ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 26/PI din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus:

În baza art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, la pedeapsa de: 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la pedeapsa de: 4 luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals la pedeapsa de: 2 luni închisoare.

În baza art. 253

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată la pedeapsa de: 5 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul D.D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și art. 248

1

C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata I.N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, la pedeapsa de: 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei I.N.A., stabilind un termen de încercare de 7 ani în condițiile art. 82

2

C. pen.

S-a încredințat supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și anume:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de către acesta;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., a căror executare a suspendat-o pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și în consecință au fost obligați în solidar inculpații D.D.G. și I.N.A. în favoarea acestei părți civile la plata sumei de 364.644 euro în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data plății reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. A fost obligat inculpatul D.D. la plata sumei de 544.388 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale în favoarea aceleiași părți civile.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra

bunurilor mobile și imobile, precum și măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor bancare aparținând inculpatului D.D.G., până la concurența sumei de 1.219.604 euro, luate prin ordonanța din 28 februarie 2012 în Dosarul nr. 63/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea, după cum urmează: a

sechestrului asigurător, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul D.D.G. și anume: clădire proprietate privată situată la adresa: Oradea, str. D., în suprafață de 72,97 mp, nr. C.F. XX, nr. topo AA, valoare impozabilă 133.342 RON; teren proprietate privată în suprafață de 12 mp, din care ocupat 12 mp, situat la adresa: Oradea, str. D., în suprafață de 72,97 mp, nr. C.F. XX, nr. topo AA, suprafețe defalcate; a sechestrului asigurător asupra părților sociale deținute de inculpatul D.D.G., și anume un număr de 10 părți sociale, reprezentând un procent de 50% din total părți sociale, deținute de inculpat la societatea comercială SC P. SRL Oradea; a măsurii popririi asigurătorii asupra sumelor de bani existente și viitoare din conturile deținute de inculpatul D.D.G., la unitatea bancară Banca R.D. SA.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra

bunurilor mobile și imobile

deținute de inculpata I.N.A.,

până la concurența sumei de 1.219.604 euro,

măsură luată

prin ordonanța din 28 februarie 2012 în Dosarul nr. 63/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Oradea

după cum urmează: a sechestrului asigurător asupra unui apartament situat la adresa: Cluj-Napoca, str. I., în suprafață de 64,73 mp, nr. C.F. YY Cluj-Napoca, nr. topo BB, valoare impozabilă 143.996 RON; a sechestrului asigurător a părților sociale deținute de inculpata I.N.A., și anume un număr de 20 părți sociale, reprezentând un procent de 100% din total părți sociale, deținute de inculpată la SC D.S.C. SRL București.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat parțial hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a Consiliului de Administrație a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și a procesului verbal aferent ședinței Consiliului de Administrație din data de 29 iulie 2008, în privința mențiunilor false referitoare la aprobarea înstrăinării imobilelor din patrimoniul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 12.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 190 C. proc. pen. s-au admis cererile formulate pentru decontarea cheltuielilor, urmând ca plata sumei de 500,91 RON către martorul P.B. și plata sumei de 264,29 RON către martorul G.P.T., reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasarea acestora în instanță, să se facă din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin procesul verbal din data de 20 noiembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea s-a sesizat din oficiu, în urma publicării unor articole publicate în mass-media, cu privire la existența unor indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. cu referire la art. 13 alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 43/2002, prin care s-a cauzat un prejudiciu de peste un milion de euro.

Prin rezoluția din data de 18 decembrie 2008, cauza declinată de către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj și înregistrată la Serviciul Teritorial Oradea sub nr. 119/P/2008, a fost conexată la dosarul penal nr. 63/P/2008, dată fiind identitatea deplină de obiect și făptuitori.

La data de 01 aprilie 2009, reprezentanții Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București au depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale pentru identificarea persoanelor care se fac vinovate de înstrăinarea imobilelor aparținând companiei cu încălcarea prevederilor legale, stabilirea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei, cu mențiunea de constituire de parte civilă împotriva tuturor persoanelor implicate.

Ulterior, prin adresa din 31 mai 2010, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.187.600 euro, reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat prin vânzarea proprietăților companiei, fără respectarea prevederilor legale, precum și cu suma de 544.388 RON, reprezentând cuantumul redevenței achitate în avans de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și rămasă nerecuperată.

Din actele dosarului rezultă că, inculpatul D.D.G., în data de 22 mai 2007, a fost numit în funcția de director general adjunct al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, având în responsabilitate Direcția Generală de Proiecte, iar în data de 18 aprilie 2008, a fost numit director general și președinte al consiliului de administrație din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București. În perioada 22 mai 2007 – 18 aprilie 2008, inculpatul D.D.G. a acționat ca președinte de fapt al consiliului de administrație, înlocuindu-l pe fostul director general G.M.

În perioada martie 2008 – iulie 2008, inculpatul D.D.G. a introdus în mod repetat pe ordinea de zi a ședințelor consiliului de administrație al companiei puncte referitoare la înstrăinarea unor active imobiliare din patrimoniul companiei, respectiv un teren situat în localitatea Oradea, patru case situate în localitatea Cluj-Napoca și un canton situat în localitatea Feleac, județul Cluj, după cum urmează:

Pe ordinea de zi a ședinței consiliului de administrație al companiei din data de 31 martie 2008, pct. 7, 10, 11, s-au introdus notele de fundamentare din 26 februarie 2008, având ca obiect oportunitatea înstrăinării a patru case situate în localitatea Cluj-Napoca, str. L., oportunitatea înstrăinării cantonului situat în localitatea Feleac, județul Cluj, respectiv oportunitatea înstrăinării unui teren situat în Oradea, str. O., jud. Bihor, note care au fost întocmite de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, subunitate a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, întrucât imobilele în cauză se aflau în patrimoniul acestei subunități și care purtau semnătura de aprobare a inculpatului D.D.G., care a semnat în numele președintelui consiliului de administrație G.M.

Conform procesului verbal al ședinței consiliului de administrație al companiei din data de 31 martie 2008, pct. 7, 10 și 11 de pe ordinea de zi (…) au fost amânate în vederea prezentării unor detalii ale imobilelor în cauză și a fundamentării mai aprofundate pentru ședința următoare a consiliului de administrație, iar în cuprinsul hotărârii nr. 3 din 31 martie 2008 a consiliului de administrație, care poartă atât semnătura inculpatului D.D.G., care a semnat în numele directorului general al companiei, cât și semnătura lui C.E.R., în calitate de secretar al consiliului de administrație, pentru pct. 7, 10 și 11, s-a consemnat faptul că membrii consiliului de administrație au hotărât amânarea acestor puncte de pe ordinea de zi până la prezentarea unei fundamentări corespunzătoare.

În data de 08 aprilie 2008, a avut loc următoarea ședință a consiliului de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, sub conducerea directorului general al companiei, respectiv numitul G.M., iar ordinea de zi a acestei ședințe (pct. 3, 4, 5) cuprindea dezbaterea referitoare la oportunitatea înstrăinării imobilelor aflate în patrimoniul companiei. În această ședință au fost prezentate aceleași note de fundamentare ca și în ședința din data de 31 martie 2008, precum și adresa din data de 08 aprilie 2008, emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, referitoare la valoarea de inventar a imobilelor în cauză. Susținerea acestor note de fundamentare a fost efectuată de către numita L.C.M., în calitate de șef Birou Achiziții Terenuri din Cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, în baza împuternicirii date de directorul acestei subunități, respectiv numitul C.E.

Conform procesului verbal nr. 4 al ședinței consiliului de administrație al companiei din data de 08 aprilie 2008, membrii consiliului de administrație au analizat materialele prezentate și, întrucât acestea nu ofereau informații minime pentru dezbaterea subiectelor, au hotărât că, potrivit art. 2 alin. (8) din O.U.G. nr. 84/2003, consiliul de administrație al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA nu are inițiativă în legătură cu aceste puncte de pe ordinea de zi, respectiv nu au inițiativă în legătură cu înstrăinarea din patrimoniul companiei a imobilelor în cauză, aspect care este cuprins și în hotărârea nr. 4 din 08 aprilie 2008 a consiliului de administrație al companiei, care poartă atât semnătura inculpatului D.D.G., care a semnat în numele directorului general al companiei, cât și semnătura inculpatului C.E.R., în calitate de secretar al consiliului de administrație.

Ulterior ședinței consiliului de administrație din data de 08 aprilie 2008, în virtutea însărcinării primite cu ocazia desemnării în consiliul de administrație al companiei, reprezentanții Ministerului Transporturilor au întocmit un raport, pe care l-au înaintat către minister, raport în care se preciza faptul că membrii consiliului de administrație al companiei au hotărât să nu promoveze înstrăinarea imobilelor în cauză, cu trimitere expresă la prevederile art. 2 alin. (8) din O.U.G. nr. 84/2003.

În data de 09 aprilie 2008 s-a desfășurat ședința adunării generale a acționarilor Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Cu toate că cunoștea conținutul hotărârii nr. 4 din 08 aprilie 2008 a consiliului de administrație al companiei, inculpatul D.D.G. a introdus pe ordinea de zi a ședinței adunării generale a acționarilor Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, un punct referitor la „aprobarea privind oportunitatea evaluării în vederea valorificării” unor imobile, respectiv terenul situat în Oradea, casele situate în Cluj-Napoca și cantonul situat în localitatea Feleac, județul Cluj.

În acest sens, în baza înțelegerii avute cu inculpatul D.D.G., inculpata I.N.A., în calitate de director adjunct ISPA în cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, a contactat-o telefonic pe martora L.C.M., căreia i-a solicitat modificarea notelor de fundamentare. Astfel, martora L.C.M. a întocmit nota de fundamentare privind oportunitatea evaluării în vederea valorificării unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, fără număr de înregistrare, pe care a trimis-o pe fax către sediul central al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București.

Această notă ar fi trebuit susținută de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj întrucât imobilele în discuție se aflau în patrimoniul acesteia, însă inculpata I.N.A. deși nu avea nicio calitate care să-i dea dreptul să participe la ședința adunării generale a acționarilor, s-a prezentat la ședința acesteia din 09 aprilie 2008 și a susținut „oportunitatea evaluării imobilelor în cauză, în vederea valorificării acestora, pentru a face o analiză corectă a consecințelor, în sensul atragerii de noi venituri”.

Din actele dosarului, respectiv documentația pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, respectiv de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, rezultă faptul că Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a trimis pe fax nota de fundamentare privind oportunitatea evaluării în vederea valorificării unor imobile, fără număr de înregistrare, abia în data de 10 aprilie 2008, respectiv în ziua următoare desfășurării ședinței adunării generale a acționarilor companiei, astfel că întrebarea care s-a pus a fost ce material a susținut inculpata I.N.A. în ședința adunării generale a acționarilor companiei din data de 09 aprilie 2008, întrebare al cărei răspuns nu a putut fi stabilit până în prezent.

Conform procesului verbal nr. 4 al ședinței adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, membrii adunării generale a acționarilor au votat, în unanimitate, pentru aprobarea efectuării unor evaluări, în vederea valorificării imobilelor în cauză. Doar martora H.V. a semnat cu observații procesul verbal și a redactat un punct de vedere în sensul că a propus amânarea dezbaterii pct. 4 de pe ordinea de zi pentru următoarea ședință, întrucât materialul prezentat în ședința adunării generale a acționarilor a fost întocmit de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și nu a fost prezentat punctul de vedere și aprobarea conducerii executive a companiei.

Hotărârea nr. 4 din data de 09 aprilie 2008 a adunării generale a acționarilor companiei cuprinde aceleași mențiuni ca și procesul verbal al ședinței.

Membrii adunării generale a acționarilor companiei, audiați în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești au precizat că au aprobat numai efectuarea unei evaluării a imobilelor în cauză, fără a stabili vreun anumit scop pentru care urma să se facă aceasta.

Astfel, audiată în cursul urmăririi penale, referitor la ședința adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, martora H.V. a declarat că a păstrat documentul în care s-a consemnat ordinea de zi a ședinței adunării generale a acționarilor din 09 aprilie 2008, ședință care a fost convocată la sediul Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, ordinea de zi a acesteia cuprinzând trei puncte, însă punctul care se referea la imobilele în cauză și anume terenul din Oradea, respectiv construcțiile din Cluj a fost introdus suplimentar în cursul ședinței. A mai arătat că, conform notei de fundamentare care a fost supusă dezbaterii și aprobării adunării generale a acționarilor s-a solicitat aprobarea oportunității efectuării unei evaluări, în vederea valorificării imobilelor în cauză și anume: imobil construcție canton Feleacul, imobile clădiri situate în Cluj Napoca, str. L. și terenul cu număr cadastral QQ situat în Oradea. Întrucât materialul supus aprobării adunării generale a acționarilor provenea de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și nu avea avizul Consiliului de administrație care conform legii are inițiativa în situațiile de vânzări de active, iar conform reglementărilor în vigoare supunerea spre aprobare adunării generale a acționarilor trebuia să fie făcută de către conducerea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, cu avizul consiliului de administrație și nu de către o direcție regională a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA cum s-a întâmplat în acea ședință, a arătat că a solicitat amânarea dezbaterilor dar nu s-a dat curs cererii mergându-se mai departe cu dezbaterea pe fond a notei. Întrucât adunarea generală a acționarilor a aprobat numai efectuarea unei evaluări, fără precizarea expresă a scopului evaluării imobilelor, a fost nevoită să întocmească un punct de vedere separat, prin care a solicitat conducerii executive a companiei să precizeze dacă își însușește materialul întocmit de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și dacă există fondurile necesare pentru achiziționarea serviciului de evaluare, întrucât nu se justifica cheltuirea unor sume de bani pentru evaluarea imobilelor decât în vederea valorificării ulterioare a acestora.

Martora a mai precizat că, în cursul ședinței adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, nu s-a pus în discuție aprobarea înstrăinării unor active din patrimoniul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, întrucât reprezentanții Ministerului Transporturilor nu aveau eliberat mandat special în acest sens.

Audiată în fața instanței, martora H.V.E. și-a menținut declarația din cursul urmăririi penale, precizând că, în primăvara - vara anului 2008, a participat la o ședință a adunării generale a acționarilor în care cei de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA au venit cu materiale în care vorbeau despre o evaluare în vederea valorificării activelor din prezenta cauză. Ca reprezentant al adunării generale a acționarilor s-a împotrivit acestei modalități, iar ulterior a întocmit o notă, raport în care a arătat pe larg motivele pentru care nu a fost de acord cu o astfel de manieră de prezentare a pașilor. A mai arătat că documentele aparțineau unei filiale din Cluj a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA și pentru că nu respectaseră niște pași privind aprobarea acestor documente, respectiv avize, nu le-a considerat valide și că încălcau dispozițiile Ordonanței nr. 484/2003 cu privire la înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA.

Martora G.L., audiată în cursul urmăririi penale, a arătat că a fost membru în adunarea generală a acționarilor, iar în ședința din data de 09 aprilie 2008 s-a solicitat numai un acord de principiu pentru evaluarea imobilelor identificate în nota de fundamentare prezentată. A mai arătat că, în mod sigur s-a aprobat efectuarea unei evaluări a imobilelor în cauză și nu s-a aprobat vânzarea sau valorificarea în alt mod a activelor, pentru valorificarea imobilelor aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, impunându-se a se face unii pași obligatorii. Ordinea de zi a adunării generale a acționarilor era stabilită de către directorul general al Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, care era și membru al consiliului de administrație.

Audiată în cursul urmăririi penale, martora N.V. a declarat că a fost membru al adunării generale a acționarilor companiei și că membrii adunării generale a acționarilor au aprobat numai efectuarea evaluării imobilelor în cauză, urmând ca după efectuarea evaluării să fie prezentate în adunarea generală a acționarilor atât raportul de evaluare, cât și propunerile consiliului de administrație cu privire la metoda de valorificare a imobilelor, prețul minim de pornire la care s-ar fi putut valorifica activele, precum și alte aspecte care trebuiau discutate în adunarea generală a acționarilor. A mai arătat că statutul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA prevede că orice vânzare de active din patrimoniul companiei se face cu aprobarea adunării generale a acționarilor iar adunarea generală a acționarilor, atunci când are de rezolvat o asemenea situație trebuie să aibă un material temeinic justificat și motivat. În cazul în care în adunarea generală a acționarilor se înscrie o propunere de vânzare a unui imobil, reprezentanții în adunarea generală a acționarilor a Ministerului Transporturilor au nevoie de un mandat și doar în baza acelui mandat pot vota. Cu privire la ședința din aprilie 2008, martorul a declarat că își amintește că la ședință, din partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA a participat E.C., secretarul adunării generale a acționarilor, și crede că și inculpatul D.D.G., nefiind sigură deoarece era prima dată când l-a văzut. A mai arătat că ordinea de zi a adunării generale a acționarilor era stabilită de către directorul general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA.

În cursul cercetării judecătorești în fond, martora N.V. a arătat că știe că s-a discutat în adunarea generală a acționarilor despre chestiuni de principiu, despre o eventuală valorificare a activelor în cauză, respectiv a terenului în suprafață de 38.000 mp din Oradea și a imobilelor din Cluj și Feleac, însă în ședințele adunării generale a acționarilor la care a participat nu s-a discutat despre vânzarea propriu zisă a activelor în cauză. A susținut și afirmația potrivit căreia crede că inculpatul D.D.G. a participat la ședința adunării generale a acționarilor.

Cu ocazia audierii sale în cursul urmăriri penale, C.E.R. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înregistrarea audio a discuțiilor purtate în timpul ședinței adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, organele de anchetă procedând la întocmirea unui proces-verbal de redare în formă scrisă a discuțiilor ambientale înregistrate.

Potrivit procesului verbal de redare în formă scrisă a discuțiilor purtate în ședința adunării generale a acționarilor companiei din data de 09 aprilie 2008, în această ședință membrilor adunării generale a acționarilor le-a fost solicitată aprobarea pentru efectuarea unor evaluări a imobilelor în cauză, urmând ca ulterior să se revină în adunarea generală a acționarilor pentru a se discuta despre valorificarea respectivelor imobile. Acest aspect rezultă, fără putință de tăgadă, din următoarea discuție purtată în timpul ședinței adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008: (…).

„Y(I.N.A. n.n.) – Și astea, practic, sunt tot la pachet. Este D.R.D.P. Cluj. Eu întâmplător sunt clujeancă și de aceea m-am apucat să susțin. Ei au niște imobile construite de către ingineri, pe vremea când se făcea Cluj – Alba Iulia, respectiv în perioada ’94 - ’98, între timp nu au fost nici închiriate, nici folosite, s-au degradat în totalitate și vor să le înstrăineze.

Z- Cum?

Y- Prin (...) Deci, o scris (...)(neinteligibil) Deci, acum ce s-a solicitat, oportunitatea efectuării (...)

Z- Da, suntem de acord, da’ (neinteligibil)

Y- Oportunitatea numirii unei expertize ca să stabilească efectiv prețul lor de vânzare. Pentru că știți foarte bine că o expertiză costă destul de mult. Ei au făcut o reevaluare a lor la 31 decembrie (...)

Z- Deci, nouă asta ni se cere acum? Să fim de acord să achiziționeze o firmă ca să facă o expertiză?

Y- În vederea înstrăinării lor.

Z- Nu, deocamdată nu în vederea (neinteligibil) că nu am citit documentele și nu știu. Suntem dacă vreți, să o evalueze, da, și să-i dăm un preț da’ nu în vederea la nimic!

Y- Păi, așa o s-o facă. (…)

Z- Așa! Și aleg.

F- Da, exact.

Z- Și atuncea, după ce faceți evaluarea, putem să luăm o decizie”. (…)

Întrebat, în legătură cu menționarea în cuprinsul hotărârii nr. 4 din data de 09 aprilie 2008 a adunării generale a acționarilor a sintagmei „aprobă oportunitatea evaluării, în vederea valorificării unor imobile”, C.E.R. a declarat că această formulare a fost preluată din conținutul notei de fundamentare și reprezenta o chestiune de nuanță, pe care în momentul respectiv nu a înțeles-o. Acesta a mai susținut că numai cu ocazia audierii sale și-a dat seama că, de fapt, în cadrul ședinței adunării generale a acționarilor companiei din data de 09 aprilie 2008, s-a aprobat doar evaluarea imobilelor în cauză. Totodată, C.E.R. a mai precizat că, în cadrul ședinței adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, nota de fundamentare referitoare la oportunitatea evaluării imobilelor în cauză, în vederea valorificării acestora, a fost susținută de către inculpata I.N.A., neavând niciun dubiu cu privire la acest fapt, martorul arătând că inculpata I.A. i-a pus la dispoziție pentru multiplicare și prezentare către membrii consiliului de administrație un raport de evaluare a imobilelor în cauză, acestea fiind singurele evaluări despre care martorul avea cunoștință. Martorul a mai declarat că, în 03 noiembrie 2008, în cadrul unei discuții amicale cu directorul juridic al companiei, A.G., acesta i-ar fi spus că sunt probleme cu imobilele de la Oradea și Cluj și că ministrul transporturilor era supărat deoarece a aflat despre aceste vânzări, iar membrii consiliului de administrație au susținut că nu au aprobat aceste vânzări. A mai arătat că obligația de a informa membrii adunării generale a acționarilor nu îi revenea lui, ci directorului general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA care stabilea și ordinea de zi a ședințelor consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor, astfel că cel care avea obligația de a informa sau de a atrage atenția membrilor adunării generale a acționarilor despre punctele aflate pe ordinea de zi, în contradicție cu hotărârile adoptate de consiliul de administrație era directorul general. Martorul a mai precizat că a dat curs dispoziției inculpatului D.D.G. de a pune în discuția adunării generale a acționarilor acest punct de pe ordinea de zi, adică aprobarea „oportunității evaluării în vederea valorificării” imobilelor de la Oradea și Cluj, stabilirea ordinii de zi a ședințelor Consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor fiind atributul exclusiv al acestuia. Martorul a mai arătat că, cu toate că inculpatul D.D.G. în decembrie 2008, la finalul unei ședințe de administrație, i-a reproșat faptul că i-ar fi băgat sub nas iar el ar fi semnat în necunoștință de cauză hotărârea Consiliului de administrație din 29 aprilie 2008, situația reală este alta. Astfel, a arătat că, în noiembrie 2008, după ce inculpatul D.D.G. s-a întors din SUA și i-a prezentat de către martor procesul verbal al ședinței din 29 iulie 2008 în care A.C. semnase cu obiecțiuni, inculpatul s-a arătat iritat de aceste obiecțiuni și a înjurat, astfel că acesta cunoștea foarte bine situația. Martorul a mai precizat că hotărârile consiliului de administrație și a adunării generale a acționarilor erau redactate de el în aceeași zi sau a doua zi și semnate de către el și inculpat, apoi transmise tuturor departamentelor Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA și Direcției Regionale de Drumuri și Poduri din țară, astfel că inculpatul D.D.G. nu a putut susține că ar fi uitat ce se discutase în ședințele Consiliului de administrație.

Audiat în cursul cercetării judecătorești, C.E.R. a declarat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală în care a spus adevărul însă, întrebat de instanță cu privire la aspecte legate de modul cum s-au dezbătut puncte referitoare la valorificarea imobilelor din cauză, acesta nu a mai avut aceeași poziție constantă ca și cea exprimată în fața organelor de urmărire penală.

S-a impus a fi menționat faptul că inițial C.E.R. a fost cercetat de parchet sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. fiind audiat privitor la acuzele ce i se aduceau în calitate de inculpat.

În urma cercetărilor efectuate s-a apreciat că în cauză s-a impus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia în ce privește infracțiunea de fals intelectual, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită în mod vădit de importanță, întrucât C.E.R. avea calitatea de secretar al Consiliului de administrație și acționa din dispoziția inculpatului D.D.G., neavând posibilități reale de a se opune sau de a cenzura ordinele date de acesta și nu s-a dovedit un mobil sau un scop în legătură cu comiterea faptei. Cu privire la infracțiunea de uz de fals, s-a reținut că lipsește unul din elementele constitutive a infracțiunii și anume latura obiectivă.

Așadar, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile de martor ale membrilor adunării generale a acționarilor

coroborate cu

înregistrările audio ale discuțiilor purtate în timpul ședinței din data de 09 aprilie 2008 a adunării generale a acționarilor rezultă cu certitudine că, în ședința adunării generale a acționarilor din data de 09 aprilie 2008, s-a aprobat doar efectuarea unei evaluări a imobilelor în cauză.

Ca urmare

a acestei hotărâri, s-a solicitat și s-a întocmit un raport de evaluare cu privire la imobilele în cauză, evaluarea fiind efectuată de către I.L., evaluator atestat de către Asociația Națională a Evaluatorilor din România.

Urmărind realizarea scopului său infracțional, inculpatul D.D.G., în calitate de director general al companiei, a introdus pe ordinea de zi a ședinței consiliului de administrație al companiei din data de 30 iunie 2008, punctul referitor la „solicitarea privind înstrăinarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj”.

Prin urmare,

în ședința consiliului de administrație din data de 30 iunie 2008, au fost prezentate nota de fundamentare, fără număr de înregistrare,

fără vizele direcțiilor de specialitate și raportul de evaluare a terenului și imobilelor în cauză.

Conform procesului verbal nr. 7 al ședinței consiliului de administrație al companiei din data de 30 iunie 2008, membrii consiliului de administrație au purtat discuții aprinse cu privire la solicitarea de înstrăinare a imobilelor în cauză, în final considerând că materialele prezentate nu sunt suficient de bine argumentate și că nu există motive pentru ca imobilele să fie înstrăinate, apreciind necesară efectuarea unei reevaluări a imobilelor în cauză, iar în urma supunerii la vot, membrii au hotărât respingerea solicitării privind înstrăinarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, precum și reevaluarea imobilelor în cauză.

Aceleași aspecte rezultă și din cuprinsul hotărârii nr. 7 din 30 iunie 2008 a consiliului de administrație al companiei care poartă semnătura atât a inculpatului D.D.G., în calitate de director general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cât și semnătura lui C.E.R., în calitate de secretar al consiliului de administrație.

Totodată, conform înregistrărilor audio puse la dispoziție de către C.E.R., înregistrări care au fost ascultate și în instanță conform procesului verbal încheiat în 11 septembrie 2013, în cadrul ședinței din data de 30 iunie 2008, membrii consiliului de administrație al companiei au protestat vehement cu privire la solicitarea de înstrăinare a imobilelor în cauză și mai ales cu privire la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit, existând afirmații de genul: „pentru asta îmi dau demisia din consiliul de administrație” sau „în nici un caz, (…), dau eu dublu”.

Astfel, conform procesului verbal de redare în formă scrisă a discuțiilor purtate în timpul ședinței din data de 30 iunie 2008, membri consiliului de administrație al companiei au avut următoarele opinii:

(…) „Y- Nu, da’ eu dau un euro pe metru pătrat.

X- Nu poți, nu poți să-l cumperi da’ (...)

B- Eu dau doi!

X- Dublu! Dublu, domnule, dăm aici!

Z- Pentru asta îmi dau eu demisia din Consiliu!

X- Corect! Deci, punctul 20 (...)

C- Deci se amână, da? Se amână, da?

Z- Nu, nu, se (...)

F- Se respinge!

B- Se respinge!

X- Și se solicită evaluare, reevaluare!

Z- Evaluarea (...) (neinteligibil)

X- La prețul pieței, nu?

B- Se solicită (...)

F- Se solicită prețul pieței!

X- Reevaluare la prețul pieței!

B- La prețul real!

Y- (Dacă ?) ni se solicită nouă oportunitatea, o discutăm! Dacă intră în amănunte, nu o mai discutăm.

X- Mulțumim frumos!” (…)

În data de 23 iulie 2008 a avut loc următoarea ședință a consiliului de administrație al companiei a cărei ordine de zi comunicată membrilor consiliului de administrație nu cuprindea punctul referitor la solicitarea de înstrăinare a imobilelor în cauză. Cu toate acestea, inculpatul D.D.G. a supus dezbaterilor de ședință această chestiune, fără a prezenta vreo notă de fundamentare. Prin urmare, deși avea obligația de a duce la îndeplinire hotărârea consiliului de administrație al companiei din data de 30 iunie 2008, prin care s-a hotărât reevaluarea imobilelor, totuși inculpatul D.D.G. nu a făcut acest lucru, însă a încercat să-i inducă în eroare pe membri consiliului de administrație în sensul existenței unui nou raport de evaluare.

Astfel, relevantă în acest sens este discuția ambientală purtată între inculpatul D.D.G. și ceilalți membri ai consiliului de administrație, în timpul ședinței din data de 23 iulie 2008, discuție redată de către organele de anchetă pe baza înregistrărilor puse la dispoziție de către C.E.R., înregistrare ascultată și de instanță, conform procesului verbal.

(…) X- Eu am văzut sumele undeva pe la vreo (...), suma de pornire, undeva pă la vreo un milion jumate de euro, știi? Vorbesc de toate. Știi? Eu aș prefera o licitație, nu aici în București, ci o licitație deschisă, (neinteligibil) cu Caiet de sarcini, cu strigare! Că alea-s cele mai sănătoase.

Z- De acord da’ (neinteligibil)

X- Ce ne interesează să avem evaluările făcute de evaluator și rămâne pe data de 28, pe luni. O.K. Evaluările să fie (...)

C- (L-am ?) amânat (...)

X- Știu, că l-am amânat deja a cincia oară, știi?

C- Da, da. O să aduc eu evaluările (neinteligibil) (...) Dacă mai aveți puțină (...), puțintică răbdare, în câteva minute, cinci minute, pot să vă aduc eu evaluările care sunt.

X- Deci, s-a votat atunci oportunitatea elaborării unei expertize. O evaluare. S-a evaluat, e de.., ștampilă de la (ANEVAR ?) undeva pe la un milion și ceva toate astea. Deci, sunt niște clădiri, care au fost moștenite de la o consultanță, vorbesc de cele de pe strada LUNII, mai sunt cele din (...), un district, care s-a desființat dar a rămas clădirea respectivă, e vraiște și e un teren în ORADEA, pe centură, care oricum are prețul de evaluare mult peste prețul pieței – asta v-o spun eu că-s din ORADEA. E evaluat pe la vreo douăzeci și șapte de euro sau cât da’ acolo se vinde cu vreo cinșpe, știi? Da’ prin licitație deschisă de la douăzeci și șapte, poate se găsește unul care să-l ia. E vorba de vreo zece mii de metrii pătrați, deci nu e o suprafață imensă.

Z- Avem dreptu’, noi ca să (...) voi executivul ați luat (neinteligibil) și noi, noi (neinteligibil) procedura-i corectă și dacă îi dăm drumu’ sau nu.

X- Deci, ideea era așa (...)

Z- Nu, nu trebuie să-mi explicați (...)

X- Nu, nu! S-a, s-a votat oportunitatea (...)

Y- (neinteligibil)

X- Da, orice înstrăinare din patrimoniu.

Z- Avem dreptu’ sau nu avem? Noi avem dreptul s-o aprobăm, atunci supuneți-o aprobării!

C- S-o amânăm, domn’ director! S-o amânăm până la ședința următoare când avem evaluările (...)

X- Exact! Să avem evaluările puse la mapă (...)

Y- Mai sunt patru zile (...)

X- Mai sunt câteva zile, vorba aia.

Y- (neinteligibil)

X- O.K. Atuncea punctul acesta, punctul acesta propun să rămână punctul 18 de pe (...) să avem evaluarea la mână ca să nu (...)” (…)

Deși inculpatul D.D.G. trebuia să ducă la îndeplinire hotărârea Consiliului de administrație din 30 iunie 2008, respectiv să procedeze la reevaluarea imobilelor, în ședința din 29 iulie 2008 a supus din nou dezbaterilor „nota de fundamentare privind valorificarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj”. Această notă poartă un număr de înregistrare la secretariatul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București, însă nu cuprinde vizele direcțiilor de specialitate.

Ceea ce se impune a fi reținut este că, prin nota de fundamentare întocmită de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și înregistrată din data de 22 iulie 2008, privind valorificarea unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și în administrarea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, s-a solicitat valorificarea la pachet a imobilelor în cauză. De asemenea, deși nota de fundamentare poartă semnătura martorului C.E., în calitate de director al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, totuși, cu ocazia audierii sale acesta a declarat că solicitarea cu privire la valorificarea la pachet a imobilelor i se pare o „prostie” și că această formulare în niciun caz nu-i aparține cum de altfel nu crede că aparține nici biroului de cadastru Cluj. Acesta a mai arătat că, după părerea sa, pentru obținerea unui preț corect al pieții pentru fiecare imobil, era necesară vânzarea individuală a acestora. A mai arătat că numai în luna octombrie 2008 a aflat că aceste imobile din cauză au fost vândute, și anume atunci când directorul economic V.A. a primit o notă de debitare prin care capitalul urma să fie diminuat. Aceasta a sunat la București și a solicitat lămuriri de la directorul economic al companiei I.M., împrejurare în care i s-a comunicat că imobilele au fost înstrăinate în baza unui contract de vânzare - cumpărare. Referitor la caietul de sarcini pentru vânzarea acestor imobile a arătat că acesta nu s-a întocmit la nivelul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, probabil s-a întocmit la nivelul companiei, precizând că nu l-a văzut și nu i-a fost prezentat.

Martorul C.E. și-a menținut declarația dată la procuror în fața instanței de fond, precizând că nu știe cine a avut inițiativa vânzării acestor imobile din Cluj și Oradea și că primind de la adunarea generală a acționarilor o hotărâre de evaluare în vederea valorificării imobilelor în discuție, direcția regională a întocmit o notă de fundamentare pe baza evaluării. Astfel, s-a procedat la audierea persoanei care a redactat nota de fundamentare în cauză și anume a martorei L.C.M., care a declarat că inculpata I.N.A. a îndrumat-o cu ocazia redactării conținutului notei, iar expresia „pentru desfășurarea procedurii cu celeritate considerăm că este oportună valorificarea acestora la pachet” i-a fost comunicată telefonic de către inculpata I.N.A. A mai arătat că despre titlul notelor sau conținut a discutat doar cu inculpata A.I.

Ședința consiliului de administrație al companiei din data de 29 iulie 2008 s-a desfășurat în prezența următorilor membri: inculpatul D.D.G., numiții P.C., B.M., B.P., I.R., B.M., G.P., D.M.G., B.L., C.T.I. și A.C. De asemenea, ședința s-a desfășurat și cu participarea lui C.E.R., în calitate de secretar al consiliului de administrație al companiei.

Conform procesului verbal al ședinței consiliului de administrație din data de 29 iulie 2008, cu referire la pct. 19 de pe ordinea de zi, s-a consemnat următoarele: „în cadrul acestui punct din ordinea de zi, pe lângă fundamentare, s-au prezentat și evaluarea bunurilor imobile respective, evaluare întocmită de evaluator autorizat ANEVAR la 25 mai 2008, s-a trecut la votarea acestui punct de pe ordinea de zi. La vot, s-a înregistrat votul împotrivă al doamnei B.L. (mandatată pentru reprezentare de către doamna P.). Ca urmare a analizei scrutinului, membrii consiliului de administrație hotărăsc aprobarea valorificării unor imobile aflate în proprietatea Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA”.

Totodată, cu ocazia redactării hotărârii nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administrație al companiei, C.E.R. a inserat următoarele aspecte: „membri consiliului de administrație hotărăsc aprobarea valorificării unor imobile aflate în proprietatea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj”. Această hotărâre poartă semnătura inculpatului D.D.G., în calitate de director general al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București și președinte al consiliului de administrație, precum și semnătura lui C.E.R., în calitate de secretar al consiliului de administrație al companiei.

Audiați, membrii consiliului de administrație al companiei, au declarat că nu au aprobat niciodată vânzarea imobilelor în cauză și că mențiunile cuprinse în procesul verbal al ședinței consiliului de administrație din data de 29 iulie 2008 și în hotărârea nr. 9 din 29 iulie 2008 a consiliului de administrație nu corespund adevărului.

Astfel, martorul B.P. a declarat în cursul urmăririi penale că nu a votat niciodată pentru aprobarea vânzării imobilelor în cauză, întrucât cunoștea faptul că înstrăinarea activelor din patrimoniul companiei trebuia efectuată cu stricta respectare a prevederilor O.U.G. nr. 84/2003, potrivit cărora vânzarea activelor se aprobă de către adunarea generală a acționarilor companiei. Martorul a mai precizat că, în ședința consiliului de administrație din data de 29 iulie 2008, nu s-a aprobat înstrăinarea imobilelor în cauză, ci respingerea vânzării. A mai arătat că era imposibil să se fi aprobat vânzarea acestor imobile întrucât era conștient că vânzarea trebuia să respecte prevederile O.U.G. nr. 84/2003 și că adunarea generală a acționarilor trebuia să aprobe și nicidecum consiliul de administrație al Companiei Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, arătând astfel că mențiunea consemnată în procesul verbal și anume că „membrii Consiliului de administrație hotărăsc aprobarea și valorificarea unor imobile aflate în proprietatea Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj nu corespunde adevărului, în mod cert nediscutându-se despre vânzarea imobilelor și neaprobându-se acest lucru”.

În cursul cercetării judecătorești în fond, martorul P.B. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că în consiliul de administrație s-a discutat despre necesitatea vânzării unor active din portofoliul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA însă stenogramele acelor discuții pot confirma faptul că majoritatea membrilor consiliului de administrație s-au opus vânzării acestor active aparținând companiei întrucât nu erau îndeplinite procedurile îndeplinite de lege pentru înstrăinarea lor. A mai arătat că își aduce aminte că pe ordinea de zi a acelei ședințe din vara anului 2009, a figurat o atare mențiune de a se valorifica active din portofoliul companiei, însă membrii consiliului de administrație în cvasitotalitatea lor s-a opus vânzării de active, rămânând în discuție ca o astfel de oportunitate să fie analizată mult mai profund după ce vor fi obținute toate documentele prevăzute de lege, abia apoi urmând a fi rediscutat un atare demers.

Totodată, audiat în cursul urmăririi penale, martorul B.M. a precizat că, în mod cert, consiliul de administrație nu a aprobat vânzarea imobilelor, iar mențiunea din procesul verbal nr. 9 din 29 iulie 2008 a ședinței consiliului de administrație și anume că „membrii consiliului de administrație hotărăsc aprobarea și valorificarea unor imobile aflate în proprietatea Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj” nu corespunde adevărului. Totodată, martorul a declarat că, în timpul ședinței consiliului de administrație al companiei, numitul A.C. a avut o luare de poziție, insistând asupra necesității de a se respecta legea, luare de poziție care a fost însușită și de către acesta. Martorul a mai arătat că ordinea de zi a consiliului de administrație a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA era întocmită de către secretarul consiliului de administrație și aprobată de către directorul general al companiei care era și președintele consiliului de administrație, respectiv de inculpatul D.D.G. A mai arătat că deși înstrăinarea terenului din Oradea și a caselor din Cluj a fost respinsă de către consiliul de administrație, acest punct la ordinea de zi tot reapărea. Vânzarea activelor Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA nu a putut fi aprobată de consiliul de administrație ci de către adunarea generală a acționarilor, motiv pentru care membrii consiliului de administrație nu au aprobat vânzarea (valorificarea) imobilelor.

Martorul D.M.G., a declarat că nu-și amintește exact despre ședința consiliului de administrație din data de 29 iulie 2008, însă a precizat că, în nicio ședință a consiliului de administrație la care a participat, nu s-a votat pentru vânzarea unor active din patrimoniul companiei, întrucât înstrăinarea activelor companiei trebuie aprobată de adunarea generală a acționarilor, cu mandatarea specială a reprezentanților Ministerului Transporturilor. A mai arătat că aprobarea vânzării unor active din patrimoniul companiei era atributul adunării generale a acționarilor cu mandatul Ministerului Transporturilor și nu a consiliului de administrație. A mai arătat că, în cadrul discuțiilor din cadrul consiliului de administrație, membrii erau cam iritați că inculpatul D.D.G. revenea în mod insistent ședință de ședință cu vânzarea unor active ale Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA dar nu știe dacă este vorba despre acele imobile din cauză. Martorul a mai relatat că tot din discuțiile avute a înțeles că membrii consiliului de administrație îi recomandaseră, i-au spus inculpatului D.D.G., că dacă are nevoie de bani există oportunitatea de a face un studiu, o evaluare în vederea obținerii fondurilor necesare dar cu respectarea cadrului legal.

Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, martorul B.L. a precizat că, în timpul ședinței consiliului de administrație din data de 29 iulie 2008, s-a dezbătut din nou proble