să solicite de la mai multe unități bancare

credite în baza acestor adeverințe de salariat fictive, reușindu-se prin această

modalitate obținerea de credite ilegale și fraudarea unităților bancare cu suma

totală de 219.537,72 euro și 557.007,93 RON.

În susținerea

cererii, condamnatul D.S. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin această

din urmă sentință cu cele aplicate prin sentințele penale anterioare, contopite

prin sentința penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, astfel

cum a fost modificată prin sentința penală nr. 371 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei

Ploiești, constatarea ca executată a pedepsei și punerea sa în libertate.

În raport de actele

existente, instanța a reținut că cererea petentului este doar parțial întemeiată,

și nu poate avea drept consecință punerea sa în libertate.

S-a reținut, în

primul rând, că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală

nr. 1166 din 02 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, sunt concurente doar cu faptele ce au făcut obiectul sentinței penale

nr. 684/2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 02 septembrie 2011 prin decizia

penală nr. 712/P/2012' a Curții de Apel Constanța și în stare de recidivă postcondamnatorie

cu cele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 179/2005 a Tribunalului Galați,

definitivă la data de 04 ianuarie 2006.

Tribunalul a reținut

că faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului

Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, au fost săvârșite și s-au epuizat după rămânerea

definitivă, la data de 4 ianuarie 2006, a sentinței penale nr. 179/2005 a Tribunalului

Galați.

Instanța a constatat

că în descrierea faptelor așa cum este reținută în ultimul mandat de executare a

pedepsei, dar și în considerentele sentinței penale nr. 55/D din 06 martie 2012

a Tribunalului Bacău s-a reținut că inculpatul a pus la sfârșitul anului 2005 bazele

unui grup infracțional organizat ce a funcționat sub coordonarea sa până la data

de 22 ianuarie 2008.

Mențiunea în sensul

că inculpatul ar fi pus bazele acestui grup organizat la finele anului 2005 nu are

relevanță juridică din punctul de vedere al reținerii unui posibil concurs cu faptele

ce au făcut obiectul dosarului Tribunalului Galați pentru următoarele motive:

În primul rând,

din analiza considerentelor sentinței nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului

Bacău, a reținut că toate actele materiale ce au făcut efectiv obiectul acestui

dosar au fost comise începând cu luna iunie 2006, dată la care este obținut un prim

contract de credit în mod fraudulos. Activitățile descrise înainte de acest punct

nu pot avea decât valoarea unor acte preparatorii fără relevanță infracțională.

În al doilea rând,

instanța a constatat că situația concursului de infracțiuni, respectiv starea de

recidivă se stabilesc în funcție de data epuizării infracțiunii. În speță, această

dată este 22 ianuarie 2008, dată la care s-a epuizat atât infracțiunea de înșelăciune

în formă continuată, fals și uz de fals respectiv, cât și infracțiunea de constituire

a unui grup infracțional organizat, care are caracterul unei infracțiuni continue.

Or, în condițiile

în care sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați a rămas definitivă la

data de 4 ianuarie 2006, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D

din 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău au fost comise după rămânerea definitivă

a primei sentințe și înainte de executarea pedepsei, așadar în stare de recidivă

postcondamnatorie.

În schimb, aceleași

fapte, comise la data de 21 ianuarie 2008, se află în concurs cu faptele ce au făcut

obiectul sentinței penale nr. 684/2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 02

septembrie 2011 prin decizia penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel Constanța, ce

a vizat fapte comise la data de 25 martie 2005.

Pe cale de consecință,

cererea petentului de contopire a fost admisă numai cu privire la această sentință,

instanța făcând aplicarea regimului juridic al recidivei în raport de pedeapsa aplicată

prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați.

Instanța a reținut

că se află în concurs pedepsele aplicate prin:

nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală

nr. 1166 din 02 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin care petentului i-au fost aplicate:

- 3 pedepse de

câte 783 zile închisoare;

- o pedeapsă de

5 ani închisoare;

- pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.

pe 783 zile.

nr. 684/2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 02 septembrie 2011 prin decizia

penală nr. 712/P/2012 a Curții de Apel Constanța, prin care petentul a fost condamnat

la următoarele pedepse:

- pedeapsa de

2 ani și 3 luni;

- două pedepse

de câte 783 zile închisoare.

timp, faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D din 06 martie 2012

a Tribunalului Bacău se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de

faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 179/2005 a Tribunalului Galați,

definitivă la data de 04 ianuarie 2006.

În ceea ce privește

restul rămas neexecutat din această ultimă condamnare, instanța a apreciat că acest

rest nu poate fi calculat decât având în vedere pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, în care au fost contopite

și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, întrucât

această pedeapsă rezultantă, aplicată prin sentința Judecătoriei Vaslui, este cea

pe care o execută petentul, restul rămas de executat neputând fi calculat decât

în raport de această pedeapsă rezultantă.

Acest rest este

de 3 ani, 3 luni și 21 de zile, calcul rezultat din scăderea din durata de 14 ani

și 4 luni aplicată prin sentința menționată a perioadelor executate, de la 11

martie 1993 la 26 martie 1993, 26 octombrie 2000 la 17 februarie 2004 și de la 23

ianuarie 2008 la 1 februarie 2014, când a fost pus în libertate prin sentința penală

nr. 371 din 01 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești.

În raport de aceste

date, instanța a aplicat dispozițiile privitoare la contopire și la recidivă conform

dispozițiilor în vigoare și respectiv dispozițiilor C. pen. 1969, fiecare operațiune

prin aplicarea instituțiilor incidente în mod global, alegând în final rezultatul

mai favorabil condamnatului.

În ceea ce privește

soluția dată în aplicarea art. 6 C. pen. prin sentința penală nr. 371 din 01

februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești, Tribunalul a apreciat că nu este ținut de

pedeapsa rezultantă aplicată prin această sentință pentru următoarele considerente:

În primul rând

nu s-a putut susține că această sentință ar avea autoritate de lucru judecat prin

raportare la chestiunile ce fac obiectul prezentei cauze, întrucât obiectele cauzei

diferă de cel al sentinței penale citate, atât din punct de vedere al temeiului

de drept, cât și al aspectelor de fapt incidente efectiv, întrucât prezenta cauză

are ca și obiect o contopire a unor pedepse ce au fost avute în vedere la momentul

emiterii sentinței penale de către Judecătoria Ploiești.

Este de remarcat,

totodată, că dacă la momentul aplicării dispozițiilor art. 6 C. pen., în raport

de pedepsele definitiv aplicate petentului la data de 1 februarie 2014 ar fi fost

avut în vedere dispozițiile art. 39 din actualul C. pen., soluție ce ar fi fost

în acord cu practica judiciară cel puțin majoritară conturată în perioada imediat

următoare intrării în vigoare a C. pen., soluția urmare a sesizării Comisiei de

analiză a situației persoanelor deținute ar fi fost aceea de reducere a pedepsei

de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave dar cu menținerea pedepsei rezultante inițiale, întrucât la un simplu calcul

matematic efectuat conform art. 39 C. pen., chiar în urma acestei reduceri pedeapsa

maximă ce putea fi aplicată inculpatului ar fi fost de 18 ani, 7 luni și 5 zile,

deci mai mare decât pedeapsa rezultantă ce era executată de petent. Calculul ar

fi avut în vedere pedeapsa de 5 ani pentru înșelăciune, redusă, la care se adăuga

obligatoriu pedeapsa de 2 ani închisoare în urma revocării suspendării condiționate

(operațiune obligatorie atât legii vechi cât și celei noi), la care se adăuga o

treime din restul pedepselor ce intrau în concurs, deci o treime din 34 de ani,

9 luni și 16 zile închisoare.

Trecând însă peste

acest considerent, instanța a reiterat concluzia că sentința penală nr. 371 din

01 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești nu poate avea efect în cauză decât din

perspectiva reducerii pedepsei aplicate pentru înșelăciune de la 11 ani la 5 ani

închisoare, iar și nu sub aspectul rezultantei la care acea instanță a ajuns prin

aplicarea art. 6 C. pen.

De altfel, în

aplicarea art. 6 C. pen., instanțele învestite cu soluționarea acestor cereri nu

au apreciat decât asupra maximului concret al pedepsei efectiv aplicate ce poate

fi executat în raport de dispozițiile legii penale noi când sunt mai favorabile,

și nu poate face o nouă contopire a pedepselor (întrucât, în speța de față de exemplu,

printr-o astfel de operațiune ar fi afectată autoritatea de lucru judecat a sentinței

penale nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui). Obiectul cererilor

de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 6 C. pen. este astfel

limitat la cuantumul maxim ce poate fi executat și nu poate afecta autoritatea de

lucru judecat a unor sentințe anterioare de contopire. Prin soluționarea cererilor

de aplicare a art. 6 C. pen. instanța nu a putut depăși cadrul procesual cu care

a fost învestită și nu a putut face o nouă contopire a acelorași pedepse. Pe cale

de consecință, pedeapsa ce a fost considerată de instanța învestită cu cererea întemeiată

pe art. 6 C. pen. ca fiind maximul pe care petentul îl poate executa în raport de

dispozițiile mai favorabile ale legii noi nu poate avea autoritate de lucru judecat

și nici nu poate restrânge marja de apreciere ce se află la dispoziția judecătorului

învestit ulterior cu o nouă cerere de contopire a pedepselor anterioare cu pedepse

aplicate printr-o sentință nouă.

Revenind la alegerea

regimului sancționator mai favorabil petentului în raport de dispozițiile tranzitorii

analizate din perspectiva aplicării globale a instituțiilor incidente, a reținut

următoarele:

Prin mecanismul

art. 39 C. pen., pedeapsa rezultantă reieșită din contopirea pedepselor aplicate

prin sentințele penale nr. 55/D din 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău și nr. 684/2011

a Judecătoriei Constanța, singurele concurente, este de 5 ani închisoare (pedeapsa

mai grea) la care s-a adăugat o treime din restul pedepselor concurente, adică 5

pedepse de câte 783 zile închisoare și o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare.

Luând în calcul

5 ani +1/3 din 12 ani, 11 luni și 25 de zile, pedeapsa rezultantă este de 9 ani,

3 luni și 28 de zile închisoare.

La această pedeapsă

s-a adăugat restul de 3 ani, 3 luni și 21 de zile închisoare rămas de executat din

pedeapsa de 14 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1462

din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, rezultând în final pedeapsa de 12 ani,

7 luni și 19 zile închisoare.

Din perspectiva

dispozițiilor C. pen. 1969, făcând aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 61 C.

pen., Tribunalul a avut în vedere mai întâi că pedeapsa cea mai grea din concurs

este cea de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55/D din 06

martie 2012 a Tribunalului Bacău pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pedeapsă ce este concurentă cu 5 pedepse de

783 de zile închisoare, 2 ani și 3 luni închisoare și restul rămas de executat din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei

Vaslui, de 3 ani, 3 luni și 21 de zile.

A aplicat pedeapsa

de 5 ani închisoare, majorată la maximul special. În ce privește maximul special,

acesta nu poate fi decât cel de 12 ani închisoare prevăzut de Legea nr. 656/2002

înainte de modificările aduse la data de 1 februarie 2014, singurul ce poate fi

avut în vedere luând în considerare principiul aplicării globale a normelor penale.

Tribunalul a apreciat

că acest maxim nu este suficient, având în vedere numărul foarte mare de infracțiuni

aflate în concurs și gravitatea lor concretă cât și pedepsele aplicate efectiv pentru

acestea inclusiv prin aplicarea art. 61 C. pen. în raport de restul de 783 de zile

închisoare rămas neexecutat din condamnarea anterioară.

În temeiul

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a sporit acest maxim până la 14 ani, pe care

l-a considerat adecvat pentru a reflecta pedepsele contopite. Cuantumul de 14 ani

nu depășește maximul pedepselor aflate în concurs, cuantumul pedepselor contopite

fiind de 17 ani, 11 luni și 25 de zile.

În consecință,

tribunalul a apreciat că rezultatul mai favorabil petentului este cel stabilit în

baza legii penale în vigoare, urmând a-i aplica aceste dispoziții din urmă.

