ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2013

Analizând actele și lucrările dosarului,

se constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția

I c

ivilă, prin decizia civilă nr. 2472

din 29 noiembrie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

de F.G., cu motivarea că exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva

unei hotărâri pronunțate în recurs, prin care nu a fost evocat fondul

litigiului, nu se încadrează în condițiile imperative impuse de art. 322 alin.

(1) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, F.G. a

formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, fără a indica vreun motiv de

nelegalitate.

Având în vedere disp. art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în tot sau

în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția inadmisibilității

recursului, invocată din oficiu.

Astfel, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția

invocată, în considerarea următoarelor:

Potrivit disp. art. 299 C. proc. civ.,

„sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date

în apel”.

Prin urmare, potrivit legii, nu există

posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în

soluționarea unei cereri de revizuire, deoarece, conform disp. art. 377 alin.

(2) pct. 5 C. proc. civ., aceste hotărâri sunt irevocabile, deci nesusceptibile

de recurs.

Unul dintre principiile fundamentale

ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și

presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor

lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu

pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și

la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care

prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă

numai în condițiile legii.

În sistemul nostru de drept mijloacele

procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și

efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac,

regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin

lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu

natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă judecății, F.G. a

solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță ce a

soluționat o cerere de revizuire, nesusceptibilă, deci, de a fi atacată, la

rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific

căii de reformare.

Această concluzie decurge și din

observarea disp. art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de

hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și

deciziile date în soluționarea cererilor de revizuire, precum și din principiul

unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În consecință, față de considerentele

expuse, în baza disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137

alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 5 din același act normativ, Înalta Curte

va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenta F.G. împotriva

deciziei nr. 2472 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de revizuenta F.G. împotriva deciziei nr. 2472 din 29 noiembrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

07 noiembrie 2013.