ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2013

Deliberând asupra revizuirii din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1195 din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva Deciziei civile nr. 1009A din 29 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Garda Națională de Mediu, s-a modificat decizia recurată, s-a admis apelul declarat de reclamantul C.N. împotriva Sentinței civile nr. 13064 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta la despăgubiri în sumă de 40.000 euro, în echivalent în RON la data plății, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivare, instanța de recurs a reținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei în temeiul art. 998 C. civ., existența faptei ilicite constând în preluarea ursului fără temei legal, vinovăția pârâtei - atât timp cât aceasta nu a făcut dovada cauzei străine exoneratoare de răspundere, prejudiciul reclamantului constând în lipsirea sa de bunul proprietatea sa, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evidentă; în concluzie, se impune, așadar, despăgubirea prin echivalent a reclamantului cu suma de bani reprezentând valoarea ursului. Împotriva deciziei anterior menționate, Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii intimatului și anularea deciziei Curții de Apel București. În argumentarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că instanța a stabilit valoarea despăgubirilor în raport cu cererea reclamantului, fără a avea o argumentare temeinică a pretențiilor acestuia, singurul act pe care îl deține intimatul-reclamant fiind înscrisul de la C.G. SRL de cumpărare a ursoaicei T. cu o valoare de "2100000", autenticitatea acestuia fiind pusă sub semnul întrebării. Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. 1 pct. 7 C. proc.

civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar singura modalitate de rezolvare a acestei situații este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Revizuenta din prezenta cauză nu a indicat care sunt hotărârile potrivnice ce au dobândit autoritate de lucru judecat, ci s-a limitat la a arăta că decizia instanței de recurs a fost dată cu încălcarea dispozițiilor referitoarea la cercetarea înscrisurilor depuse în combaterea recursului, ceea ce ar fi putut constitui, cel mult, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., în prezent abrogat și, oricum, inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de revizuire bazat pe existența a două hotărâri potrivnice în condițiile art. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Apreciind că prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două dosare și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, situație care nu este incidentă în speța dedusă judecății, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General București împotriva Deciziei nr. 1195 din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 20699/301/2012. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea revizuentei să achite intimatului C.N. suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Garda Naționala de Mediu - Comisariatul General București împotriva Deciziei nr. 1195 din 12 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 20699/301/2012. Obligă revizuenta să achite intimatului C.N. suma de 1.200 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2013. Procesat de GGC - AS