Împotriva acestei

sentințe au formulat contestație Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

D.S., criticând-o pentru nelegalitate.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței de fond pentru:

- omisiunea menținerii

pedepselor complementare arătând că Tribunalul trebuia să aplice pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. 1968, și nu

pe cea prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), încălcând astfel autoritatea

lucrului judecat;

- greșita contopire

a pedepselor principale arătând că legea aplicabilă și favorabilă inculpatului este,

legea nouă atâta vreme cât se poate impune aplicarea unor sporuri maxime de pedeapsă;

- omisiunea deducerii

tuturor perioadelor executate anterior susținând că Tribunalul a încălcat autoritatea

de lucru judecat, iar perioadele deduse inculpatului rămân în câștigul acestuia,

dispoziția anterioară de computare producând efecte juridice concrete, acestea fiind

valorificate prin eliberarea condamnatului în urma aplicării legii penale mai favorabile.

Condamnatul a

arătat că prin sentința penală nr. 371 a Judecătoriei Ploiești a fost pus în libertate,

i s-au contopit o serie de pedepse, în acestea nefiind incluse și sentințele penale

nr. 371 a Tribunalului Galați și nr. 55/2012 a Tribunalului Bacău. Conform prevederilor

art. 43 alin. (2) C. pen. aceste pedepse trebuiau contopite pentru a se stabili

o pedeapsă rezultantă așa cum prevăd și dispozițiile art. 39, 40 C. pen. și

art. 585 C. proc. pen.

S-a solicitat

contopirea pedepselor care nu au fost incluse în sentința penală nr. 371, să se

ia în calcul și acest concurs de infracțiuni și să i se deducă toate perioadele

executate, inclusiv cele de la 11 martie 1993 la 26 martie 1993 și de la 26

octombrie 2000 la 17 februarie 2004.

Analizând actele

și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, Curtea a considerat contestația Parchetului ca fiind

fondată, iar pe cea a contestatorului-condamnat - ca nefondată, pentru următoarele

considerente:

Prima instanță

a reținut în mod corect că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul

prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău,

secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, și nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei

Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 712/P/2012 din 2 septembrie 2011 a

Curții de Apel Constanța, secția penală, se află în concurs, repunând în individualitatea

lor pedepsele pronunțate.

În același timp,

faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06

martie 2012 a Tribunalului Bacău se află în stare de recidivă postcondamnatorie

în raport de pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului

Galați, definitivă la data de 04 ianuarie 2006.

De asemenea, dispozițiile

legii penale în vigoare în materia tratamentului sancționator al pluralității de

infracțiuni îi sunt mai favorabile condamnatului, dată fiind limitarea sporului

aplicabil la o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (potrivit art. 39

alin. (1) lit. b) C. pen.); în caz contrar, având în vedere periculozitatea de care

a dat dovadă condamnatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar

și durata pedepselor contopite, instanța s-ar fi orientat către cumulul aritmetic

al pedepselor contopite.

În ceea ce privește

repunerea în individualitatea lor a pedepselor pronunțate prin sentința penală

nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, secția penală, definitivă

prin decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, Curtea a reținut că pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 1968 pe 783 zile nu este însă complementară,

ci accesorie, aceasta rezultând din menționarea dispozițiilor art. 71 alin. (2)

C. pen. 1968. Aplicând dispozițiile art. 5 C. pen., prin decizia penală nr. 1166

din 02 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu a mai

menținut pedeapsa accesorie decât pentru restul rămas neexecutat de 783 de zile

închisoare din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei

Craiova, ca urmare a revocării liberării condiționate, din moment ce pentru cele

patru infracțiuni deduse judecății nu a mai aplicat pedepse complementare și, deci,

nici accesorii, potrivit Noului C. pen.

Astfel fiind,

în baza art. 40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (l) lit. b) C.pen., Curtea a

contopit, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedepsele aplicate

prin:

- sentința penală

nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău, secția penală, definitivă

prin decizia penală nr. 1166 din 02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, (pedepse rezultate și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61

alin. (1) C. pen. 1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea

pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei Craiova):

- 783 zile închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 și art. 5 C. pen.;

- 783 zile închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen. 1968, precum și art. 5 C. pen.;

- 783 zile închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. 1968, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, precum și

art. 5 C. pen.;

- 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, precum și

art. 5 C. pen.

și

- sentința penală

nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală

nr. 712/P/2012 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală,

(pedepse rezultate și ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen.

1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea pedepsei aplicate

prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei Craiova):

- 2 ani și 3 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen. 1968, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, precum

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. 1968;

- 783 zile închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. 1968, cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, precum și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. 1968;

- 783 zile închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. 1968, cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, precum și art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. 1968.

Au fost avute

în vedere pedepsele rezultate ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 61 alin.

(1) C. pen. 1968 privind revocarea liberării condiționate dispuse din executarea

pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 3671/2003 a Judecătoriei Craiova, față

de împrejurarea că aceste pedepse - rezultante "parțiale" - intră în contopire

ca pedepse unice și indivizibile. Aceasta, spre deosebire de tratamentul sancționator

- mai grav - prevăzut de Noul C. pen. în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni

care atrag revocarea liberării condiționate, în concurs, potrivit căruia mai întâi

se aplică regulile de la concursul de infracțiuni (inclusiv sporul obligatoriu),

rezultanta cumulându-se aritmetic cu restul rămas neexecutat (art. 104 alin.

(2) raportat la art. 43 alin. (2) C. pen.).

Așa fiind a fost

aplicată condamnatului D.S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită

cu o treime din restul pedepselor concurente [1/3 x (2 ani și 3 luni + 5 x 783 zile)],

respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile

închisoare, conform art. 43 alin. (2) C. pen.

Faptele ce au

făcut obiectul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului

Bacău (infracțiuni continue și, respectiv, continuate epuizate la data de 22

ianuarie 2008, la data de 23 ianuarie 2008 condamnatul fiind arestat preventiv în

cauză) se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa pronunțată

prin sentința penală nr. 179/2005 a Tribunalului Galați, definitivă la data de 04

ianuarie 2006.

A fost avută în

vedere pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005

a Tribunalului Galați, definitivă la 4 ianuarie 2006 ca urmare a modificărilor aduse

prin sentința penală nr. 371 din 1 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin necontestare la 6 februarie 2014, prin urmare pedeapsa de 8 ani închisoare

(5 ani închisoare - ca urmare a reducerii pedepsei aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. 1968 de la 11 ani la 5

ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 150/1995 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 4 ianuarie 1996, a cărei

suspendare condiționată a executării a fost revocată, și sporul de 1 an închisoare

intrat în autoritatea de lucru judecat, din contopirea efectuată prin sentința penală

nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați).

Curtea nu a reținut

și sporul de 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1462 din 21

decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui, dat fiind că acesta a fost adăugat ca urmare

a contopirii, la pedepsele pronunțate prin sentința penală nr. 179 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Galați, și a pedepselor pronunțate prin sentința penală

nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța. Or, pedepsele pronunțate prin

această din urmă hotărâre menționată intră în concursul sancționat în prezenta cauză,

în care s-a aplicat un alt tratament sancționator: cel prevăzut de Noul C. pen.,

mai favorabil condamnatului.

Astfel fiind,

restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală

nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați s-a calculat prin scăderea din

pedeapsa de 8 ani închisoare, rezultată după calculul detaliat anterior, a perioadei

executate până la data de 22 ianuarie 2008 - data săvârșirii infracțiunilor pentru

care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06

martie 2012 a Tribunalului Bacău, când a luat naștere starea de recidivă: de 16

zile (11 martie 1993 - 26 martie 1993) și de 3 ani, 3 luni și 22 zile (26

octombrie 2000-17 februarie 2004). Restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă

aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați este

de 4 ani, 7 luni și 22 de zile.

Prin urmare, în

temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. s-a adăugat pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni

și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani, 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat

din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005

a Tribunalului Galați, definitivă la 4 ianuarie 2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare

a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371 din 1 februarie 2014 a Judecătoriei

Ploiești, definitivă prin necontestare la 6 februarie 2014), în final condamnatul

urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare, cu aplicarea

art. 45 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., pe

o perioadă de 4 ani.

S-a dedus din

durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23 ianuarie 2008 la 1

februarie 2014 (în temeiul sentinței penale nr. 55/D/2012 din data de 06 martie

2012 a Tribunalului Bacău) și de la 04 aprilie 2014 la zi (în temeiul sentinței

penale nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța).

