ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin rezoluția nr. 878/491/VIII/1/2010 din

10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus închiderea lucrării,

întrucât nu se impunea înregistrarea sa în evidența cauzelor penale, soluția

fiind comunicată.

S-a reținut că

numitul D.M. a formulat un memoriu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, într-o manieră eliptică, confuză și ambiguă

consemnează că, „formulez plângere împotriva individului P.S., deputat pe bani

ca toți parlamentarii, care a enunțat public (inclusiv televiziuni/ ziare - TV

realitatea după orele 22 vineri 15 ianuarie 2010, în acord cu președintele TB,

prim ministru, UDMR, alte Forțe, președinte CD, secretar general CD etc.) că a

depus la parlament un proiect de lege pentru trecerea Casei Poporului în

gestiunea Primăriei București apoi scoaterea la licitație și vânzarea pe nimic și

cele 180 de ha către străini, bineînțeles cu cote mari ca la toate

privatizările antinaționale … contrare constituției” … „este faptă de trădare,

subminarea statului România, abuz, înșelăciune, favorizarea bandelor ce se vor

înfrupta din bunul poporului națiunii, idem băncilor naționale/ BCR probabil

sub masca unui nou parc industrial…”.

Petentul își exprimă

nemulțumirea cu privire la aspecte de natură socială, politică, de „țara ce

este distrusă și jefuită total” de guvernarea ce a dus în opinia sa la „sărăcie

generalizată și sclavie”, exprimându-și dezaprobarea cu privire la anumite

politici promovate de putere.

Analizând memoriul în

cauză, se observă că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 C.

proc. pen., în sensul că, nu sunt descrise faptele pe care le consideră

infracțiuni, nu sunt arătate probele pe care intenționează să le administreze pentru

dovedirea celor afirmate, etc., nemulțumirea generalizată a petentului cu

privire la situația economică, politică și socială din România, putând face

obiectul altor modalități de exprimare și exercitare a drepturilor conferite de

lege.

Potrivit sentinței

penale nr. 653 din 30 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, „indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie

o condiție privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut

precis, constituind, totodată, o precauțiune împotriva plângerilor

neîntemeiate. Nerespectarea acestor cerințe esențiale de admisibilitate a

plângerii ar putea genera abuzuri în exercitarea dreptului de petiționare”.

II. La data de 15

aprilie 2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

plângerea petiționarului D.M. împotriva rezoluției procurorului mai

sus-menționată, formulată în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., solicitându-se și atașarea adresei de răspuns a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

nr. 511/475/VIII/1/2010 eliberată la data de 04 februarie 2010.

Din examinarea

acestei ultime adrese, rezultă că prin nota procurorului Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

nr. 511/478/VIII/1/2010 din 29 ianuarie 2010 s-a constatat că la data de 07

iulie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție plângerea formulată de numitul D.M. prin care solicita efectuarea

de cercetări penale față de Președintele Camerei Deputaților pentru pretinse

fapte infracționale, fără însă a preciza în ce constau respectivele

infracțiuni, contextul în care au fost comise sau orice alte date referitoare

la acestea.

Prin adresa nr. 15528/3357/VIII/l/2009,

din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petiționarul a fost

informat cu privire la conținutul unei plângeri penale, cerințele pe care

trebuie să le îndeplinească un act de sesizare pentru a constitui denunț penal.

Numitul D.M. a

contestat adresa sus-menționată, fără a preciza însă în ce constă nemulțumirea

acestuia și fără a aduce precizări în legătură cu faptele sesizate.

S-a propus a i se

comunica petiționarului faptul că pentru a se da curs solicitărilor sale este

necesar ca plângerile pe care le formulează să întrunească cerințele prevăzute

de dispozițiile art. 222 C. proc. pen., respectiv să cuprindă numele,

prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care

formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a

mijloacelor de probă.

III. Examinând actele

și lucrările dosarului rezultă că Nota procurorului Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

din 29 ianuarie 2010 vizează ca intimat pe președintele Camerei Deputaților și,

în consecință, nu are legătură cu plângerea originară adresată instanței de

judecată, care vizează Rezoluția procurorului nr. 878/491/VIII/1/2010 din 10

februarie 2010.

Cum prin rezoluția

ultim menționată atacată nu s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, în

sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea de

față formulată de petiționarul D.M. se privește ca inadmisibilă datorat

deciziei de Recurs în Interesul Legii nr. 57/2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secții unite, publicată în M. Of. nr. 283/2008, prin care

s-a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât

rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată

reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petentul D.M.

Obligă petentul la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2010.