ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1202/2012

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 365/A din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 517 din data de 01 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală față de inculpatul G.I. s-a dispus următoarele:

În baza art. 303 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G.I., zis „B.",  cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, de suspendare a judecării cauzei.

în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat, de schimbare a încadrării juridice, prin care a solicitat să nu se rețină în conținutul infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta săvârșită la data de 08 septembrie 2010, constând în efectuarea pe teritoriul României de operațiuni cu privire la circulația cantității de 573,04 grame cocaină în amestec cu levamisol, pe motiv că această faptă ar fi absorbită de infracțiunea de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat inculpatul G.I. la pedeapsa închisorii de 11 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată (acte materiale din 08 mai 2010, 21 mai 2010, 09 iunie 2010 și 08 septembrie 2010), prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale aplicate prin prezenta.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 2,06 grame substanță care conține cocaină și levamisol rămasă în urma supunerii celor 2,20 grame substanță care conține cocaină și levamisol vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 08 mai 2010, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 2,10 grame cocaină rămasă în urma supunerii celor 2,24 grame cocaină vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 21 mai 2010, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,16 grame substanță care conține cocaină și levamisol rămasă în urma supunerii celor 1,53 grame substanță care conține cocaină și levamisol vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 09 iunie 2010, analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 572,30 grame substanță care conține cocaină și levamisol (din care 6,30 grame, reținută ca și contraprobă) rămasă în urma supunerii celor 573,04 grame substanță care conține cocaină și levamisol ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, analizelor de laborator. în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat echivalentul în lei al sumei de 800 de euro.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cartelei S.I.M. Cosmote și nr. de apel alocat, ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, depusă la D.G.P. Municipiului București - S.C.J.E.O., în baza dovezii.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formiulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și 2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice, pusă în discuție din oficiu, din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa închisorii de 16 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei principale aplicate prin prezenta.

În baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpat lada frigorifică de culoare albastră având pe pereții interiori două compartimente disimulate, ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010 depusă la D.G.P. Municipiului București, în baza dovezii.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cutia de carton legată cu sfoară, sigilată cu sigiliul M.I., ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.E.O., în baza dovezii.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 16 ani închisoare aplicată prin prezenta.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, de la momentul executării sau considerării ca executate a pedepsei rezultante aplicate prin prezenta.

Totodată, în baza art. 35 C. pen., s-a dispus cumularea măsurilor de siguranță luate față de inculpat în cazul celor două infracțiuni concurente:

- confiscarea-de la inculpat -a cantității de 2,06 grame substanță care conține cocaină și levamisol rămasă în urma supunerii celor 2,20 grame substanță care conține cocaină și levamisol vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 08 mai 2010, analizelor de laborator;

- confiscarea de la inculpat cantității de 2,10 grame cocaină rămasă în urma supunerii celor 2,24 grame cocaină vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 21 mai 2010, analizelor de laborator.

- confiscarea de la inculpat cantității de 1,16 grame substanță care conține cocaină și levamisol rămasă în urma supunerii celor 1,53 grame substanță care conține cocaină și levamisol vândută de inculpat investigatorului sub acoperire „G.I." în data de 09 iunie 2010, analizelor de laborator;

- confiscarea de la inculpat cantității de 572,30 grame substanță care conține cocaină și levamisol ( din care 6,30 grame, reținută ca și contraprobă) rămasă în urma supunerii celor 573,04 grame substanță care conține cocaină și levamisol ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, analizelor de laborator;

- confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei al sumei de 800 de euro;

- confiscarea de la inculpat a cartelei S.I.M. Cosmote, ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, depusă la D.G.P.M.B.-S.C.J.E.O., în baza dovezii.

- confiscarea de la inculpat a lăzii frigorifice de culoare albastră având pe pereții interiori două compartimente disimulate, ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010 depusă la D.G.P. a Municipiului București, în baza dovezii;"

- confiscarea de la inculpat a cutiei de carton legată cu sfoară, sigilată cu sigiliul Ministerului de Interne, ridicată de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, depusă la I.G.P.R. - D.C.J.E.O., în baza dovezii.

S-a luat act că nu sunt întrunite condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la 09 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) și e C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța dată în Dosarul nr. 95/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. asupra sumelor de 550 euro, 450 dolari SUA și 100 lire sterline ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 09 septembrie 2010 la domiciliul acestuia din municipiul B. doar în limita echivalentului în lei al sumei de 800 de euro, cu privire la care se s-a dispus confiscarea în cauză, diferența fiind restituită inculpatului.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului de culoare vișinie, ridicat de la inculpat în data de 08 septembrie 2010, depus la D.G.P. a Municipiului București - S.C.J.E.O., în baza dovezii.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 08 mai 2010, inculpatul G.I., aflându-se la o petrecere privată organizată la adresa București, sector 1, a vândut investigatorului sub acoperire „G.I.", cantitatea de 2,20 grame substanță conținând cocaină și levamisol, porționată în trei doze ambalate în punguțe din material plastic semitransparent, primind de la investigator suma de 300 euro.

Pentru a reține săvârșirea acestei fapte de către inculpat, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă, care s-au coroborat: declarațiile investigatorilor sub acoperire „G.I." și „F.P.", procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit în data de 09 mai 2010, declarațiile inculpatului care, deși inițial a negat săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut-o, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 10 mai 2010, înregistrarea audio în mediu ambiental efectuată în data de 08 mai 2010, în baza autorizației din 2010 emise de Tribunalul București, al cărui conținut a fost transcris în procesul-verbal.

S-a reținut că din declarațiile celor doi investigatori sub acoperire a rezultat că inculpatul G.I. este cel care i-a abordat și care, după ce s-a interesat de împrejurările în care aceștia au ajuns să participe la petrecerea respectivă, în sensul că i-a întrebat cine i-a invitat, s-a oferit să le vândă cocaină cu 100 lei gramul, pentru a se simți mai bine. Faptul că inculpatul este cel care i-a abordat pe cei doi și că discuția despre eventuala vânzare de cocaină a fost inițiată de acesta, sunt firești, având în vedere că investigatorii sub acoperire îi erau necunoscuți inculpatului (inculpatul însuși a menționat, cu ocazia audierii sale la termenul din 12 noiembrie 2010, că în data de 08 mai 2010, a vândut cocaină unui bărbat pe care nu îl mai văzuse până la momentul respectiv), iar pentru a le vinde droguri trebuia să se lămurească dacă aceștia prezintă încredere, o abordare directă a inculpatului de către investigatori putând să îi trezească suspiciuni acestuia, și să compromită operațiunea organizată de organele de urmărire penală în scopul probării activității infracționale a inculpatului, cu privire la care se obținuseră informații.

Totodată, s-a mai reținut că, investigatorul sub acoperire „F.P." nu a fost prezent la remiterea drogurilor și prețului, întrucât acesta a ieșit din imobil cu ceva timp înaintea inculpatului și a investigatorului sub acoperire „G.I."

Această situația a rezultat din declarațiile celor doi investigatori sub acoperire și din procesul-verbal de supraveghere operativă.

S-a mai reținut că, din declarația investigatorului sub acoperire „G.I." care, s-a coroborat cu declarația inculpatului din faza judecății și cu procesul-verbal de transcriere a convorbirii purtate în mediu ambiental de cei doi în data de 08 mai 2010, a rezultat atât cantitatea de drog pretinsă de investigator, cu privire la care inculpatul nu a formulat obiecțiuni, cât și prețul la care a avut loc tranzacția. Astfel, la întrebarea investigatorului dacă prețul este „clasicul 100", inculpatul a confirmat acest lucru, iar faptul că investigatorul îi mulțumește inculpatului, a confirmat că tranzacția a fost finalizată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.I., prima instanță a avut în vedere că, deși acesta inițial a declarat (cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive în data de 09 septembrie 2010, dar și cu ocazia audierii sale din data de 29 septembrie 2010), că nu a vândut niciodată droguri, dar ulterior a recunoscut că s-a întâmplat să vândă unor cunoscuți cocaină la prețul de 100 euro gramul.

În faza de urmărire penală (declarația din data de 06 octombrie 2010) inculpatul nu a făcut referire expres la vânzările de cocaină către investigatorul sub acoperire „G.I.", limitându-se să arate că din cocaina primită de la numitul „A.", gratuit sau contra sumei de 80 euro, o parte consuma, iar o altă parte o vindea unor cunoscuți, cu 100 euro gramul.

În cursul cercetării judecătorești, însă, la termenul din 12 noiembrie 2010, inculpatul a declarat că la data de 08 mai 2010, în cadrul unei petreceri private care a avut loc într-un imobil din în municipiul București (s-a observat că adresa este aceeași cu cea rezultând din declarațiile investigatorilor sub acoperire și din procesul-verbal de supraveghere operativă), a vândut unui bărbat pe care nu îl mai văzuse până în momentul respectiv, o cantitate de cocaină pe care nu și-o amintește exact, de 1 sau 2 grame și că prețul la care vindea era de 90-100 euro gramul.

S-a apreciat că, precizările făcute de inculpat referitoare la faptul că a comunicat cu ocazia respectivă numărul său de telefon bărbatului căruia i-a vândut cantitatea de drog și referitor la alte două vânzări de drog către aceeași persoană, s-a coroborat cu ansamblul materialului probator adrninistrat în cauză, confirmând veridicitatea situației de fapt reținute în rechizitoriu.

Faptul că obiectul vânzării l-a reprezentat cocaina, drog de mare risc, potrivit art. 1 lit. c) din Lega nr. 143/2000 (este menționat în tabelul nr. II, anexă la Legea nr. 143/2000), menționat de investigatorii sub acoperire și inculpat, a fost confirmat de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 10 mai 2010.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, la data de 21 mai 2010, inculpatul G.I. a vândut investigatorului sub acoperire „G.I.", cantitatea de 2,24 grame substanță conținând cocaină, porționată în trei doze ambalate în punguțe din material plastic de culoare albă, primind de la investigator suma de 300 euro, reprezentând prețul.

Cei doi au stabilit telefonic detaliile privind locul și ora întâlnirii.

Investigatorul sub acoperire „G.I." s-a deplasat la locul de întâlnire din zona stadionului Giulești însoțit de investigatorul sub acoperire „F.P.", doar investigatorul sub acoperire „G.I." urcând în autoturismul condus de inculpat, de culoare argintie. Cei doi au plecat cu autoturismul condus de inculpat și, după o plimbare de aproximativ 5 minute, timp în care a avut loc remiterea drogurilor și sumei de bani reprezentând prețul, cei doi au revenit la locul de întâlnire, unde investigatorul sub acoperire a coborât din autoturism.

Pentru a reține săvârșirea acestei fapte de către inculpat, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă, care se coroborează: declarațiile investigatorilor sub acoperire „G.I." și „F.P.", procesele-verbale de supraveghere operativă întocmite în data de 21 mai 2010, declarațiile inculpatului care, deși inițial a negat săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut-o, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2010, înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în data de 21 mai 2010, în baza autorizației din 2010 emise de Tribunalul București (fila 4 vol. II dosar de urmărire penală), al cărui conținut a fost transcris în procesul-verbal aflat la filele 79 și 80 vol. I. dosar de urmărire penală, la fila 81 vol. I dosar de urmărire penală, aflându-se o planșă foto cuprinzând instantanee din înregistrarea în discuție.

S-a mai reținut că, nu s-a putut stabili dacă inițiativa întâlnirii a aparținut investigatorului sub acoperire „G.I." (potrivit mențiunilor inculpatului de la termenul din 12 noiembrie 2010) sau inculpatului, iar faptul că inculpatul ar fi fost cel care l-ar fi contactat telefonic pe investigator rezultând exclusiv din declarația din faza uirnăririi penale a investigatorului „G.I.", acesta menționând că ar fi fost contactat telefonic în jurul orei 14:00 de numitul „B."

Instanța de fond a mai avut în vedre dispozițiile art. 86

1

alin. (7) C. proc. pen., raportat la alin. (6) al aceluiași articol, potrivit cărora, declarația investigatorului sub acoperire poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză.

S-a apreciat că în cauză condiția prevăzută de textul de lege invocat nu este întrunită, având în vedere că investigatorul sub acoperire „F.P." a menționat în faza de urmărire penală că a fost contactat telefonic îh jurul orei 15:00 (deci ulterior orei la care investigatorul sub acoperire „G.I." a declarat că ar fi fost contactat de inculpat") și s-a deplasat împreună cu celălalt investigator în fața stadionului Giulești pentru a se întâlni cu inculpatul. în cursul cercetării judecătorești, investigatorul sub acoperire „F.P." a menționat că „în celelalte două ocazii" (este vorba despre vânzările din datele de 21 mai 2010 și 09 iunie 2010) a fost „de față când „G.I." a vorbit la telefon cu „B. să se întâlnească", dar nu a precizat cui i-a aparținut inițiativa convorbirii.

Instanța de fond a mai reținut că, în plus, având în vedere că din declarația dată în faza de urmărire penală a rezultat că investigatorul sub acoperire „F.P." nu a fost prezent când s-a stabilit să aibă loc întâlnirea respectivă, este posibil ca în faza cercetării judecătorești acesta să relateze cu privire la convorbiri ulterioare.

Instanța de fond a apreciat că, pentru a se putea stabili cu certitudine cine a avut inițiativa tranzacției la dosar, prezintă interes pentru cauză transcrierea convorbirii sau convorbirile telefonice purtate de investigatorul sub acoperire „G.I." și de inculpat la data de 21 mai 2010.

S-a mai reținut că, această convorbire nici nu ar fi putut fi interceptată în mod legal, în condițiile în care la data de 21 mai 2010 era în vigoare o autorizație de interceptare și înregistrare doar a comunicărilor telefonice efectuate de „B." „care folosește numărul de apel X" (numărul este cel pe care inculpatul l-a comunicat investigatorilor în data de 08 mai 2010, autorizația fiind emisă ulterior, în data de 12 mai 2010), pentru numărul Y de pe care investigatorul sub acoperire „G.I." a pretins că a fost apelat în data de 21 mai 2010, fiind emisă o autorizație de interceptare, localizare și înregistrare a comunicărilor abia în data de 26 mai 2010, după vânzarea-cumpărarea în cauză (autorizația din 26 mai 2010).

Instanța de fond a reținut că, au fost indicii, că utilizarea de către inculpat a numărului de telefon nu a fost cunoscută de către organele de urmărire penală până în data de 21 mai 2010, dar acest lucru nu a exclus posibilitatea ca inițiativa tranzacției din ziua respectivă să fi aparținut investigatorului sub acoperire „G.I." Important a fost, însă, faptul că nici în ipoteza în care s-ar reține că inițiativa tranzacției din 21 mai 2010 i-ar fi aparținut investigatorului sub acoperire „G.I.", nu s-a putut invoca o acțiune provocatoare a organelor de urmărire penală, de natură să afecteze caracterul echitabil al procedurii, în condițiile în care vânzarea de droguri, așa cum a rezultat din cele expuse anterior, nu a constituit o activitate pe care inculpatul să o fi desfășurat doar ca urmare a insistențelor investigatorilor sub acoperire.

De asemenea, s-a mai reținut că, elocventă cu privire la efectuarea în data de 21 mai 2010 a tranzacției, constând în vânzarea de către inculpat a trei doze de cocaină pentru suma de 300 lei a fost nu doar declarația investigatorului sub acoperire „G.I.", ci și înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată cu acea ocazie, din analiza convorbirii transcrise în procesul-verbal, rezultând că investigatorul a solicitat trei doze („trei bucăți"), pentru primirea cărora mulțumește. Remiterea banilor și primirea dozelor au fost confirmate și de imaginile înregistrate cu această ocazie.

Deși nu a rezultat că s-au purtat discuții cu privire la preț, instanța de fond a avut în vedere că acest aspect a fost lămurit încă de la prima tranzacție.

Instanța de fond a apreciat că, mijloacele de probă prezentate mai sus s-au coroborat și cu depoziția inculpatului de la termenul din 12 noiembrie 2010, care după ce a declarat cu privire la tranzacția din 08 mai 2010, a menționat că în același scop s-a întâlnit cu aceeași persoană în zona stadionului Giulești, la o dată din anul 2010 pe care, însă, nu și-o amintește cu exactitate.

Faptul că obiectul vânzării l-a reprezentat .cocaina, menționat de investigatorii sub acoperire și de inculpat, a fost confirmat de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2010.

La data de 09 iunie 2010, inculpatul G.I. a vândut investigatorului sub acoperire „G.I.", cantitatea de 1,53 grame substanță conținând cocaina și levamisol, porționată în două doze ambalate în punguțe din material plastic de culoare albă, primind de la investigator suma de 200 euro, reprezentând prețul.

Investigatorul sub acoperire „G.I." a fost cel care l-a contactat telefonic pe inculpatul G.I., cei doi stabilind telefonic detaliile privind locul și momentul întâlnirii.

S-a reținut că, aceste aspecte au rezultat atât din declarațiile investigatorilor sub acoperire, cât și din analiza conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 591/AI/26 mai 2010 transcrise în cuprinsul notelor aflate la filele 88-90 ale voi. II dosar de urmărire penală. Investigatorul sub acoperire „G.I." s-a deplasat la locul de întâlnire din zona hotelului Novotel însoțit de investigatorul sub acoperire „F.P.", doar investigatorul sub acoperire „G.I." urcând în autoturismul condus de inculpat, o mașină de culoare neagră. Cei doi au plecat cu autoturismul condus de inculpat și, după ce au ocolit hotelul, timp în care a avut loc remiterea drogurilor și sumei de bani reprezentând prețul, cei doi au revenit la locul de întâlnire, unde investigatorul sub acoperire a coborât din autoturism.

Pentru a reține săvârșirea acestei fapte de către inculpat, instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă, care s-au coroborat: declarațiile investigatorilor sub acoperire „G.I." și „F.P.", procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit în data de 09 iunie 2010, declarațiile inculpatului care, deși inițial a negat săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut-o, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 31 mai 2010, înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în data de 09 iunie 2010, în baza autorizației din 2010 emise de Tribunalul București, al cărui conținut a fost transcris în procesul-verbal aflat la filele 85 și 86 vol. I, dosar de urmărire penală, la filele 87-89 vol. I dosar de urmărire penală, aflându-se planșe foto cuprinzând instantanee din înregistrarea în discuție, și convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației din 26 mai 2010 transcrise în cuprinsul notelor aflate la filele 88-90 ale vol. II dosar de urmărire penală.

Instanța de fond a apreciat că, elocventă cu privire la efectuarea în data de 09 iunie 2010 a tranzacției constând în vânzarea de către inculpat a două doze de substanță conținând cocaină și levamisol pentru 300 lei a fost declarația investigatorului sub acoperire „G.I.", procesul-verbal de supraveghere operativă întocmit în data de 09 iunie 2010, din analiza conținutului acestuia rezultând că polițiștii din cadrul B.C.C.O. au observat cum inculpatul a înmânat investigatorului ceva, iar acesta din urmă a pus pe bordul autoturismului o sumă de bani și înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată cu acea ocazie, din analiza conținutului procesului-verbal a rezultat că, întrebat fiind de inculpat, investigatorul a solicitat două doze, pentru primirea cărora mulțumește. Deși, ca și în cazul tranzacției din data de 21 mai 2010, nu a rezultat că s-au purtat discuții cu privire la preț, prima instanță a avut în vedere că acest aspect a fost lămurit încă de la prima tranzacție.

În ceea ce privește poziția inculpatului, la termenul din 12 noiembrie 2010, după ce a declarat cu privire la tranzacția din 08 mai 2010, a menționat că ultima dată când s-a întâlnit cu bărbatul respectiv pentru a-i vinde droguri, a fost în zona hotelului N.

Faptul că obiectul vânzării l-a reprezentat o cantitate de substanță conținând și cocaină, menționat de investigatorii sub acoperire și inculpat, a fost confirmat de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 17 iunie 2010 .

De asemenea, s-a mai reținut că la data de 08 septembrie 2010, inculpatul G.I. a ridicat de la firma de transport SC E.I. SRL, mai exact, de la punctul de lucru al acesteia din zona pasajului L. din sectorul 6 al municipiul București, un colet expediat din Valencia (Spania) la data de 05 septembrie 2010. Faptul că acel colet a fost expediat din Valencia (Spania) în data de 05 septembrie 2010 și că urma să ajungă în București - Lujerului în data de 08 septembrie 2010, ca destinatar figurând numitul G.I., având nr. de contact, a rezultat din analiza evidențelor SC E.I. SRL, puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către martora S.U.C., administrator al acestei societăți comerciale, conform proceselor-verbale.

Astfel, înscrisul aflat la fila 124 vol. I dosar de urmărire penală reprezintă evidența nominală a persoanelor destinatare ale coletelor transportate pe ruta Valencia-Spania, expediate în data de 05 septembrie 2010, la poziția 14 fiind menționat G.I., cu numărul de contact sus-menționat.

Ridicarea coletului la data de 08 septembrie 2010 de către inculpat a rezultat din procesul-verb al întocmit de investigatorul sub acoperire „F.P.", procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din declarațiile martorilor D.S.M. și P.S.

Prima instanță a avut în vedere faptul că, deși în fața instanței martorii nu l-au recunoscut pe inculpat, în faza de urmărire penală aceștia au declarat că el s-a prezentat ca fiind G.I., o persoană de aproximativ 45 de ani, iar potrivit declarației martorei S.U.C., ridicarea coletului de către destinatar se face numai pe baza actului de identitate. Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că inculpatul a prezentat cartea de identitate reprezentanților firmei transportatoare, iar inculpatul nu a contestat acest aspect. După ce inculpatul a așezat coletul respectiv în portbagajul autoturismului cu care se deplasase până la punctul de lucru al firmei transportatoare și care se afla în parcarea Complexului Comercial P. România, fiind vorba despre o mașină de culoare gri, au intervenit organele de poliție care l-au imobilizat pe inculpat.

În urma efectuării unei percheziții, organele de poliție au descoperit în interiorul coletului, disimulată în două lăcașe special create în materialul izolant din pereții unei lăzi frigorifice, cantitatea de 573,04 grame substanță, conținând cocaină și levamisol, ambalată în două pungi din material plastic de culoare albastră, la rândul lor învelite în câte trei straturi de celofan transparent, așa cum a rezultat din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat și de către inculpat și doi martori asistenți.

Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 17 septembrie 2010 a confirmat că substanța găsită în interiorul lăzii frigorifice conținea și cocaină.

S-a mai reținut că, din procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire „F.P.", coroborat cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile inculpatului a rezulta că imobilizarea sa a avut loc după ce acesta a ridicat și transportat coletul de la autovehiculul firmei transportatoare parcat pe Strada L., pe sensul de mers dinspre Bulevardul Timișoara spre complexul comercial C. - L. și după ce a așezat coletul în portbagajul autoturismului.

În urma verificărilor efectuate de B.C.C.O. - Serviciul Antidrog, al căror rezultat a fost consemnat în procesul-verbal aflat la fila 118 vol. I dosar de urmărire penală, s-a stabilit că inculpatul a plecat la data de 01 septembrie 2010, ora 08:40, pe ruta București-Valencia cu cursa aeriană aparținând companiei Tarom având indicativul RO 431. Acesta a revenit pe teritoriul României la data de 05 septembrie 2010, ora 16:30, prin aeroportul Henri Coandă-Otopeni, cu o cursă aeriană a companiei Tarom având indicativul 432, venind de la Valencia.

Această ultimă informație s-a coroborat și cu faptul găsirii asupra inculpatului, cu ocazia percheziției corporale la care a fost supus în data de 08 septembrie 2010, imediat după imobilizare, a unui boarding pass pe numele G.I., emis pentru cursa Tarom RO 432 din data de 05.09, ora 12:05, aspect menționat în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înscrisul în cauză regăsindu-se la fila 148 vol. I d.u.p. Cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul a declarat că a fost plecat în perioada 01 septembrie-05 septembrie 2010 în Spania, unde are o mică afacere, deținând un bărulet.

Prima instanță a apreciat că, un element probatoriu deosebit - de important a fost acela al prelevării, cu ocazia cercetării conținutului coletului, a unui număr de 6 urme papilare de pe capitonajul lăzii frigorifice prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 07 ianuarie 2010, concluzionându-se că două dintre acestea au fost create de degetele mijlociu și inelar de la mâna stângă a inculpatului.

Pe baza materialului probator expus mai sus, dar având în vedere și modul în care s-au modificat pe parcursul procesului, declarațiile inculpatului, instanța de fond a concluzionat că deplasarea inculpatului în Spania s-a situat în antecedența cauzală a introducerii în România a cantității de 573,04 grame substanță conținând cocaină și levamisol, acesta implicându-se în expedierea în țară a coletului, de al cărui conținut era deplin conștient.

S-a mai reținut că, expedierea pe numele inculpatului la data de 05 septembrie 2010, din Valencia cu destinația București, a unor articole de îmbrăcăminte și încălțăminte și a unor capsule pentru espresor prin intermediul unei firme specializate în transportul internațional de colete, îh condițiile în care inculpatul călătorea în aceeași zi tot din Valencia cu destinația București, coletul urmând să ajungă la destinație, în mod previzibil, mai târziu decât inculpatul, nu poate avea nicio altă explicație decât aceea că odată cu aceste produse, cu coletul au fost expediate și bunuri a căror deținere era interzisă de lege, inculpatul nedorind să riște să fie identificate de autorități aceste bunuri asupra sa, situație în care cu greu ar fi putut convinge că nu a avut cunoștință de existența lor.

De asemenea, s-a mai avut în vedere că în situația în care inculpatul figura ca destinatar al coletului, în ipoteza identificării de către autorități a bunurilor a căror deținere era ilicită, acesta avea posibilitatea de a invoca necunoașterea faptului că în colet se vor regăsi și bunurile respective, putând arunca vina asupra expeditorului, persoană fie greu, dacă nu imposibil de identificat, fie fictivă. De altfel, s-a constatat că, inițial, inculpatul a invocat tocmai această necunoaștere a existenței în coletul care îi era destinat, a cantității de drog respective. Astfel, în momentul prinderii sale în flagrant, acesta a menționat că acel colet îi aparține, dar că nu știe ce conține cu exactitate, cunoscând doar că acel colet ar conține „niște haine".

Această declarație a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat de inculpat.