Sub acest aspect,

s-a considerat că nu sunt fondate susținerile Parchetului și nici ale contestatorului-condamnat,

privind necesitatea deducerii și a perioadelor de 16 zile (11 martie 1993-26

martie 1993) și de 3 ani, 3 luni și 22 zile (26 octombrie 2000-17 februarie 2004),

întrucât acestea nu sunt perioade executate în baza sentințelor penale prin care

s-au pronunțat pedepse pentru infracțiuni concurente contopite în prezenta cauză

(sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului Bacău și

respectiv sentința penală nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța).

Este vorba de

perioade deduse din pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Galați și, pe cale de consecință, ca urmare a aplicării

regulilor de la concursul de infracțiuni, și din cea pronunțată prin sentința penală

nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui (prin care au fost contopite

pedepsele pronunțate prin sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului

Galați și prin sentința penală nr. 684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța).

Infracțiunea de

înșelăciune pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr.

179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați se află în concurs cu infracțiunile

pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 684 din 28 iunie 2011

a Judecătoriei Constanța, dar nu și cu infracțiunile pentru care contestatorul a

fost condamnat prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012 a Tribunalului

Bacău; pentru aceasta din urmă, condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 179

din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați constituie prim termen al recidivei.

S-au aplicat și

disp. art. 43 alin. (2) C. pen., căruia i s-a și dat eficiență în cauză, după cum

s-a arătat. Or, în condițiile în care în cadrul operațiunii de contopire a fost

avut în vedere restul rămas neexecutat din sentința penală nr. 179 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Galați (cu excluderea, așadar, a perioadei de la 11

martie 1993 la 26 martie 1993 și, respectiv, de la 26 octombrie 2000 la 17

februarie 2004), ar fi nelegală deducerea aceleiași perioade din pedeapsa astfel

rezultată.

Perioadele menționate

au fost deduse prin sentințele anterioare (nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului

Galați, nr. 1462 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Vaslui și, respectiv, nr.

371 din 1 februarie 2014 a Judecătoriei Ploiești) pentru că reprezentau perioade

executate din pedepse pronunțate pentru infracțiuni aflate în concurs, ceea ce nu

este cazul în speță. În cauză, una dintre infracțiunile aflate în concurs este în

stare de recidivă față de pedeapsa pronunțată prin sentința penală nr. 179 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Galați.

Dacă infracțiunile

pedepsite printr-o hotărâre sunt concurente cu cele pedepsite printr-o a doua hotărâre,

iar acestea din urmă sunt, la rândul lor, în concurs cu infracțiunile pedepsite

printr-o a treia hotărâre nu înseamnă neapărat că infracțiunile pedepsite prin prima

hotărâre și cele pedepsite prin a treia hotărâre sunt și acestea concurente, nefiind

vorba de o relație de "tranzitivitate". Un exemplu în acest sens îl constituie

chiar situația din prezenta cauză.

Având în vedere

că în cauză, spre deosebire de sentințele de contopire anterior menționate, nu s-a

mai reținut concursul de infracțiuni prin raportare la pedeapsa pronunțată prin

sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005 a Tribunalului Galați, ci recidiva, efectuându-se

contopirea cu restul rămas neexecutat, era firesc ca din pedeapsa rezultantă să

nu se mai scadă perioada executată în baza sentinței penale nr. 179 din 4

aprilie 2005 a Tribunalului Galați (de la 11 martie 1993 la 26 martie 1993 și, respectiv,

de la 26 octombrie 2000 la 17 februarie 2004), fără ca prin aceasta să se aducă

atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

Atât C. proc.

pen. 1968 (art. 449) cât și actualul C. proc. pen. (art. 585) prevăd posibilitatea

modificării pedepsei, în cursul executării, în cazul în care se constată existența

concursului de infracțiuni sau a recidivei.

Prin decizia penală

nr. 562/CO din 01 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, în Dosarul nr. 12883/3/2014, în baza art. 425

1

alin. (7)

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestația formulată de Parchetul de

pe lângă Tribunalul București, desființată în parte hotărârea atacată, respectiv

sentința penală nr. 1545 din 23 mai 2014 (Dosar nr. 12883/3/2014) a Tribunalului

București, secția I penală, și, rejudecând:

A fost înlăturată

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen. 1969 pe o durată de 783 zile, din cadrul operațiunii de descontopire

a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012

a Tribunalului Bacău, cu aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință, în baza

art. 40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06 martie 2012

a Tribunalului Bacău, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 1166 din

02 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și nr.

684 din 28 iunie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală

nr. 712/P/2012 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală,

în sensul că aplică petentului D.S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare,

pe care a sporit-o cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni

și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare.

În temeiul

art. 43 alin. (2) C. pen. a fost adăugată pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și

1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat

din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 179 din 4 aprilie 2005

a Tribunalului Galați, definitivă la 4 ianuarie 2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare

a modificărilor aduse prin sentința penală nr. 371 din 1 februarie 2014 a Judecătoriei

Ploiești, definitivă prin necontestare la 6 februarie 2014), în final condamnatul

urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare.

În baza art. 45

alin. (1) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) C. pen., pe o perioadă

de 4 ani.

În baza art. 45

alin. (5) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din

durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23 ianuarie 2008 la 1

februarie 2014 și de la 04 aprilie 2014 la zi și au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

În baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația

formulată de contestatorul-condamnat D.S.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul-condamnat D.S. la plata sumei

de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON

a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri a formulat contestație la executare condamnatul D.S., întemeiată

pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Art. 598

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. prevede următoarele: „Contestația împotriva executării

hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (...) c) când se ivește vreo

nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".

În esență, contestatorul

a susținut că: s-a dispus contopirea unor pedepse executate integral; a fost încălcată

autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive; au fost aplicate greșit

dispozițiile privitoare la legea penală mai favorabilă; „restul de pedeapsă"

menționat în hotărâre nu există.

Prin motivarea

în fapt a contestației la executare condamnatul aduce critici de fond deciziei penale

nr. 562 din 01 august 2014 a Curții de Apel București a secției a II-a penală, hotărâre

prin care a fost soluționată definitiv cererea de contopire.

Motivele invocate

de contestator nu se încadrează în dispozițiile procedurale menționate mai sus,

tinzând la desființarea unei hotărâri definitive.

Prin contestația

la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate

de lucru judecat, aceasta fiind doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional,

menit să asigure punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii definitive

în conformitate cu legea.

Pe de altă parte,

contestatorul ignoră dispozițiile art. 40 alin. (3) C. pen. (corespunzătoare celor

ale art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968) potrivit cărora: „Dacă infractorul a executat

integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat

se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente".

Prin urmare, împrejurarea

că pedeapsa anterioară a fost integral sau parțial executată nu împiedică operațiunea

contopirii pedepselor pentru infracțiunile concurente.

De asemenea, este

de observat că art. 585 C. proc. pen. prevede posibilitatea modificării pedepsei

aplicate printr-o hotărâre definitivă „dacă la punerea în executare a hotărârii

sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive,

existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b)

recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte ce intră în conținutul aceleiași

infracțiuni". în toate aceste situații legea permite modificarea pedepselor,

chiar dacă au fost aplicate prin hotărâri definitive ale instanțelor superioare.

Totodată, s-a

constatat că instanța care a pronunțat decizia contestată a argumentat detaliat

mecanismul contopirii pedepselor, stabilind pedeapsa ce urmează a fi executată pentru

infracțiunile concurente, nefiind necesare lămuriri suplimentare.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație la executare condamnatul D.S.

A susținut, în

esență că s-a dispus contopirea unor pedepse executate integral că a fost încălcată

autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive și că au fost aplicate greșit

dispozițiile privitoare la legea penală mai favorabilă, iar „restul de pedeapsă"

menționat în hotărâre nu există.

Concluziile formulate

de apărătorul desemnat din oficiu al condamnatului, reprezentantul Ministerului

Public și ultimul cuvânt al condamnatului au fost consemnate în partea introductivă

a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestația

la executare formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu

criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art.

598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face

în următoarele cazuri:

a) când s-a pus

în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva a