ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2016

Decizia nr. 276/2016 Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, sub nr. x/3/2013, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat obligarea pârâtei SC E. SA la plata despăgubirilor materiale în valoare de 10.555,38 RON constând în cheltuieli de înmormântare, pomeni, organizate pentru defuncta F., precum și la plata sumelor reprezentând daune morale în valoare de 650.000 de euro. La data de 1 august 2013, G. a depus la dosar cerere de intervenție principală prin care a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA la plata sumei de 200.000 euro reprezentând despăgubiri morale pentru afecțiunile de ordin medical, fizic și psihic și la plata sumei de 1.000 RON reprezentând prestații periodice, începând cu data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie, având în vedere că în urma accidentului a rămas cu sechele severe și fără un loc de muncă.

De asemenea, intervenientul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de intervenție și până la plata efectivă, precum și cheltuielile de judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 16 august 2013, sub nr. x/3/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC E. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 60.000 euro reprezentând daune morale. Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 13 noiembrie 2014, reclamantul și-a majorat câtimea obiectului capătului unu de cerere, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale. Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a dispus conexarea Dosarelor nr. x/3/2013 și nr. x/2014 ale Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G. a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Prin Sentința civilă nr. 3338 din 15 iunie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA și, în consecință, a obligat pârâta la plata următoarelor sume reprezentând daune morale: 50.000 euro, echivalentul în RON către reclamantul A., 50.000 euro, echivalentul în RON, către reclamanta B., 25.000 euro către reclamantul C., 25.000 euro către reclamanta D., toate sumele urmând a fi achitate la cursul BNR de la data plății.

Totodată, s-a mai acordat reclamanților A., B., C. și D. suma de 10.555,38 RON, reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale, respectiv câte 2.638,845 RON fiecărui reclamant. Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA pentru celelalte sume și s-a luat act că reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

A fost admisă în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G. și a obligat pârâta SC E. SA la plata sumei de 50.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, a dobânzii legale calculate asupra sumei datorate cu titlu de daune morale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, precum și a unei sume lunare de 40% din salariul de bază minim brut pe țară garantat, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, de la data de 26 august 2012 și până la încetarea stării de nevoie. A fost respinsă cererea de intervenție principală pentru celelalte sume, ca neîntemeiată și s-a luat act că intervenientul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

De asemenea, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată conexă, astfel cum a fost precizată, din Dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta SC E. SA la plata sumei de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA pentru celelalte sume și s-a luat act ca reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., B., C., D., pârâta SC E. SA, precum și intervenientul G. Prin Decizia nr. 1309 din 22 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanți, pârâtă și intervenient.

în pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că prima instanță a soluționat în mod corect litigiul, acordând despăgubirile pe baza unui just echilibru între dauna morală acordată și suferința psihică încercată, acestea nefiind de natură să ducă la o îmbogățire fără justă cauză. Împotriva aceste decizii, a declarat recurs pârâta SC E. SA, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și în rejudecare solicită pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice asupra tuturor criticilor invocate.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel formulate și anume asupra criticii aduse motivului privind acordarea prestației periodice intervenientului în interes propriu G., precum și asupra criticii ce viza plata despăgubirilor în monedă euro, în echivalentul în RON la cursul valutar de la momentul plății, raportat la dispozițiile art. 24 pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 56 pct. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011. În acest context, se apreciază că, în cauza dedusă judecații instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 7 pct. 2 coroborat cu art. 22 pct. 6 C. proc. civ. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. se referă la faptul că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor legale incidente în cauză și care prevăd la art. 49 pct. 1 lit. f) și pct. 2 lit. d) că atât în caz de vătămare corporală, cât și în caz de deces daunele morale să fie acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, a formulat întâmpinare și intervenientul în interes propriu G., prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia. Înalta Curte, analizând excepția nulității recursului invocată de intimatul G. și întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc.

civ., o respinge apreciind că motivele de casare invocate permit încadrarea în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În continuare, analizând recursul declarat de pârâta SC E. SA, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente: Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Astfel, nulitatea absolută poate fi invocată pentru prima oară ca motiv de casare, dacă legea nu interzice în mod expres acest lucru, iar nulitatea relativă poate fi invocată ca motiv de casare numai de partea ocrotită prin norma încălcată.

Nulitatea actelor de procedură este prevăzută la art. 174 - 179 C. proc. civ., însă în cuprinsul motivelor de recurs recurenta-pârâtă nu a indicat care sunt actele de procedură anulabile, astfel încât Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este fondat, urmând a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Criticile de nelegalitate întemeiate pe acest punct, astfel cum au putut fi extrase din memoriul de recurs, se referă la nepronunțarea instanței de apel asupra motivului referitor la acordarea prestației periodice intervenientului în interes propriu G., precum și asupra motivului privind plata despăgubirilor în euro, echivalentul în RON la cursul valutar de la momentul plății.

Acest motiv de recurs va fi înlăturat, întrucât contrar susținerilor recurentei-pârâte, motivele invocate în fața curții de apel au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părții. De altfel, se poate observa că instanța a motivat detaliat decizia pronunțată, analizând motivele formulate de pârâtă, argumentând soluția sa cu privire la toate aspectele invocate. Situația de fapt și apărările formulate în fața instanței de apel au rămas neschimbate, astfel încât această instanță și-a însușit motivarea tribunalului, argumentând în mod corect soluția pronunțată.

Înalta Curte constată că, deși recurenta susține că vătămările suferite de intimatul G. nu au generat un grad de infirmitate, iar la momentul producerii accidentului acesta nu avea un contract legal de muncă, această critică nu este întemeiată, în mod corect reținându-se pe baza înscrisurilor aflate la dosar coroborate cu expertiza medico-legală efectuată în cauză că intimatul intervenient în interes propriu G. a suferit în urma accidentului traume fizice și psihice, având o incapacitate adaptivă de 40%, care l-a privat de posibilitatea obținerii unui loc de muncă, în condiții de egalitate și cu randamentul dat înainte de producerea accidentului. Nici critica recurentei referitoare la plata despăgubirilor în euro, în echivalentul în RON la cursul valutar de la data producerii accidentului nu este întemeiată, urmând a fi respinsă cu motivarea că, în speță contractul încheiat între pârâtă și asiguratul său C.P.

nu cuprinde dispoziții cu privire la cursul valutar ce va fi avut în vedere la data plății despăgubirii, reținându-se că nu există niciun temei pentru ca plata să fie efectuată la un alt curs decât cel de la data plății, dispozițiile legale indicate de pârâtă cu privire la acest aspect nefiind incidente în cauză. Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta a arătat că daunele morale acordate în cauza au fost stabilite într-un cuantum excesiv și că acestea trebuiau să fie acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Pentru ca susținerile dezvoltate de recurenta-pârâtă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită. Criticile de nelegalitate trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate și nu pe chestiuni de fapt deduse judecății în fața instanțelor de fond, întrucât examinarea aspectelor de netemeinicie excede motivelor de nelegalitate, fiind prin urmare exclusă analizei acestei critici în considerarea specificului acestei căi de atac.

În ceea ce privește criticile referitoare la diminuarea cuantumului excesiv al daunelor morale acordate reclamanților și intervenientului, urmează a fi respinse, deoarece instanța de apel a avut în vedere în mod corect obligațiile de reparare a prejudiciului în funcție de dispozițiile legale incidente în materie și de probele administrate în cauză, raportându-se la temeiurile de drept ale cererilor și la circumstanțele cauzei. Sub acest aspect, Înalta Curte observă că, prin decizia recurată s-a făcut o analiză riguroasă și amănunțită privind evaluarea prejudiciului moral și, în lipsa unor criterii pe baza cărora se pot acorda despăgubiri bănești ori o sumă cu acest titlu, revine instanței rolul de a apreciat asupra cuantumului daunelor morale cuvenite părților, față de schimbarea vieții acestora ca urmare a accidentului intervenit.

Astfel, instanța sesizată cu acțiunea având ca obiect repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a repune victimele într-o situație similară cu cea avută anterior, cât pentru a le alina suferința. Procedând în acest mod, instanța de apel, prin menținerea soluției pronunțate de prima instanță, a soluționat legal problema cuantificării daunelor morale și materiale într-o interpretare obiectivă în lumina unor criterii rezonabile, accesibile, pertinente cauzei de așa manieră încât sumele acordate cu acest titlu să aibă efecte compensatorii, dar care să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru beneficiarii daunelor morale.

În mod corect a reținut instanța de apel că jurisprudența nu reprezintă un izvor de drept întrucât hotărârile judecătorești nu au efect erga omnes. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA București împotriva Deciziei nr. 1309 din 22 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016. Procesat de GGC - LM