ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3235/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1917 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins excepția lipsei de interes a reclamantului R.C., invocată de către pârâții P.M., T.C. și SC P. SRL, a admis excepția lipsei capacității de folosință a publicației "Z.V." și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta. Totodată a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe ceilalți doi pârâți, în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 10.000 lei, despăgubiri morale, precum și să publice, pe cheltuiala lor, timp de o lună, pe prima pagină a ziarului din acțiune, această hotărâre. Pârâții au mai fost obligați, în solidar, și la 3.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

În motivare, s-a reținut în fapt că, în urma unui contract încheiat cu o terță persoană, acționar minoritar al societății comerciale al cărei director este reclamantul, care desfășoară activitate în scopul preluării în întregime a societății, P.M.T.C., au declanșat o campanie de denigrare a reclamantului căreia s-a publicat diverse articole în care sunt cu mult depășite limitele corectei informări a publicului context în care, cu prilejul desfășurării unui miting al salariaților societății, în interiorul curții acesteia, pârâtul persoană fizică, ce a pretins că se află acolo în scopul relatării desfășurării acestui miting, a adresat reclamantului apelative calomnioase și jignitoare, înregistrând, în același timp, gestul reclamantului de a încerca blocarea actului său de a filma cu telefonul mobil și postând înregistrarea pe internet, spre a-și susține afirmația potrivit căreia reclamantul ar fi încercat să-i sustragă telefonul.

S-a constatat că adresarea, în cadrul mulțimii de salariați adunați la mitingul legat de anumite decizii manageriale, cu apelativul de "hoț" a depășit limitele rolului jurnalistului, ieșind de sub apărarea oferită de art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale unei prese libere, aducând o atingere nejustificată reputației reclamantului. Prin urmare, prin atitudinea adoptată pârâtul și-a depășit obligațiile impuse de art. 1 - 3 din Codul deontologic al profesiei de ziarist, respectiv de a reda adevărul, de a da publicității informații verificate ca reale, iar nu de a prezenta opiniile sale și de a nu se manifesta personal la mitingurile la care participă în calitate de ziarist.

Așa fiind, s-a apreciat că există o faptă ilicită, provocatoare a unui prejudicii de ordin moral pentru reclamant, așa încât se impune obligarea pârâților de a repara acest prejudiciu. De asemenea, prima instanță a apreciat că suma inițial solicitată, de 550.000 lei este excesivă, motiv pentru care a redus suma la 10.000 lei, cu obligarea publicării a prezentei hotărâri, în ziarul SC P. SRL timp de o lună, pe prima pagină, reparație rezonabilă pentru acest prejudiciu dificil de cuantificat. În ceea ce privește excepția invocată de către pârâți, respectiv excepția lipsei interesului reclamantului, prima instanță a constatat că, atâta timp reclamantul pretinde existența unui prejudiciu, a unui drept de a se bucura de o bună reputație căreia i s-a adus atingere prin fapta imputată pârâților, pretenția respectivă îi conferă interes.

Cât privește capacitatea de folosință a publicației "Z.V.", s-a constatat că aceasta nu este o persoană cu drepturi și obligații civile în plan material și procesual, drepturile aparținând societății comerciale ce editează publicația. Împotriva sentinței au formulat apel pârâții P.M.T.C. și SC P. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, în realitate, apelativul de "hoț" folosit la adresa reclamantului nu a fost decât o reacție determinată de gestul acestuia de a-i smulge telefonul cu care filma mitingul, odată cu agresiunea exercitată asupra sa. Ca atare, nu există vreun prejudiciu adus prestigiului moral al reclamantului, fapta sa ieșind din sfera ilicitului, fiind un răspuns la gestul reclamantului, ce a încercat să îl lipsească de bunul proprietatea sa.

În acest context, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei obligații la plata de despăgubiri, cât și pe cea de publicare pe cheltuiala pârâților, timp de o lună, în prima pagină a ziarului, a hotărârii instanței de judecată. Prin Decizia civilă nr. 60/2013 din 2 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâților și au fost obligați pârâții la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant. S-a constatat, din probele administrate în cauză, că martorii propuși de pârâți nu cunoșteau decât relatările pârâtului P.M. despre miting, iar din înregistrarea aflată la dosar reiese că s-a încercat, într-adevăr, obturarea camerei aparatului de înregistrare, fără ca gestul să fie unul de preluare a acestui aparat.

Afirmația apelantului - pârât, în contextul în care recunoaște, în mod clar, că a fost plătit prin contract pentru a publica articolele denigratoare, concomitent cu oferta făcută ca, în schimbul plății unei sume de bani echivalente, să nu publice asemenea informații, depășește în mod evident scopul pentru care a fost recunoscut dreptul la libertatea presei, ziaristul primind foloase materiale din partea unui adversar comercial al reclamantului și desfășurând întreaga sa activitate pentru a servi interesele acestui adversar după ce, inițial, a încercat să se pună în slujba reclamantului în schimbul aceleiași sume.

Nici starea emoțională care, eventual, ar fi atras lipsa de culpă ca element al răspunderii civile delictuale, respectiv reacția la încercarea de a i se smulge telefonul, nu se constată dovedită, în condițiile în care pârâtul și societatea care publică articolele denigratoare au un contract încheiat în scopul realizării acestei activități de denigrare a reclamantului, contract ce stă la baza întregului context în care faptele s-au petrecut, fiind lipsit de relevanță dacă limitele acestui contract față de terța persoană ce nu este parte în procesul de față, ar fi fost depășite de către cei doi pârâți.

Așa fiind, conchide instanța de apel, în cauza de față fapta este săvârșită de către pârâtul persoană fizică, sub acoperirea desfășurării activității de ziarist și în baza unui contract în care s-a angajat, în această calitate și pentru societatea pârâtă, cu adversarul comercial al reclamantului, iar cea mai bună reparație o constituie într-adevăr, publicarea în chiar ziarul la care ziaristul publică, a hotărârilor instanței judecătorești, așa cum și în cazul faptelor săvârșite în mediul audiovizual hotărârea de sancționare este publicată în același mediu și de către făptuitor. Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâții P.M.T.C. și SC P. SRL Râmnicu Vâlcea au declarat recurs.

Pârâții arată că hotărârea pronunțată cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul că s-a reținut greșit încheierea unui contract, neexistând la dosar un asemenea act, iar articolele în care este criticată activitatea intimatului - reclamant fac obiectul altor cauze, în care s-au pronunțat alte soluții. Referitor la mitingul desfășurat în fața intrării SC O. SA, se arată că recurentul - pârât nu a participat în calitate de ziarist, ci în această calitate a participat, alături de alți ziariști, inclusiv televiziuni. Mai arată recurenții că în calitate de ziarist pârâtul a filmat protestul salariaților și nu a adresat reclamantului apelative calomnioase sau jignitoare până la momentul în care acesta l-a bruscat și a intenționat să-i smulgă telefonul mobil cu care filma mitingul.

Articolele la care face referire reclamantul au fost scrise și publicate tocmai în virtutea dreptului la exprimare și determinate de interesul public pe care îl are societatea comercială pentru viața social - economică a județului Vâlcea. În continuare, recurenții prezintă relațiile dintre Z.V., SC O. SA, sub aspectul publicării unor machete săptămânale și al contravalorii serviciilor prestate. De asemenea, recurenții susțin că libertatea de a primi și comunica informații implică interzicerea oricărui sistem de cenzură, invocând Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la noțiunea de informare, libertatea ziaristului și că împiedicarea presei de a informa publicul aduce o îngrădire a libertății de exprimare care poate avea un efect descurajant; sens în care menționează jurisprudența Curții de la Strassbourg.

În consecință, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. Invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte din oficiu a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție. Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva excepției invocate, reține nulitatea acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente: Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurenții își exprimă nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțele anterioare, dar aceste critici tind spre o restabilire a situației de fapt și o reapreciere a probelor administrate în cauză, reprezentând în esență critici de netemeinicie, care nu pot fi formulate în recurs.

Înalta Curte constată că recurenții, deși au invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., dezvoltă critici de netemeinicie a deciziei de apel, ce nu pot fi încadrate în motivele de drept expres invocate și nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții nu s-au conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să poată fi invocate conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererii de recurs. Având în vedere ca apărătorul intimatei a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îi oblige pe recurenți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei, dovedite cu chitanța depusă la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâții P.M.T.C. și SC P. SRL Râmnicu Vâlcea Deciziei civile nr. 60/2013 din 2 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurenții să plătească intimatului - reclamant R.C. suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL