ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 650/LMA din 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu

Mare s-a respins acțiunea civilă formulată de Sindicatul Liber din Învățământ

Satu Mare, în reprezentarea reclamanților: P.L., B.G., C.M., C.A., C.D., H.R.,

F.G., A.A., B.L., P.M., L.M., O.M., B.M., C.F., C.F., F.M., M.M., P.M., F.S.,

în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII Cămârzana, Consiliul

Local al Comunei Cămârzana, Primarul Comunei Cămârzana, Unitatea Administrativă

Teritorială a Comunei Cămârzana, având ca obiect obligarea pârâților la plata

premiului anual (al 13-lea salariu) pe anul 2010, actualizat în funcție de

coeficientul de inflație.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanții sunt

încadrați la unitatea școlară pârâtă conform tabelului anexat.

Obiectul cererii îl

constituie dreptul salarial reprezentat de premiul anual pe anul 2010, premiu

determinat ca medie a salariilor de bază realizate în anul 2010 (al 13-lea

salariu).

Pentru perioada de

referință, dreptul salarial pretins era reglementat prin dispozițiile art. 25

alin. (1) și (4) din Legea nr. 330/2009, în conformitate cu care: "(1)

Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anula egal

cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate

în anul pentru care se face premierea", respectiv,

"(4) Plata

premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit

prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru

care se acordă premiul."

La scadența dreptului

în discuție a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, care, în art. 8, prevede:

"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă

începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea

majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul

bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."

Tribunalul, a

considerat că această din urmă normă juridică nu neagă dreptul la obținerea

premiului anual pentru anul 2010, ci, de vreme ce trebuia avut în vedere la

stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, ea semnifică o

divizare a întinderii dreptului în 12 unități corespunzătoare celor 12 salarii

ce urmează a fi încasate în anul 2011 și o eșalonare a plății lui pe durata

întregului an 2011.

Prin urmare, instanța

a apreciat că dreptul pretins a fost realizat în cursul anului 2011 și că, în

aceste condiții, nu se poate reține un refuz la plată din partea pârâtei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu

Mare.

Prin Decizia nr. 5645

din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins

recursul declarat de reclamant.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 25 din

Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un

premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de

încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.

Prin art. 39 lit. w)

din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.

Prin art. 8 din Legea

nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010

nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere

la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din

sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.

Astfel, se constată

că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către

reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent

anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. (4) din Legea nr.

330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 285/2010.

În cauză nu se poate

reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna

ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea

nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată.

În speță, reclamanții

fac parte din categoria personalului din învățământ, au desfășurat o activitate

care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul 2010, nu au fost

sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile

art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua

fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, deoarece privarea de proprietate impune statului obligația

de a despăgubi pe proprietar.

În acest sens,

reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art. 1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010. De asemenea, Curtea constată că nu s-a

cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru

că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum

pentru fiecare instituție.

Totuși, lipsa cuantificării

nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale,

iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți

salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni

disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost

inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să

asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul

2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată

prin prevederile Legii nr. 285/2010 s-ar fi încălcat principiul egalității de

tratament, cum eronat afirmă recurenții.

Astfel, art. 1 din

Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului invocat nu poate fi

apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o

atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în

majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.

Prin Decizia nr. 115

din 9 februarie 2012 a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010

invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că

premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin

aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și

egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale

referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o

modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină

un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub

aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat, din nou, recurs reclamantul Sindicatul Liber din

Învățământ Satu Mare.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 7 martie 2013.

La termenul de la 23

septembrie 2013, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 15 octombrie 2014, Înalta Curte

a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 27 noiembrie 2014, când

instanța a invocat excepția perimării recursului.

Analizând cu

prioritate această excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin.

(1) C. proc. civ. perimarea se poate constată și din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la termenul

de la 23 septembrie 2013, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că nici una dintre

părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 24 septembrie 2014, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și 5 C.

proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză

sunt întrunite condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de

drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile

art. 252 alin. (1) teza I din același cod, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare împotriva Deciziei nr.

5645 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - CL