ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2013

Deliberând asupra

revizuirii din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1195 din 12 iunie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis

recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva Deciziei civile nr. 1009A din

29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

în contradictoriu cu intimatul Garda Națională de Mediu, s-a modificat decizia

recurată, s-a admis apelul declarat de reclamantul C.N. împotriva Sentinței

civile nr. 13064 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 3

București, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în

parte cererea reclamantului și a obligat pârâta la despăgubiri în sumă de

40.000 euro, în echivalent în RON la data plății, păstrând celelalte dispoziții

ale sentinței.

În motivare, instanța

de recurs a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale

a pârâtei în temeiul art. 998 C. civ., existența faptei ilicite constând în

preluarea ursului fără temei legal, vinovăția pârâtei - atât timp cât aceasta

nu a făcut dovada cauzei străine exoneratoare de răspundere, prejudiciul

reclamantului constând în lipsirea sa de bunul proprietatea sa, iar legătura de

cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evidentă; în concluzie, se

impune, așadar, despăgubirea prin echivalent a reclamantului cu suma de bani

reprezentând valoarea ursului.

Împotriva deciziei

anterior menționate, Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a formulat

cerere de revizuire în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.,

solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii intimatului și anularea deciziei Curții de Apel

București.

În argumentarea

cererii de revizuire, revizuentul a arătat că instanța a stabilit valoarea

despăgubirilor în raport cu cererea reclamantului, fără a avea o argumentare

temeinică a pretențiilor acestuia, singurul act pe care îl deține

intimatul-reclamant fiind înscrisul de la C.G. SRL de cumpărare a ursoaicei T.

cu o valoare de "2100000", autenticitatea acestuia fiind pusă sub

semnul întrebării.

Analizând cererea de

revizuire formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru

următoarele considerente:

Rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. 1 pct. 7 C. proc. civ. se

găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite,

dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea

situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că

fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar singura

modalitate de rezolvare a acestei situații este revizuirea și anularea ultimei

hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Revizuenta din

prezenta cauză nu a indicat care sunt hotărârile potrivnice ce au dobândit

autoritate de lucru judecat, ci s-a limitat la a arăta că decizia instanței de

recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor referitoarea la cercetarea

înscrisurilor depuse în combaterea recursului, ceea ce ar fi putut constitui,

cel mult, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în

prezent abrogat și, oricum, inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor

prevăzute de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la

existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Interpretarea dată

probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului

de revizuire bazat pe existența a două hotărâri potrivnice în condițiile art.

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Apreciind că prin

reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de

rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două dosare și

neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice

ale căror dispozitive nu se pot concilia, situație care nu este incidentă în

speța dedusă judecății, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată

de revizuenta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General București

împotriva Deciziei nr. 1195 din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 20699/301/2012.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea revizuentei să achite

intimatului C.N. suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată, conform chitanței

depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta Garda Naționala de Mediu - Comisariatul

General București împotriva Deciziei nr. 1195 din 12 iunie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 20699/301/2012.

Obligă revizuenta să

achite intimatului C.N. suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS