ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2016

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 276/2016

Prin cererea

înregistrată la data de 25 aprilie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a Civilă, sub nr. x/3/2013, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat

obligarea pârâtei SC E. SA la plata despăgubirilor materiale în valoare de

10.555,38 RON constând în cheltuieli de înmormântare, pomeni, organizate pentru

defuncta F., precum și la plata sumelor reprezentând daune morale în valoare de

650.000 de euro.

La data de 1 august

2013, G. a depus la dosar cerere de intervenție principală prin care a

solicitat obligarea pârâtei SC E. SA la plata sumei de 200.000 euro

reprezentând despăgubiri morale pentru afecțiunile de ordin medical, fizic și

psihic și la plata sumei de 1.000 RON reprezentând prestații periodice,

începând cu data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie,

având în vedere că în urma accidentului a rămas cu sechele severe și fără un

loc de muncă. De asemenea, intervenientul a solicitat obligarea pârâtei la

plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de intervenție și până la

plata efectivă, precum și cheltuielile de judecată.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de

16 august 2013, sub nr. x/3/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta SC

E. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 60.000 euro reprezentând

daune morale.

Prin cererea

precizatoare depusă la dosar la data de 13 noiembrie 2014, reclamantul și-a

majorat câtimea obiectului capătului unu de cerere, solicitând obligarea

pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Prin încheierea de

ședință din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013,

Tribunalului București, secția a VI-a civilă a dispus conexarea Dosarelor nr.

x/3/2013 și nr. x/2014 ale Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Cererea de

intervenție principală formulată de intervenientul G. a fost încuviințată în

principiu prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin Sentința civilă

nr. 3338 din 15 iunie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis

în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și

D. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA și, în consecință, a obligat pârâta la

plata următoarelor sume reprezentând daune morale: 50.000 euro, echivalentul în

RON către reclamantul A., 50.000 euro, echivalentul în RON, către reclamanta

B., 25.000 euro către reclamantul C., 25.000 euro către reclamanta D., toate

sumele urmând a fi achitate la cursul BNR de la data plății. Totodată, s-a mai

acordat reclamanților A., B., C. și D. suma de 10.555,38 RON, reprezentând despăgubiri

pentru daunele materiale, respectiv câte 2.638,845 RON fiecărui reclamant.

Prin aceeași

sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA

pentru celelalte sume și s-a luat act că reclamanții și-au rezervat dreptul de

a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

A fost admisă în

parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G. și a

obligat pârâta SC E. SA la plata sumei de 50.000 euro, în echivalent RON la

cursul BNR de la data plății, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, a

dobânzii legale calculate asupra sumei datorate cu titlu de daune morale de la

data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective, precum

și a unei sume lunare de 40% din salariul de bază minim brut pe țară garantat,

reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, de la data de 26 august 2012

și până la încetarea stării de nevoie.

A fost respinsă

cererea de intervenție principală pentru celelalte sume, ca neîntemeiată și s-a

luat act că intervenientul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de

judecată pe cale separată.

De asemenea, a fost

admisă în parte cererea de chemare în judecată conexă, astfel cum a fost precizată,

din Dosarul nr. x/3/2013 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă,

formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta SC E. SA la plata sumei de

50.000 euro, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând

despăgubiri pentru daune morale.

A fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâta SC E. SA pentru celelalte sume și s-a luat act ca

reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe

cale separată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții A., B., C., D., pârâta SC E. SA, precum

și intervenientul G.

Prin Decizia nr. 1309

din 22 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins

ca nefondate apelurile declarate de reclamanți, pârâtă și intervenient. în

pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că prima instanță a

soluționat în mod corect litigiul, acordând despăgubirile pe baza unui just

echilibru între dauna morală acordată și suferința psihică încercată, acestea

nefiind de natură să ducă la o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva aceste

decizii, a declarat recurs pârâta SC E. SA, fiind întemeiat pe dispozițiile

art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia

astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și în rejudecare solicită

pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice asupra tuturor criticilor

invocate.

În argumentarea

motivelor de casare invocate, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel formulate și anume

asupra criticii aduse motivului privind acordarea prestației periodice

intervenientului în interes propriu G., precum și asupra criticii ce viza plata

despăgubirilor în monedă euro, în echivalentul în RON la cursul valutar de la

momentul plății, raportat la dispozițiile art. 24 pct. 2 lit. b) coroborat cu

art. 56 pct. 5 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

În acest context, se

apreciază că, în cauza dedusă judecații instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 7 pct. 2 coroborat cu art. 22 pct. 6 C. proc. civ.

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la faptul că

instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor legale incidente în cauză și

care prevăd la art. 49 pct. 1 lit. f) și pct. 2 lit. d) că atât în caz de

vătămare corporală, cât și în caz de deces daunele morale să fie acordate în

conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Intimații-reclamanți

au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, a

formulat întâmpinare și intervenientul în interes propriu G., prin care a

invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea

acestuia.

Înalta Curte,

analizând excepția nulității recursului invocată de intimatul G. și întemeiată

pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., o respinge apreciind că

motivele de casare invocate permit încadrarea în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ.

În continuare,

analizând recursul declarat de pârâta SC E. SA, prin raportare la dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de

drept invocate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte

îl va respinge pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor

art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere

atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a

căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, nulitatea

absolută poate fi invocată pentru prima oară ca motiv de casare, dacă legea nu

interzice în mod expres acest lucru, iar nulitatea relativă poate fi invocată

ca motiv de casare numai de partea ocrotită prin norma încălcată.

Nulitatea actelor de

procedură este prevăzută la art. 174 - 179 C. proc. civ., însă în cuprinsul

motivelor de recurs recurenta-pârâtă nu a indicat care sunt actele de procedură

anulabile, astfel încât Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este

fondat, urmând a fi respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri

poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de

natura pricinii.

Criticile de

nelegalitate întemeiate pe acest punct, astfel cum au putut fi extrase din

memoriul de recurs, se referă la nepronunțarea instanței de apel asupra

motivului referitor la acordarea prestației periodice intervenientului în

interes propriu G., precum și asupra motivului privind plata despăgubirilor în

euro, echivalentul în RON la cursul valutar de la momentul plății.

Acest motiv de recurs

va fi înlăturat, întrucât contrar susținerilor recurentei-pârâte, motivele

invocate în fața curții de apel au făcut obiectul examinării de către instanță,

iar hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1)

lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care

se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au

fost înlăturate cererile părții.

De altfel, se poate

observa că instanța a motivat detaliat decizia pronunțată, analizând motivele

formulate de pârâtă, argumentând soluția sa cu privire la toate aspectele

invocate. Situația de fapt și apărările formulate în fața instanței de apel au

rămas neschimbate, astfel încât această instanță și-a însușit motivarea

tribunalului, argumentând în mod corect soluția pronunțată.

Înalta Curte constată

că, deși recurenta susține că vătămările suferite de intimatul G. nu au generat

un grad de infirmitate, iar la momentul producerii accidentului acesta nu avea

un contract legal de muncă, această critică nu este întemeiată, în mod corect

reținându-se pe baza înscrisurilor aflate la dosar coroborate cu expertiza

medico-legală efectuată în cauză că intimatul intervenient în interes propriu

G. a suferit în urma accidentului traume fizice și psihice, având o

incapacitate adaptivă de 40%, care l-a privat de posibilitatea obținerii unui

loc de muncă, în condiții de egalitate și cu randamentul dat înainte de

producerea accidentului.

Nici critica

recurentei referitoare la plata despăgubirilor în euro, în echivalentul în RON

la cursul valutar de la data producerii accidentului nu este întemeiată, urmând

a fi respinsă cu motivarea că, în speță contractul încheiat între pârâtă și

asiguratul său C.P. nu cuprinde dispoziții cu privire la cursul valutar ce va

fi avut în vedere la data plății despăgubirii, reținându-se că nu există niciun

temei pentru ca plata să fie efectuată la un alt curs decât cel de la data

plății, dispozițiile legale indicate de pârâtă cu privire la acest aspect

nefiind incidente în cauză.

Motivul prevăzut de

art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea

acestui motiv de casare, recurenta a arătat că daunele morale acordate în cauza

au fost stabilite într-un cuantum excesiv și că acestea trebuiau să fie

acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Pentru ca susținerile

dezvoltate de recurenta-pârâtă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C.

proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a

unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele

legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

Criticile de

nelegalitate trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate și nu pe

chestiuni de fapt deduse judecății în fața instanțelor de fond, întrucât

examinarea aspectelor de netemeinicie excede motivelor de nelegalitate, fiind

prin urmare exclusă analizei acestei critici în considerarea specificului

acestei căi de atac.

În ceea ce privește

criticile referitoare la diminuarea cuantumului excesiv al daunelor morale

acordate reclamanților și intervenientului, urmează a fi respinse, deoarece

instanța de apel a avut în vedere în mod corect obligațiile de reparare a

prejudiciului în funcție de dispozițiile legale incidente în materie și de

probele administrate în cauză, raportându-se la temeiurile de drept ale

cererilor și la circumstanțele cauzei.

Sub acest aspect,

Înalta Curte observă că, prin decizia recurată s-a făcut o analiză riguroasă și

amănunțită privind evaluarea prejudiciului moral și, în lipsa unor criterii pe

baza cărora se pot acorda despăgubiri bănești ori o sumă cu acest titlu, revine

instanței rolul de a apreciat asupra cuantumului daunelor morale cuvenite

părților, față de schimbarea vieții acestora ca urmare a accidentului

intervenit.

Astfel, instanța

sesizată cu acțiunea având ca obiect repararea prejudiciului nepatrimonial

trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a repune victimele

într-o situație similară cu cea avută anterior, cât pentru a le alina

suferința.

Procedând în acest

mod, instanța de apel, prin menținerea soluției pronunțate de prima instanță, a

soluționat legal problema cuantificării daunelor morale și materiale într-o

interpretare obiectivă în lumina unor criterii rezonabile, accesibile,

pertinente cauzei de așa manieră încât sumele acordate cu acest titlu să aibă

efecte compensatorii, dar care să nu constituie amenzi excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificate pentru beneficiarii daunelor morale.

În mod corect a

reținut instanța de apel că jurisprudența nu reprezintă un izvor de drept

întrucât hotărârile judecătorești nu au efect erga omnes.

Având în vedere

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC E. SA București împotriva Deciziei nr. 1309 din 22

decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM