ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2013

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția I c ivilă, prin decizia civilă nr. 2472 din 29 noiembrie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de F.G., cu motivarea că exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, prin care nu a fost evocat fondul litigiului, nu se încadrează în condițiile imperative impuse de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri, F.G. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, fără a indica vreun motiv de nelegalitate. Având în vedere disp. art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția invocată, în considerarea următoarelor: Potrivit disp. art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel”. Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire, deoarece, conform disp. art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., aceste hotărâri sunt irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. În speța dedusă judecății, F.G. a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță ce a soluționat o cerere de revizuire, nesusceptibilă, deci, de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Această concluzie decurge și din observarea disp. art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în soluționarea cererilor de revizuire, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În consecință, față de considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 5 din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva deciziei nr. 2472 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva deciziei nr. 2472 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 noiembrie 2013.