Totodată, s-a mai reținut că, inculpatul și-a menținut această poziție și cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, declarând că este adevărat că a primit un colet de la un prieten din Spania, dar el nu știa ce conține acel colet, polițiștii care l-au desfăcut spunând că în interior s-ar afla cocaină. Inculpatul și-a justificat deplasarea în Spania în intervalul 1-5 septembrie 2010, prin aceea că ar fi avut acolo o afacere împreună cu un prieten, și anume, ar fi deținut un băruleț. Inculpatul nu a probat aceste susțineri, deși, în mod firesc, dacă declarația sa ar fi fost conformă cu realitatea, ar fi putut face acest lucru, ulterior renunțând la susținerea acestei apărări, recunoscând că deplasarea sa la Valencia a avut drept scop, achitarea contravalorii unei cantități de cocaină, care să fie expediată în țară pe numele său, dar, în realitate, pentru un anume A., care, pentru serviciul prestat, i-a plătit un comision.

Prima instanță a apreciat că declarațiile inculpatului s-au modificat pe măsură ce acesta a luat cunoștință de existența unui probatoriu de natură, cel puțin, să fundamenteze convingerea unui observator obiectiv, că a contribuit în mod conștient la introducerea în țară a cantității de drog.

În acest sens s-a reținut că, la data de 06 octombrie 2010, inculpatul a declarat că în luna septembrie, la solicitarea unui anume A., a efectuat o deplasare în Spania, mai exact, în Valencia, având asupra sa suma de 27.000 de euro, din care 2.000 euro era comisionul său, cu diferența de 25.000 de euro, urmând să cumpere cocaină pentru A. A ridicat suma de bani respectivă de undeva din zona Calea Giulești, unde i-o lăsase A. Călătoria în Spania a efectuat-o cu o cursă aeriană Tarom, în Valencia s-a cazat la un hotel, fiind contactat telefonic de un cetățean străin cu care s-a întâlnit și căruia i-a remis suma de 25.000 de euro. După câteva zile, acesta i-a adus o geantă frigorifică și i-a făcut un colet în care se afla geanta frigorifică cu cocaină și mai multe obiecte de încălțăminte și îmbrăcăminte care îi aparțineau. Respectivul i-a dat un tipizat din care a rezultat că el este destinatarul și a dus coletul la o firmă de curierat, inculpatul revenind în țară cu avionul. în țară, după ce a ridicat coletul și l-a pus în portbagajul autoturismului soției sale, a fost imobilizat de organele de poliție. S-a constatat că declarația inculpatului este neechivocă în sensul că avea cunoștință despre faptul că în lada frigorifică se afla cocaină.

În fața instanței, la termenul din 12 noiembrie 2010, inculpatul a nuanțat declarația anterioară, arătând că în momentul când bărbatul cu care s-a întâlnit în Valencia în septembrie 2010 a venit cu lada frigorifică, a vrut să se convingă că în interiorul acesteia nu se află și alte obiecte care i-ar putea atrage răspunderea pentru terorism, motiv pentru care i-a cerut să deschidă lada și să îi arate pachetele de cocaină. După ce le-a văzut, respectivul nu a mai reușit să asambleze lada, el ajutându-l. În cadrul aceleiași declarații, inculpatul a revenit și a declarat că, în realitate, au avut loc două întâlniri între bărbatul respectiv și inculpat. Prima dată a examinat interiorul lăzii frigorifice și a constatat că în interiorul acesteia nu se găsea cocaină. La a doua întâlnire, inculpatul nu ar mai fi verificat conținutul lăzii, potrivit susținerilor respectivului, drogurile se aflau de această dată în interiorul lăzii și i-a spus că nu avea motive să se teamă că acolo s-ar afla și alte bunuri care să îi angajeze răspunderea pentru terorism. De asemenea, inculpatul arată că nu exclude posibilitatea ca bărbatul respectiv să fi pus pe altcineva să îi expedieze coletul.

Instanța de fond a apreciat că, detaliile suplimentare oferite de inculpat în faza procesuală a cercetării judecătorești au avut scopul de a justifica prezența urmelor papilare ale inculpatului în interiorul lăzii frigorifice, prezentă necunoscută de inculpat la momentul audierii din 06 octombrie 2010, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică fiind întocmit ulterior, la 07 octombrie 2010. Astfel, inculpatul a urmărit să convingă că nu el este cel care a introdus pungile cu cocaină în interiorul lăzii frigorifice. S-a constatat că declarațiile inculpatului din care ar rezulta că o altă persoană s-ar fi ocupat de disimularea drogurilor în pereții lăzii frigorifice nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă. Chiar în ipoteza în care acest lucru s-ar accepta, instanța a apreciat că prezența urmelor papilare ale inculpatului în interiorul lăzii frigorifice, coroborată cu omiterea totală'în declarația din 06 octombrie 2010 a acestor detalii și contradicțiile între explicațiile ulterioare date de inculpat, care se găsesc chiar în cadrul aceleiași declarații, permit a se reține cel puțin o cooperare a inculpatului la pregătirea coletului, în scopul ca autoritățile să nu sesizeze pungile cu droguri disimulate în pereții lăzii frigorifice.

