ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 409/R, pronunțată la data de 6 mai 2014, în Dosarul nr. 199/273/2013,

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins recursul declarat de reclamantele

B.D. și B.M., prin mandatar B.G. împotriva deciziei civile nr. 40/R din 13 februarie

2014, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, că, întrucât decizia civilă nr. 40 din

13 februarie 2014 a fost pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în calea de atac

a recursului, potrivit art. 299 C. proc. civ., împotriva ei nu mai este permisă

exercitarea unui alt recurs, din care cauză Curtea a respins, ca inadmisibil, prezentul

recurs exercitat de reclamante prin mandatarul lor.

Cu privire la această decizie a formulat

cerere de revizuire recurentul-reclamant B.G., în calitate de reprezentant al B.D.

și B.M., și întemeiată în drept pe prevederile pct. 1, pct. 2, pct. 3, pct. 4 și

pct. 7 ale art. 322 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 28

ianuarie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția de inadmisibilitate

a cererii de revizuire, conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

cu referire la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 377 alin.

(2) pct. 5 C. proc. civ.

Față de dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a cererii

de revizuire, în raport

cu

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta

cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C.

proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor

procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător,

legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și

de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând

una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin urmare, revine persoanei interesate

obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual-civile,

aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în

fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate

de dreptul intern, prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă

că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei

căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de

lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere” în cele nouă cazuri expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Din interpretarea dispozițiilor art. 322

alin. (1) C. proc. civ., rezultă că, obiect al revizuirii poate fi o hotărâre rămasă

definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de

o instanță de recurs atunci când evocă fondul, fără nu o hotărâre pronunțată, la

rândul ei, într-un recurs respins ca inadmisibil.

Admisibilitatea căii extraordinare de atac

a revizuirii, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează,

restrictiv, în raport cu motivele de revizuire prevăzute de art. 322 C. proc. civ.,

iar retractarea hotărârii atacate este condiționată de caracterul fondat al acestora.

Intenția legiuitorului la redactarea acestui

text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar pe cale de retractare numai

al hotărârilor suspuse deja reformării, în acest sens fiind și dispozițiile

art. 322 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., care fac trimitere expresă la hotărârile

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Or, în speță, este de observat că, obiect

al cererii de revizuire de față îl constituie decizia civilă nr. 409/R din 6 mai

2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 199/273/2013,

prin respectiva decizie fiind

respins, ca inadmisibil, un recurs formulat de aceeași parte împotriva unei hotărâri

date într-un alt recurs (hotărâre irevocabilă).

În atari condiții, decizia Curții de Apel

Timișoara nu era susceptibilă de a face obiectul unei cereri de revizuire, nefiind

o hotărâre dintre cele enumerate de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., respectiv,

o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau o hotărâre

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, astfel că, sub acest aspect,

se reține inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovate de revizuent, căci,

prin hotărârea revizuită, recursul declarat de către aceeași parte împotriva unei

hotărâri irevocabile a fost respins, ca inadmisibil.

Or, în lipsa unei dispoziții derogatorii,

hotărârea prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul, nu poate fi atacată

nici prin căile ordinare, și nici prin căile extraordinare de atac, cererea de revizuire

a unei asemenea hotărâri fiind inadmisibilă, întrucât, hotărârea revizuită nu este

din cea la care se referă textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre

pronunțată în recurs inadmisibil să fie supusă unei cereri de revizuire, în alte

condiții decât cele prevăzute în art. 322 C. proc. civ., situația în speță, soluțiile

pronunțate sub aspect procedural ar da naștere unor situații juridice aberante pentru

ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la stabilirea sistemului de jurisdicție.

Prin dispozițiile legii procesual-civile,

legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului

legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața

legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în

ordinea de drept.

Și în cazul cererii de revizuire, dacă

s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al

căii de atac, privind anumite neregularități prevăzute de lege, ceea ce nu este

în sprijinul reglementării date de lege acestei instituții.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea

unei cereri de revizuire împotriva unei decizii date asupra unui recurs inadmisibil

și, în aceste condiții, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat

cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalității căii de atac, în raport de

prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exercițiul

căilor de atac fiind pus la dispoziția părților, în limitele și condițiile legii.

Așa fiind, în speță, decizia dată în recurs

nu întrunește condiția cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., situație în care

nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, în această ipoteză, exercitarea

căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite

condițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile

se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, în conformitate cu prevederile

art. 322 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității

invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentei cereri de revizuire deduse

judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată

de revizuentul B.G., în calitate de reprezentant al B.D. și B.M. cu privire la decizia

civilă nr. 409/R din 6 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I civilă, în Dosarul nr. 199/273/2013, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

ianuarie 2015.