ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3649/2010

Prin sentința comercială nr. 5309 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, s-au respins capetele din acțiunea principală formulată de reclamantele D.A., I. F. și C.E.L. împotriva pârâtelor S. N.T.G.N.T. SA Mediaș și C. Corbeanca prin P. referitoare la modificarea traseului conductei, autorizarea reclamantelor de a efectua această lucrare și plata unor daune de 100.000 lei pe zi ca neîntemeiate. S-a anulat, ca insuficient timbrată, cererea precizatoare formulată de reclamante la 28 martie 2008. Cererea de chemare în garanție formulată de S.N.T.G.N.T. Mediaș împotriva chematelor în garanție SC G.P. SA și SC C. SA prin lichidator G.G.E. SPRL Ploiești a fost declarată nulă.

Totodată, s-a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție a SC T. SRL Slobozia formulată de SC G.P. SA. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantele nu au dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale. Astfel, nu a fost probată existența unei fapte ilicite a pârâtelor în contextul în care instalarea conductelor a fost executată în temeiul autorizației de construire nr. 1416 din 05 martie 1998 emisă de C.J. Ilfov. De asemenea, reclamantele nu au răsturnat prezumția de bună-credință de care se bucură pârâtele potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ. și nu s-a relevat vinovăția pârâtelor care, în temeiul Legii nr. 351/2004 beneficiază de dreptul de uz, dreptul de servitute legală de trecere, dreptul de restrângere sau încetare a unor activități, precum și dreptul de acces la utilitățile publice.

În privința prejudiciului s-a reținut că acesta nu a fost dovedit, câtă vreme categoria de folosință a terenului traversat de conducta pârâtelor este de teren arabil, iar reclamantele nu au făcut dovada unor demersuri în vederea schimbării categoriei de folosință. A fost anulată ca insuficient timbrată, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cererea precizatoare formulată de reclamante prin care au solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri. Conform art. 133 C. proc. civ., Tribunalul a declarat nulă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul unu, pentru precizarea valorii obiectului cererii la termenul din 12 septembrie 2008. Reținând caracterul absolut și peremptoriu al excepției lipsei de interes, constatând că la termenul din 9 mai 2008 a fost admisă această excepție, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul doi a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței Tribunalului București a fost admis prin decizia comercială nr. 143 din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială și în consecință s-a desființat în parte sentința doar în partea care privea anularea ca insuficient timbrată a cererii precizatoare formulată de reclamante la 28 martie 2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În considerentele deciziei curtea a reținut că soluția de respingere a cererii privind mutarea conductelor de gaz este corectă raportat la împrejurarea că lucrările au avut la bază o autorizație de construire, iar conductele fac parte din S.N.T.G.N., proprietate publică a statului, conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 351/2004.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri formulată de reclamante s-a reținut că, în mod greșit a fost anulată ca netimbrată, în condițiile în care acestea și-au micșorat câtimea pretențiilor în limita taxei de timbru depusă la dosar, iar pe de altă parte nu s-a dat eficiență unei încheieri anterioare prin care au fost admise cererile de acordare a ajutorului public judiciar în sensul scutirii parțiale de obligația de a timbra cererea precizatoare în ce privește pe reclamantele C.E.L. și I.F. In același timp nu s-a ținut cont de prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., reținându-se de asemenea că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., cuantumul exagerat al taxelor stabilite de stat în sarcina justițiabilului limitează accesul al justiție care astfel devine strict teoretic.

Curtea a mai reținut, cu privire la susținerile SC C. SA prin lichidator judiciar, că suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu se impune, câtă vreme citarea acesteia s-a efectuat pentru rațiuni de opozabilitate, precum și datorită faptului că cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva acestei părți a fost anulată la prima instanță, iar soluția nu a fost criticată în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantele, cât și pârâta C. Corbeanca. 1. În recursul declarat de reclamantele D.A., I.F. și C.E.L. acestea solicită modificarea în parte a deciziei pronunțate în apel, cu consecința admiterii apelului și pentru capătul unu de cerere și trimiterea cauzei spre rejudecare sub toate aspectele la prima instanță, astfel încât să se realizeze o judecată unitară.

În motivarea recursului reclamantele arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, invocând art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În sprijinul acestei critici recurentele susțin că, prin decizia pronunțată în apel nu s-au analizat motivele de apel prin care reclamantele au învederat faptul că la respingerea acțiunii, prima instanță nu a ținut cont de împrejurarea că pârâta nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale de obținere a acordurilor prealabile ale proprietarilor pe terenul cărora s-a instalat conducta, în baza art. 82 din Legea nr. 18/1992 și cărora le-a fost îngrădit dreptul de proprietate tară plata unor despăgubiri în baza art. 44 alin. (5) din Constituție.

Recurentele mai arată că instanța de apel a respins cererea privind mutarea conductelor de gaz reținând dispozițiile Legii nr. 351/2004, fără a face referiri în motivare la criticile apelantelor, vizând nerespectarea art. 82 din Legea nr. 18/1991 și 44 alin. (5) din Constituție, ceea ce face să intre în puterea lucrului judecat reținerile cu privire la lipsa vinovăției și lipsa vreunui prejudiciu. Al doilea motiv de recurs vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sub acest aspect recurentele invocă împrejurarea că instanțele au încălcat prevederile art. 82 din Legea nr. 18/1991 referitoare la obținerea acordului proprietarilor anterior lucrării și despăgubirea prealabilă a acestora.

2. În recursul declarat de pârâta C. Corbeanca prin P. se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea pronunțată în apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În acest sens recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a considerat că a fost timbrat corespunzător capătul de cerere privind pretențiile, de vreme ce reclamantele au depus o cerere de renunțare la judecată, potrivit art. 246 C. proc. civ. și au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru. Pe fondul pretențiilor recurenta susține că nu a fost probată existența unei fapte ilicite a pârâtelor în contextul în care instalarea conductelor a fost executată în baza unei autorizații de construire.

De asemenea, invocă prevederile art. 1899 alin. (2) C. civ., privind prezumția de bună-credință, susținând că apelantele nu au reușit să răstoarne această prezumție în condițiile în care persoanele care figurau drept proprietari ai terenului traversat de conductă și-au exprimat acordul în vederea amplasării acesteia, la 28 iunie 1996, în timp ce reclamantele au fost puse în posesie ulterior, la 5 noiembrie 1996, titlul de proprietate fiind emis în 1997. În același timp, recurenta invocă prevederile Legii nr. 351/2004 în baza cărora concesionarii din sectorul de gaze naturale beneficiază de o serie de drepturi asupra terenurilor sau al altor bunuri proprietatea publică sau privată a persoanelor fizice sau juridice, printre care și dreptul de servitute legală, care le conferă acestora dreptul de a instala rețele, conducte, linii, stâlpi și alte echipamente aferente.

Ori, se afirmă că reclamantele nu au dovedit prejudiciul cauzat ca urmare a desfășurării construcțiilor autorizate și nici faptul că au solicitat schimbarea categoriei de folosință din teren arabil în teren apt construirii. Prin întâmpinarea înregistrată la 14 octombrie 2010 S.N.T.G.N.T. SA a solicitat respingerea recursului formulat de reclamante, arătând în apărare că nu sunt incidente în speță prevederile art. 82 din Legea nr. 18/1991 întrucât terenul nu a fost ocupat pentru remediere de deranjamente, ci pentru instalarea conductei. Ordinul prefectului se solicită numai în situația în care proprietarii nu își dau acordul de intrare în teren în caz de avarie sau explozie, însă în speță pârâta a deținut acordul proprietarilor, respectiv acordul dat de N.T.

I. În ceea ce privește invocarea de către recurente a prevederilor art. 44 alin. (5) din Constituție, intimata invocă prevederile alin. (7) care se referă la exercitarea dreptului de proprietate în limitele legii. În acest sens intimata arată că, în calitatea sa de operator licențiat răspunde de funcționarea sistemului național de transport gaze naturale în condiții de siguranță, conductele magistrale de transport constituind proprietatea publică a statului, iar lucrările de realizare, reabilitare, retehnologizare, exploatare și întreținerea a acestora sunt lucrări de utilitate publică. Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate se vor retine următoarele: 1. - În privința recursului declarat de reclamante, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., se va reține că decizia pronunțată în apel s-a dat cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în baza cărora judecătorul trebuie să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere și nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților, care sprijină aceste cereri. Din considerentele deciziei rezultă că s-a răspuns argumentelor invocate de apelante în mod implicit. Nici criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate, reținându-se corect că lucrările de montare a conductelor de gaz au avut la bază autorizații de construcție, iar aceste conducte fac parte din sistemul național de transport al gazelor naturale, care constituie proprietatea publică a statului.

Sub aspectul incidenței art. 82 din Legea nr. 18/1991, în mod corect s-a reținut că, prealabil autorizațiilor de construire nr. 1416/1998 și 89/2001, pârâta a obținut la data de 28 iunie 1996 acordul deținătorilor terenului la acea dată, reclamantele fiind puse în posesie ulterior acestui moment, respectiv la 5 noiembrie 1996, și obținând titlul de proprietate la 25 iunie 1007. 2. - Recursul pârâtei C. Corbeanca prin P. prin care invocă nelegalitatea deciziei pronunțată în apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat. Astfel, la data de 28 martie 2008 reclamantele au formulat o cerere de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de existența pe terenul proprietatea lor, a conductelor de gaz aparținând pârâtei S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș. Prin încheierea din 3 noiembrie 2008 prima instanță a încuviințat în parte cererea reclamantelor C.E., D.A. și I. F. de acordare a ajutorului public judiciar. Acest capăt de cerere a fost în mod greșit anulat ca insuficient timbrat, în condițiile în care reclamantele și-au micșorat câtimea pretențiilor în limita taxelor de timbru, lipsind astfel de eficiența și efecte juridice încheierea de încuviințare a ajutorului public judiciar și tară a ține seama de prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ. La adoptarea deciziei de trimitere spre judecare primei instanțe a cererii în despăgubiri, în mod just instanța de apel a reținut și jurisprudența C.E.D.O. în materie potrivit căreia un cuantum exagerat al taxelor stabilite de stat în sarcina justițiabilului limitează accesul la justiție, ceea ce aduce atingere implicit dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. l din Constituție și art. l din Primul Protocol adițional la C.E.D.O.

În baza acestor considerente, în mod corect instanța de apel a desființat în parte hotărârea primei instanțe și a trimis spre judecare cererea precizatoare formulată de reclamante la 28 martie 2008, astfel încât, reținând dispozițiile art. 312 alin. (l) C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamante și pârâta C. Corbeanca, prin P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele C.E., D.A. și I.F. și de pârâta C. CORBEANCA PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 143 din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.