Astfel, la termenul din 12 noiembrie 2010, după ce inițial a declarat că a vrut să se convingă că în interiorul lăzii frigorifice nu se află și alte obiecte care i-ar putea atrage răspunderea pentru terorism, acesta fiind motivul pentru care i-a cerut respectivului să deschidă lada și să îi arate pachetele de cocaină, iar după ce le-a văzut, respectivul nu a mai reușit să reasambleze lada, inculpatul ajutându-1, acesta a revenit și a declarat că, în realitate, a avut două întâlniri cu bărbatul respectiv: prima dată ar fi examinat interiorul lăzii frigorifice și a constatat că în interiorul acesteia nu se găsea cocaină, iar la a doua întâlnire, inculpatul nu ar mai fi verificat conținutul lăzii, potrivit susținerilor respectivului, drogurile aflându-se de această dată în interiorul lăzii și inculpatul neavând motive să se teamă că acolo s-ar afla și alte bunuri care să îi angajeze răspunderea pentru terorism. Nu s-a putut explica cum o persoană, animată de dorința de a prezenta autorităților judiciare adevărul, poate susține, la interval de câteva minute, prima dată, că a văzut cocaina din lada frigorifică, dând și detalii cu privire la masa pe care a apreciat că o avea cantitatea de cocaină pe care a observat-o (inculpatul a declarat că în momentul în care a examinat conținutul lăzii frigorifice nu a avut impresia că ar fi vorba despre o cantitate de 500-600 de grame), iar a doua oară că nu a văzut-o, și nu se explică de ce, potrivit celei de-a doua versiuni, inculpatul a renunțat să mai verifice a doua oară conținutul lăzii frigorifice pentru a se convinge că în lada frigorifică nu se află' obiecte care ar putea să îi atragă răspunderea penală pentru terorism, dacă se temea, cu adevărat, de o astfel de perspectivă, iar a doua oară nu a avut încredere în persoana respectivă.

Chiar și în ipoteza în care coletul a fost pregătit de o altă persoană, a fost greu de acceptat că inculpatul nu ar fi vrut să se convingă de existența cocainei în interiorul coletului, precum și de expedierea coletului, având în vedere suma importantă de bani de care cu certitudine a fost nevoie pentru achiziționarea acesteia.

Prima instanță a mai reținut că, la o dată de la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie 2010, inculpatul G.I. a ridicat de la aceeași firmă de transport SC E.I. SRL, mai exact, de la punctul de lucru al acesteia din zona pasajului L. din sectorul 6 al municipiului București, un colet expediat din Valencia (Spania) în data de 27 iunie 2010.

Faptul că acel colet a fost expediat din Valencia (Spania) la data de 27 iunie 2010, ca destinatar figurând numitul G.I., având nr. de contact, a rezultat din analiza evidențelor SC E.I. SRL, puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către martora S.U.C., administrator al acestei societăți comerciale, conform proceselor-verbale aflate la filele 122 și 123 vol. I dosar de urmărire penală.

S-a reținut că, înscrisul aflat la fila 125 vol. I dosar de urmărire penală reprezintă evidența nominală a persoanelor destinatare ale coletelor transportate pe ruta Valencia-Spania, expediate în data de 27 iunie 2010, la poziția 16 fiind menționat G.I., cu numărul de contact sus-menționat.

Faptul că inculpatul este cel care a ridicat acel colet a rezultat din declarațiile sale date începând cu data de 06 octombrie 2010, declarația martorei S.U.C., administrator al SC E.I. SRL, care a menționat că ridicarea coletului de către destinatar se face numai pe baza actului de identitate, dar și din faptul că numărul de telefon care este menționat în evidența nominală a persoanelor destinatare ale coletelor transportate pe ruta Valencia-Spania, expediate în data de 27 iunie 2010, pentru contactarea destinatarului G.I., a fost, într-adevăr, folosit de inculpat și în alte ocazii, așa cum a rezultat din notele de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București.

Totodată, s-a mai reținut că, împrejurarea că inculpatul G.I. a venit în țară din Valencia (Spania) la data de 27 iunie 2010 a rezultat atât din procesul-verbal din data de 25 iunie 2010, potrivit căruia, din verificarea curselor aeriene pe ruta Valencia-București a rezultat că inculpatul a cumpărat un bilet dus-întors pe această rută, având dată de întoarcere în România, 27 iunie 2010, dar și din procesul-verbal întocmit la acea dată de către polițiști din cadrul B.C.C.O. în care s-a consemnat că inculpatul a fost așteptat în data respectivă la aeroportul Henri Coandă de concubina sa G., după aterizarea cursei Tarom RO 432 Valencia, la ora 16:40, inculpatul făcându-și apariția în parcare (la ora 17:15), urcând împreună cu concubina sa în autoturismul cu care aceasta a venit la aeroport.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele: la data de 06 octombrie 2010, înainte ca procurorul să fi dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și cu privire la fapta inculpatului de la sfârșitul lunii iunie-începutul lunii iulie 2010, de a fi introdus în țară în aceeași modalitate ca și în luna septembrie 2010, un colet în care se afla disimulată o cantitate de cocaină destinată vânzării (prin ordonanța nr. 488 din data de 20 octombrie 2010), inculpatul a declarat că un anume A. i-a propus în vara anului 2010 să meargă în Spania și să îl ajute să introducă în România o cantitate nedeterminată de cocaină, serviciu pentru care urma să fie plătit. Inculpatul a menționat că, datorită problemelor financiare, a acceptat propunerea, mergând de două ori în Spania, prima dată în luna iulie. Contactele din Spania îi aparțineau lui A., ca și sumele de bani necesare achiziționării cocainei. Prima dată a primit de la A. suma de 16.500 de euro, din care 1500 de euro a fost comisionul său, iar 15.000 de euro, suma pe care a remis-o persoanei din Spania care i-a adus un colet în care inculpatul presupune că s-a aflat o cantitate de cocaină. Banii i-au fost lăsați de A. într-o cabină telefonică din zona Calea G., în apropierea fostului cinematograf Giulești, după ce a avut o discuție personală cu acesta la respectivul acasă. Ajuns în Valencia cu o cursă Tarom, a fost contactat de un bărbat pe un număr de Spania pe care A. îl cunoștea, bărbat care, după câteva zile, i-a adus o ladă frigorifică. Bărbatul respectiv a verificat identitatea lui în pașaport, după care, folosind și niște obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte care" îi aparțineau inculpatului, a făcut un colet, pe care l-a expediat pe numele său printr-o firmă de curierat. Inculpatul s-a întors în țară cu avionul și a preluat coletul de la firma de curierat, în zona complexului comercial Cora Lujerului. La indicațiile lui A. a lăsat lada frigorifică în aceeași zonă unde îi fuseseră lăsați și banii. După revenirea din Spania, transportul pe care îl aștepta a întârziat, motiv pentru care a vrut să îl contacteze pe șoferul autoutilitarei, lucru pentru care i-a cerut soției sale să îi comunice numărul de telefon al acestuia care era salvat într-un telefon pe care inculpatul nu îl avea asupra sa, acesta fiind motivul pentru care soția sa i-a expediat un sms având acest conținut. După începerea urmăririi penale cu privire la această faptă, inculpatul și-a menținut, în această fază procesuală, declarația anterioară.

În faza de judecată, inculpatul și-a modificat declarația dată în faza de urmărire penală, prima instanță reținând următoarele: la termenul din 12 noiembrie 2010, inculpatul a menționat că, de fapt, nu a primit inițial decât suma de 15.000 de euro, pe care a remis-o în integralitate persoanei cu care s-a întâlnit în Spania, înțelegerea fiind ca, la revenirea în țară, să primească un comision de 1.500 euro, din care a primit doar 500. S-a constatat că declarațiile nu se conciliază nu doar cu privire la suma primită drept comision și momentul primirii acesteia; nemaiprimind nicio sumă de bani drept comision la plecarea în Spania, inculpatul nici nu ar mai fi putut să suporte costul biletului de avion din comision, așa cum a pretins în data de 06 octombrie 2010. Inculpatul a declarat în fața instanței pentru prima oară, că i s-ar fi spus ulterior, că în iunie 2010 ar fi fost supus unui test pentru a se vedea dacă este de încredere. Ar fi verificat conținutul lăzii frigorifice și nu ar fi observat nicio cantitate de drog. După ce a ridicat din țară pachetul, la o zi sau două a fost sunat și i s-a cerut să lase pachetul în locul de unde ridicase banii. în afară de lada frigorifică, în colet se aflau și produse de tipul șampon, gel de duș, pe care inculpatul și le-a însușit (în faza urmăririi penale a menționat cu totul alte produse). Inculpatul a mai menționat că nu a primit imediat cocaină de la persoana pentru care a adus coletul, și a negat că l-ar fi contactat pe investigatorul „G.I." în data de 01 iulie 2010 pentru a-i spune că are cocaină de bună calitate, neexcluzând, însă, posibilitatea de a-l fi sunat pentru a discuta despre altceva.

La termenul din 30 iunie 2011, inculpatul a dat un supliment de declarație, ocazie cu care a prezentat diferit o serie de aspecte. Astfel, deși în faza de urmărire penală susținuse că numitul A. i-a spus că este vorba despre transportarea de cocaină, în noua declarație inculpatul a arătat că, de fapt, i-a spus că ar fi vorba despre transportarea unei substanțe cu încălcarea dispozițiilor legale. Acesta nu i-ar fi spus că este vorba despre cocaină, dar că el ar fi bănuit acest lucru, cunoscând că persoana respectivă se ocupa cu vânzarea de droguri. I s-a spus că a fost supus unui test pentru a se vedea dacă își însușește suma de bani, că în colet nu a fost nimic, și că, în realitate, suma remisă a fost pentru stingerea unei datorii pe care cel din țară o avea față de persoana din străinătate. Prin această din urmă precizare pe care inculpatul a făcut-o pentru prima dată în fața instanței, acesta a încercat să dea o logică declarației de la termenul din 12 noiembrie 2010, potrivit căreia ar fi remis persoanei din străinătate suma de 15.000 euro, dar că, în realitate nu ar fi fost vorba decât despre un test, la momentul respectiv rămânând nelămurit motivul pentru care suma a fost totuși remisă. în noua declarație inculpatul vorbește despre primirea unui comision de doar 200 de euro, mai mic chiar și decât cel menționat la termenul din 12 noiembrie 2010.

Explicația oferită de inculpat în momentul în care i s-a atras atenția de către instanță că în faza de urmărire penală a declarat că A. i-a spus că în colet urma să se afle cocaină și anume, că i s-ar fi promis de către organele de urmărire penală un tratament sancționator mai blând, nu a fost acceptată de prima instanță, mai ales că la momentul audierii sale în data de 06 octombrie 2010, inculpatul beneficia de asistență juridică acordată de un apărător ales, care cunoștea că sancțiunea ce se va aplica nu era la latitudinea organelor de urmărire penală.

Instanța de fond a apreciat că se poate reține, pe baza materialului probator administrat în cauză, că și la sfârșitul lunii iunie-începutul lunii iulie 2010 coletul expediat pe numele inculpatului din Valencia conținea, ca și cel din luna septembrie, o cantitate de cocaină. S-a mai reținut că, nu există, așa cum este cazul faptei din luna septembrie, o probă directă care să ateste neechivoc acest lucru, coletul de la sfârșitul lunii iunie-începutul lunii iulie 2010, nefiind interceptat de organele de urmărire penală. Probele indirecte existente în cauză au permis, în opinia primei instanței, să se rețină ca dovedit aspectul menționat anterior.

Mai întâi, s-a observat același