ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2014

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 578 din 30 ianuarie 2013, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C., a obligat pârâții în solidar la plata către reclamante a următoarelor sume cu titlu de despăgubiri: suma de 250.000 RON despăgubiri morale către reclamanta S.E.; sumele de câte 200.000 RON despăgubiri morale pentru fiecare dintre reclamantele T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C.; suma de 100.000 RON despăgubiri materiale către reclamanți și la 12.400 RON cheltuieli de judecată către pârâta V. (fostă S.) I.M.

reprezentând onorariu de avocat, cu motivarea că despăgubirile acordate au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 26 alin. (1) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule aprobate prin Ordinul nr. 21/2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 67 din data de 16 septembrie 2013, a respins apelul reclamantelor S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C., a admis apelul intimatei-pârâte SC O.V.I.G.

SA, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat intimata-pârâtă în solidar la plata următoarelor sume: - 25.000 RON despăgubiri morale către reclamanta S.E.; - sumele de câte 20.000 RON despăgubiri morale pentru fiecare dintre reclamantele T. (FOSTĂ S.) M., V. (FOSTĂ S.) I.M., C. (FOSTĂ S.) I.C. și S.C.; - suma de 10.000 RON despăgubiri materiale către reclamante, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate. Pentru a pronunța această soluție, s-a apreciat că sumele solicitate cu titlu de daune materiale nu au avut la bază înscrisuri și declarații de martori, care să fie elocvente, precum și dovezi privind obiceiul locului în astfel de situații, felul înmormântării, instanța de fond neapreciind în mod just cuantumul acestora, iar, în ceea ce privește daunele morale, s-a statuat că acestea exced limitei rezonabile stabilite de jurisprudență, lipsind criteriul judecății în echitate și determinând o îmbogățire fără justă cauză a reclamantelor.

Împotriva acestei decizii, reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul unei juste aprecieri cu privire la cuantumul daunelor materiale și morale, fără a invoca niciun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În argumentarea acestora, s-a învederat că evaluarea prejudiciului trebuie să se realizeze sub aspectul efectelor negative suferite de persoanele lezate pe plan fizic și psihic, astfel încât aprecierea prejudiciului moral să nu se rezume la determinarea prețului suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci să se realizeze o apreciere multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanelor prejudiciate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor legale în materie, stabilirea și acordarea despăgubirilor se face conform unor criterii expres instituite de lege, în speță fiind incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 și Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 21/2009. Prin urmare, suntem în prezența unui contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, la aprecierea sumelor acordate, instanța având în vedere mai multe criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, precum și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

De asemenea, la determinarea cuantumului daunelor morale au fost avute în vedere dispozițiile art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele RCA aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, potrivit cărora, la stabilirea despăgubirilor vor fi avute în vedere legislația și jurisprudența din România. Astfel, în privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor, instanța supremă a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu criteriile expuse anterior, respectiv consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cuantificarea prejudiciului moral, jurisprudența instanței supreme a statuat că aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei (Curtea Supremă de Justiție, Completul de 9 judecători - Decizia nr. 89 din 9 iunie 2003; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, Decizia nr. 4790 din 18 noiembrie 2003). Criteriul echității exprimă cerința ca daunele acordate să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a victimei sau a urmașilor acesteia, iar în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cum instanța a aplicat în mod just acest criterii, stabilind ca despăgubirile acordate reclamantelor să fie cuantificate la suma totală de 115.000 RON, criticile recurentelor sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C. împotriva Deciziei nr. 67 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S.E., T. (fostă S.) M., V. (fostă S.) I.M., C. (fostă S.) I.C. și S.C. împotriva Deciziei nr. 67 din 16 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2014. Procesat de GGC - AZ