ÎCCJ, decizie (scj.ro #119921)

Recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : retragere asociat

calificarea căii de atac

compunerea completului de judecată

C. proc. civ. din 1865, art. 17, art. 304 pct. 1

În cazul în care instanța care a calificat calea de atac din apel în recurs a fost compusă din trei judecători, și nu din doi judecători, hotărârea pronunțată de aceasta este nelegală fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, din punct de vedere procedural, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de apel trebuie să fie compusă din 2 judecători și numai după ce calea de atac a apelului este calificată în recurs completul trebuie să fie compus din 3 judecători.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 382 din 5 februarie 2015

Prin sentința civilă nr. 30 din 10 februarie 2014, Tribunalul Vrancea, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reconvențională a pârâtei, în parte; a dispus retragerea pârâtei din societate; a obligat pârâta SC S.A. SRL la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând plata părților sociale și a dividendelor, astfel cum le-a evaluat prin cererea de la fila 18, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective; a stabilit structura participării la capitalul social, în sensul că plățile sociale ale pârâtei I.M., în cotă de 16,67%, vor fi preluate de asociatul unic A.P. - societatea urmând să funcționeze ca societate cu răspundere limitată; a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect; a dispus darea în debit a pârâtei cu suma de 531 lei, reprezentând taxă de timbru aferent; a luat act că taxa de timbru depusă de pârâta-reclamantă la fila 19, în sumă de 312 lei, este pe numele S.V.

Împotriva menționatei hotărâri, pârâta I.M. a declarat apel, care, în ședința publică din 20 iunie 2014, a fost calificat recurs.

Prin decizia civilă nr. 264/R din 20 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a constatat nul recursul promovat de pârâta I.M. împotriva sentinței civile nr. 30 din 10.02.2014, a încheierilor de ședință din 11.09.2013, 29.01.2014 și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate în dosarul nr. xx65/91/2012 al Tribunalului Vrancea pentru nemotivare în termenul legal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în principal că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 303 alin. (1) și (2), 306 alin. (1) C. proc. civ. față de faptul că pârâta a declarat apel (calificat în calea de atac recurs) la data de 2 aprilie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 20 iunie 2014, cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Împotriva deciziei civile nr. 264/R din 20 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs I.M. invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat în principal că instanța de apel: 1. a pronunțat hotărârea atacată în condițiile în care nu era alcătuită potrivit dispozițiilor legale, deoarece recalificarea căii de atac din apel în recurs a fost dispusă de un complet format din 3 judecători; 2. a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; 3. a pronunțat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii art. 227 lit. e) și art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta arată că prin decizia atacată Curtea de Apel Galați a calificat calea de atac formulată împotriva sentinței nr. 30 din 10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea ca fiind recurs, și nu apel și a ridicat din oficiu excepția recursului ca nemotivat în termen. În aceste condiții, a arătat recurenta, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, recalificarea căii de atac din apel în recurs a fost dispusă de un complet format din 3 judecători, iar instanța de apel nu a arătat rațiunea pentru care a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs încălcând astfel și prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că pentru a dispune recalificarea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 30 din 10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea în mod greșit a apreciat instanța că în cauză sunt incidente art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, refuzând în mod nejustificat aplicarea regimului prevăzut de art. 227 lit. e) din aceeași lege.

Intimatul A.P. în calitate de administrator al SC S.A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil sau neîntemeiat.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentei, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva art. 304 alin. 1 pct. 1 și 9 C. proc. civ., acestea având prioritate și fac de prisos analizarea celorlalte motive.

Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Doctrina a statuat că instanța a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale atunci când completul de judecată nu a fost compus din numărul de judecători prevăzut de lege pentru pricina respectivă, situație în care se analizează aspectul legal al compunerii completului de judecată.

Din această perspectivă, decizia recurată este nelegală deoarece din conținutul practicalei rezultă fără echivoc că instanța care a calificat calea de atac din apel în recurs a fost compusă din 3 judecători, și nu din 2 judecători.

Din punct de vedere procedural, instanța învestită cu soluționarea cererii de apel trebuia să fie compusă din 2 judecători și numai după ce calea de atac a apelului a fost calificată în recurs completul ar fi trebuit să fie compus din 3 judecători.

Revenind la situația dedusă judecății și analizând critica recurentei din perspectiva art. 304 pct. 9, Înalta Curte a reținut că este întemeiată față de regula generală instituită de art. 17 C. proc. civ. și, nu în ultimul rând, de practica judiciară care a statuat că cererea incidentală într-o procedură judiciară deja începută este supusă regulilor procedurale aplicabile cererii principale.

În cauza de față regulile procedurale aplicabile cererii principale cu privire la calea de atac se aplică și cererii reconvenționale, cu atât mai mult cu cât cererile au fost soluționate prin aceeași hotărâre.

Având în vedere că în situația dedusă judecății cererea de judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, iar cererea reconvențională a fost întemeiată pe art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, acestea fiind soluționate prin aceeași hotărâre, Înalta Curte a reținut că, față de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., regula procedurală aplicabilă cererii principale cu privire la calea de atac se aplică și cererii reconvenționale.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității în ceea ce privește calea de atac și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.