ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 588/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința nr. 729 din 01 februarie 2013 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.A.A.; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de I.A. și I.G. în contradictoriu cu pârâta A.A.A.; a fost admisă în parte cererea reclamantelor și au fost obligate pârâtele SC A.R.A.V.I.G. SA și SC A.R.A.V.I.G. SA - Agenția Ploiești să plătească cu titlu de despăgubiri morale reclamantei I.A. suma de 15.000 lei, iar reclamantei I.G. suma de 20.000 lei, fiind respinsă cererea de despăgubiri materiale. Tribunalul a constatat că la 07 februarie 2012, I.A. și I.G.

au solicitat obligarea pârâtelor SC A.R.A.V.I.G. SA și SC A.R.A.V.I.G. SA - Agenția Ploiești la plata sumei de 8.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 6.000.000 lei reprezentând despăgubiri morale datorate pentru prejudiciul cauzat reclamantelor de A.A.A. Reclamantele au arătat că la data de 03 februarie 2009, A.A.A. a produs un accident de circulați cu autoturismul cu nr. x, aparținând SC A.T. SRL, în urma căruia a decedat I.L., copilul lui I.A. și soțul lui I.G. În dosarul penal în care a fost condamnată pârâta A.A.A. pentru ucidere din culpă nu s-au constituit părți civile, iar în urma accidentului au fost prejudiciate material, care au constat în cheltuieli cu înmormântarea și toate ritualurile religioase și au suferit daune morale prin pierderea copilului respectiv a soțului.

La 02 aprilie 2012, pârâta A.A.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția existenței autorității de lucru judecat iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată deoarece potrivit sentinței penale nr. 383 din 01 martie 2011, reclamanta nu s-a constituit parte civilă deoarece pârâta îi achitase toate cheltuielile legate de accident și în fața instanței penale a declarat că nu are pretenții și nu se constituie parte civilă astfel că prin încheierea din 16 noiembrie 2010 a fost scoasă din cauză. Reclamanta nu mai poate să ceară daune pe calea civilă iar pe fond pretențiile reclamantelor sunt nejustificate deoarece pârâta a acoperit toate cheltuielile și daunele suferite de reclamante, banii fiind dați cu chitanță, cât și fără, și a ajutat permanent pe reclamante.

Pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de acordare a daunelor materiale ca nefondată deoarece potrivit chitanțelor depuse în dosarul de urmărire penală și în copie la prezentul dosar, reclamantele au primit de la pârâta A.A.A. sume de bani ce totalizează 12.700 lei prin care a fost acoperit prejudiciul material produs prin accident astfel că la 21 martie 2009 reclamanta I.G. a declarat că nu are pretenții civile morale sau materiale împotriva conducătoarei auto, iar la instanța penală prin încheierea din 16 noiembrie 2010 a fost menționată declarația aceleași reclamante care a susținut că își menține declarația dată în cursul urmării penale și că nu are pretenții civile față de inculpata A.A.A.

Tribunalul a constatat că la 03 februarie 2009 pârâta A.A.A. în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare X a produs un accident de circulație în urma căruia a decedat I.L., în vârstă de 33 ani, ce a lăsat în urmă pe I.G., soție și pe I.A. și I.I., părinți, acesta din urmă decedând ulterior la 30 ianuarie 2011, iar pentru fapta arătată pârâta A.A.A. a fost condamnată prin sentința penală nr. 383 din 01 martie 2011 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin nerecurare. Tribunalul a reținut că pârâta A.A.A. a plătit familiei celui decedat, cu titlu de despăgubiri morale și materiale, suma de 13.700 lei, așa cum rezultă din chitanțele atașate la dosar, sume pe care reclamanta I.A.

le-a recunoscut la interogatoriu iar reclamanta I.G. a recunoscut că a primit suma de 8.100 lei. Societatea ce deținea autoturismul implicat de pârâta A.A.A. în accident era asigurată la SC A.R.A.V.I.G. SA unde sub nr. 4657 din 18 martie 2009 a fost înregistrată cererea reclamantelor, împreună cu I.I., prin care au solicitat despăgubiri morale al cărui cuantum cumulat este de 55.000 lei. Potrivit declarațiilor martorilor N.I. și C.D. reclamantele au trăit o puternică suferință psihică prin pierderea neașteptată a persoanei apropiate. Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.A.A. tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece aceasta este autoarea faptei care a produs prejudiciile ce fac obiectul cererii reclamantelor.

Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că cererea formulată față de această pârâtă este neîntemeiată deoarece potrivit art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul este ținut să despăgubească terțele persoane păgubite prin accidente de vehicule în care a fost implicat asiguratul. Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale s-a reținut că reclamantele au suferit un prejudiciu material de 3.243 lei, dovedit cu chitanțele de plată atașate la dosar iar pentru restul până la suma de 8.000 lei, prejudiciul a fost dovedit cu martori și prezumții căci defunctului i-au fost efectuate obiceiurile religioase ulterioare înmormântării; că prejudiciul material de 8.000 lei a fost stins prin plățile efectuate benevol de pârâta A.A.A.

care a achitat familiei decedatului suma de 13.700 lei, acoperind astfel în întregime paguba materială pretinsă. Cu privire la prejudiciul moral s-a reținut că pentru reclamanta I.G., având în vedere calitatea sa de soție a defunctului și a relației afective între ei este justă o despăgubire în sumă de 20.000 lei iar pentru I.A., mama defunctului ce a gospodărit cu el și se afla în întreținerea acestuia, este justă suma de 15.000 lei, având în vedere și relațiile economice și sociale prezente. La stabilirea daunelor morale instanța a avut în vedere și faptul că reclamantele au solicitat asigurătorului inițial suma de 55.000 lei și este nejustificată majorarea acestui prejudiciu ulterior la 6.000.000 lei, precum și faptul că autoarea faptei ilicite a acordat reclamantelor suma de 13.700 lei despăgubiri din care scăzând prejudiciul material de 8.000 lei rezultă un rest de 5.700 lei destinat acoperirii prejudiciului moral.

În concluzie, tribunalul a reținut că în temeiul art. 49-50 SC A.R.A.V.I.G. SA și SC A.R.A.V.I.G. SA - Agenția Ploiești sunt ținute să plătească sumele arătate în calitate de asigurătoare pentru prejudiciul produs de pârâta A.A.A. fără ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumelor arătate având în vedere că ea beneficiază de asigurarea de răspundere civilă a autovehiculului implicat în accident. Cu privire la reclamanta I.G. tribunalul a mai reținut că lipsa pretenției acesteia față de pârâta A.A.A. în dosarul penal nu are semnificația renunțării la orice despăgubire cu atât mai mult cu cât aceasta a formulat imediat după accident cererea de despăgubiri la societatea de asigurare. La 12 aprilie 2013, I.A.

și I.G. au declarat apel solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, să fie admise pretențiile privind despăgubirile materiale și majorate pretențiile privind despăgubirile morale, pentru următoarele considerente: 1. Greșit, prima instanță a respins cererea de despăgubiri materiale. Ajutorul acordat de pârâta A.A.A. a acoperit doar cheltuielile efectuate de reclamante cu înmormântarea victimei și cu pomenile ținute potrivit obiceiurilor creștinești, însă, la dosarul cauzei au fost depuse dovezi privind creditele defunctului ce nu pot fi achitate de apelante după decesul acestuia, și prin urmare sumele rămase neachitate vor fi puse în sarcina moștenitorilor, respectiv a reclamantelor, aceeași situație fiind și cea privind cheltuielile abonamentului telefonului defunctului pentru care furnizorul serviciului de telefonie a emis somație de plată.

2. Greșit, prima instanță a acordat reclamantelor cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral sume al căror cuantum nu acoperă întregul prejudiciu. Prima instanță a pornit de la o premiză greșită atunci când a hotărât cuantumul prejudiciului, luând ca reper sumele solicitate de reclamante prin cererea adresată pârâtelor. În realitate, sumele solicitate de reclamante prin cererea adresată pârâtelor au fost considerate suficiente în condiția în care erau achitate la epoca respectivă. Având în vedere că pârâtele au refuzat să dea curs cererii, deși au trecut 3 ani de la deces, au solicitat un cuantum mai mare al despăgubirilor, acesta reprezentând adevăratul prejudiciu suferit, luând în considerare și suferința suportată de acestea pe toată perioada, de la data decesului lui I.L.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de I.G., prima instanță nu a avut în vedere toate criteriile de evaluare a prejudiciului arătat, respectiv suferința cauzată de pierderea soțului, schimbarea statului social, de efortul suplimentar depus de aceasta în gospodărie pentru a suplini lipsa soțului. Potrivit depozițiilor martorilor, reclamanta a suferit din cauza morții soțului, precum și datorită obligațiilor născute din contractele încheiate de soțul decedat, pe care în noile condiții nu le mai poate achita. Apelanta a mai invocat motive privind daunele morale ce au caracter abstract, fiind extrase din literatura medicală. Cu privire la prejudiciul suferit de I.A., s-a susținut că, potrivit documentelor atașate la dosar, aceasta, în calitate de mamă a victimei, a fost marcată profund, decesul fiului provocându-i traume psihice.

La 28 iunie 2013, pârâta A.A.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. S-a arătat că prima instanța a reținut corect acoperirea prejudiciului material de pârâta A.A.A., iar cu privire la daunele morale, instanța de fond s-a raportat corect la cererea formulată de reclamante către societatea de asigurare, imediat după producerea accidentului, precum și la faptul că o mare parte din prejudiciul moral a fost acoperit alături de prejudiciul material prin plățile făcute de aceeași pârâtă. Prin decizia civilă nr. 223 din 28 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de apelantele I.A. și I.G., împotriva Sentinței civile nr. 729 din 1 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 25884/3/2012, în contradictoriu cu intimații SC A.R.A.V.I.G.

SA, SC A.R.A.V.I.G. SA - Agenția Ploiești și A.A.A. A schimbat în parte sentința în sensul că a obligat SC A.R.A.V.I.G. SA și SC A.R.A.V.I.G. SA - Agenția Ploiești la plata sumei de 100.000 lei fiecăreia dintre apelante, cu titlu de daune morale. S-au menținut restul dispozițiilor. Curtea de Apel a reținut următoarele: Prima critică nu este fondată. Critica vizează faptul că instanța nu a acordat despăgubirile pentru prejudiciul suferit de apelante ca urmare a imposibilității acestora de a achita ratele la contractele încheiate de defunct. Cu privire la aceasta critică, se observă, mai întâi, că în cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 8.000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare și cele cu pomenirile efectuate „precum și alte cheltuieli” fără însă a le identifica.

În al doilea rând, apelantele au recunoscut, atât în timpul procesului cât și prin cererea de apel, faptul că prejudiciul material, reprezentând cheltuielile de înmormântare și obiceiurile creștinești au însumat 8.000 lei și această sumă a fost plătită de pârâta A.A.A. Prejudiciul solicitat, de 8.000 lei, a fost acoperit iar dauna invocată în apel, respectiv plata ratelor la contractele încheiate de defunct cu terțele persoane și abonamentul telefonic, reprezintă o cerere nouă formulată direct în apel, pretențiile arătate nefiind invocate în cererea de chemare în judecată și depășesc suma de 8.000 lei pretinsă în acțiunea introductivă. Anexarea la dosar a unei note de plată emisă de SC R.B. SA în legătură cu cardul de cumpărături (fila 75), nu poate avea valoare de cerere de investire a instanței.

În plus, nu exista nicio legătură de cauzalitate între restanțele la plată a unor cheltuieli făcute de defunct cu fapta ilicită ce a provocat decesul acestei persoane. 2. Este fondată cea de a doua critică. Tribunalul a apreciat cuantumul prejudiciului moral suferit de reclamante prin raportarea la suma de 55.000 lei pretinsă de acestea în cererea de despăgubiri adresată direct pârâtelor, societăți de asigurare, sub motiv că reclamantele au putut să evalueze daunele morale în cuantumul arătat și este inexplicabilă majorarea pretențiilor prin cererea de chemare în judecată la suma de 6.000.000 lei, la 3 ani de la decesul victimei, și că restul de 5700 lei, rămas după deducerea prejudiciului material de 8.000 lei (13.700 - 8.000), reprezintă acoperirea în parte a prejudiciului de pârâta A.A.A.

Limitarea cuantumului prejudiciului moral pe considerentul că reclamantele au solicitat imediat după decesul victimei suma de 55.000 lei nu are nici un suport legal. O persoană se poate înșela sau poate să-și reducă voluntar pretențiile într-un anumit context. Atâta timp cât nu a fost făcută plata, reclamantele pot să-și majoreze pretențiile. Singurul criteriu de acordare a despăgubirilor este întinderea prejudiciului. Având în vedere dificultățile ridicate de evaluarea prejudiciului moral, se va lua în considerare, pentru stabilirea cuantumului prejudiciului: gradul de rudenie al reclamantelor cu defunctul, relațiile lor de afecțiune cu aceeași persoană, suferințele pricinuite de decesul arătat, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din actele medicale.

Vor fi avute în vedere, de asemenea: situația economică și socială a reclamantelor și nivelul lor de studii. Cu privire la prejudiciul moral suferit de I.G. Aceasta este soția defunctului, este tânără, fiind născută în 1987 și se căsătorise cu defunctul în urmă cu 4-5 ani în raport cu data decesului. Prin natura lucrurilor dar și din depoziția martorei N.I. rezultă că reclamanta era legată afectiv de defunctul soț, cu care se înțelegea bine, motiv pentru care după moartea acestuia reclamanta a suferit o depresie, solicitând salvarea din două în două săptămâni. Prin natura lucrurilor, decesul soțului a curmat proiectele de viață pe care soții și le făcuseră la început de căsătorie. Reclamanta a locuit în zona rurală, are studii medii și nu are un loc de muncă, iar prin aceasta se relevă situația socială și economică a acesteia.

Având în vedere criteriile arătate mai sus, precum și principiul că daunele acordate nu trebuie să schimbe felul de viață socială și economică al reclamantei, prejudiciul moral acordat de prima instanță, în sumă de 20.000 lei, este nesemnificativ. Pentru atenuarea suferințelor psihice ale reclamantei, acordarea unei sume de 100.000 lei este suficientă. Confortul și satisfacția morală dobândite de reclamantă prin obținerea sumei arătate o va ajuta ca în timp să fie atenuate suferințele arătate. Cu privire la prejudiciul moral suferit de I.A. Reclamanta este mama defunctului, acesta fiind singurul copil. Așa cum rezultă din declarația martorului C.D., precum și din scrisoarea medicală, decesul arătat i-a provocat grave suferințe, diagnosticul medicului fiind: „tulburare afectivă fond psiho-organic cronic deteriorativ mixt (somatic și vascular) episod depresiv sever”.

De altfel, legat de această suferință, se constată că la scurt timp după decesul fiului în urma accidentului a decedat și tatăl defunctului, I.I. (fila 15), respectiv soțul reclamantei, iar decesul din urmă este, cel puțin în mintea reclamantei, legat de decesul fiului lor. Victima accidentului fiind singurul copil și ca urmare a decesului soțului, în prezent reclamanta nu mai are rude apropiate, deznădejdea sa fiind astfel agravată. În fine, reclamanta trăia în mediu rural, era casnică și nu avea studii. Având în vedere criteriile arătate, suma de 15.000 lei, acordată de prima instanță cu titlu de prejudiciu moral, este derizorie și, pentru atenuarea suferințelor arătate și ca o satisfacție morală, acordarea unei despăgubiri în cuantum de 100.000 lei o va ajuta pe reclamantă să își creeze un confort material care să atenueze suferințele pierderii fiului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs SC A.R.A.V. I.G. SA, prin Sucursala Ploiești, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că în raport de data producerii accidentului, cuantumul despăgubirilor trebuia calculat potrivit Ordinului nr. 20/7 noiembrie 2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv potrivit legislației și jurisprudenței naționale. S-a arătat că în dosarul penal, reclamanta I.G. nu s-a constituit ca parte civilă împotriva făptuitoarei, respectiv pârâta A.A.A., consemnându-se primirea sumei de 12.700 lei. Recurenta a criticat decizia sub aspectul cuantumului sumelor acordate cu titlu de daune morale, arătând că sumele acordate sunt situate la nivelul maxim al grilei stabilite prin Ordinul C.S.A.

Că, deși instanța a arătat care sunt criteriile care urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor a făcut o greșită aplicare a acestora raportat la situația de fapt, concretă, a fiecărei reclamante, sumele acordate constituind de fapt o îmbogățire fără justă cauză. Recursul nu este fondat. Prealabil, se constată că deși recurenta a indicat ca motive de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., acestea au fost invocate în mod formal, cererea de recurs necuprinzând dezvoltări în raport de dispozițiile invocate. Critica privind greșita interpretare și aplicare a legii, în stabilirea daunelor morale și cuantificarea sumelor acordate cu acest titlu este nefondată.

Se constată că instanța a indicat criteriile legale, prin raportare la Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și jurisprudențiale incidente în cauză și a motivat raportat la situația obiectivă și subiectivă a fiecărei reclamante, sumele necesare a acoperi prejudiciul moral, arătând și în ce au constat acesta pentru fiecare reclamantă în parte. Recurenta nu a indicat care criterii legale au fost interpretate și aplicate greșit, iar aprecierea instanței asupra cuantumului despăgubirilor fiind făcută conform criteriilor legale, nu mai poate face obiect de analiză în recurs. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, va fi obligată la plat cheltuielilor de judecată către intimatele reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA - prin Sucursala Ploiești împotriva deciziei nr. 223 din 28 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurenta-pârâtă SC A.R.A.V.I.G. SA la plata către intimatele-reclamante I.A. și I.G. a sumei de 2.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.