ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 650/LMA din 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins acțiunea civilă formulată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare, în reprezentarea reclamanților: P.L., B.G., C.M., C.A., C.D., H.R., F.G., A.A., B.L., P.M., L.M., O.M., B.M., C.F., C.F., F.M., M.M., P.M., F.S., în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII Cămârzana, Consiliul Local al Comunei Cămârzana, Primarul Comunei Cămârzana, Unitatea Administrativă Teritorială a Comunei Cămârzana, având ca obiect obligarea pârâților la plata premiului anual (al 13-lea salariu) pe anul 2010, actualizat în funcție de coeficientul de inflație. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă conform tabelului anexat.

Obiectul cererii îl constituie dreptul salarial reprezentat de premiul anual pe anul 2010, premiu determinat ca medie a salariilor de bază realizate în anul 2010 (al 13-lea salariu).

Pentru perioada de referință, dreptul salarial pretins era reglementat prin dispozițiile art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 330/2009, în conformitate cu care: "(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anula egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea", respectiv, "(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul." La scadența dreptului în discuție a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, care, în art. 8, prevede: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi." Tribunalul, a considerat că această din urmă normă juridică nu neagă dreptul la obținerea premiului anual pentru anul 2010, ci, de vreme ce trebuia avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, ea semnifică o divizare a întinderii dreptului în 12 unități corespunzătoare celor 12 salarii ce urmează a fi încasate în anul 2011 și o eșalonare a plății lui pe durata întregului an 2011. Prin urmare,

instanța a apreciat că dreptul pretins a fost realizat în cursul anului 2011 și că, în aceste condiții, nu se poate reține un refuz la plată din partea pârâtei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare. Prin Decizia nr. 5645 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins recursul declarat de reclamant. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele considerente: Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea. Prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.

Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi. Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010. În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.

În speță, reclamanții fac parte din categoria personalului din învățământ, au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar. În acest sens, reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.

Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul 2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament, cum eronat afirmă recurenții.

Astfel, art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011. Prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012 a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, din nou, recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 martie 2013. La termenul de la 23 septembrie 2013, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 15 octombrie 2014, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 27 noiembrie 2014, când instanța a invocat excepția perimării recursului. Analizând cu prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În speță, la termenul de la 23 septembrie 2013, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 septembrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și 5 C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății. Reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare împotriva Deciziei nr. 5645 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL