ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3711/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3711/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 63/P

din 13 iunie 2012 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul D.G., cu

domiciliul în sat Cîrligi, comuna Ștefan cel Mare județul Neamț), la pedepsele:

- 19 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de

art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

- 9 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma agravata

prevăzuta de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.

În temeiul art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și

inculpatul execută pedeapsa mai grea de 19 ani închisoare și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II-a și b) C. pen.

În temeiul art.

83 C. pen. a revocat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87 din 08 februarie 2011

pronunțată la data de 22 februarie 2011, care se cumulează cu pedeapsa curentă,

inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 20 (douăzeci) ani închisoare și

10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin.

2 C. pen.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în

temeiul art. 88 C. pen., a computat detenția executată de la 17 iulie 2011 la

zi

A obligat

inculpatul să plătească părților civile M.E. și G.D. suma de 18.561 lei cu

titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune norale,

actualizate la data executării.

În temeiul art.

118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat m folosul statului a

corpului delict, cablu elettric de alimentare m lungime de 309,5 cm, depus la

camera de corpuri delicte a instanței.

În temeiul art.

189 C. proc. pen., onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 100 lei, a fost

avansat din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de

7.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin

rechizitoriul nr. 399/P/201L din 4 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Neamț și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 55/103 din 06

ianuarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului D.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și

tâlhărie prevăzute de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 211 alin.

(1) și alin. 21 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit.

a) C. pen.

În fapt, s-a

reținut prin actul de sesizare a instanței că, în noaptea de 15/16 iulie 2011

inculpatul D.G. a pătruns în locuința victimei M.E. în vârstă de 64 ani, din

Comuna Ștefan cel Mare, satul Soci județul Neamț, pe ușa descuiată, întrucât

acesta locuia împreună cu concubina și copii lor într-o anexă a locuinței

victimei, situată în aceeași curte. Inculpatul a ștrangulat victima cu ajutorul

unui cablu de alimentare de la un aparat electrocasnic, comprimând în același

timp capul victimei într-o pernă de pe patul în care aceasta dormea, și a

aplicat lovituri asupra capului cu un corp dur. Acțiunile violente ale

inculpatului au produs decesul victimei prin asfixie mecanică.

În timpul

exercitării agresiunilor dar și după uciderea victimei, inculpatul ia sustras

bijuterii din aur și argint, precum și un telefon mobil, valoarea bunurilor

fiind de 3.561 lei.

Analizând

materialul probator administrat în cauză, la urmărirea penală, cât și în cursul

cercetării judecătorești, tribunalul reține următoarele:

Începând din

luna februarie 2011, de când a decedat soțul ei, victima M.E. locuia singură

într-o anexă a casei sale situată în comuna Ștefan cel Mare, satul Soci județul

Neamț, cu destinația de bucătărie de vară, anexă pe care a folosit-o de altfel

pentru a locui efectiv de mai mulți ani, pe când și soțul său era în viață.

În luna iunie

2011, victima ba angajat pe martorul G.P. pentru a construi în curte o altă

anexă, acesta ridicând construcția cu acoperiș, până la stadiul de a fi

tencuită zidăria, lucrarea fiind sistată întrucât a fost considerată prea

costisitoare în raport de posibilitățile financiare ale victimei. Martorul G.P.

a întreținut și raporturi intime cu victima, fără a coabita, primul având

familie proprie.

În ziua de 11

iulie 2011, victima M.E. a suferit un accident, în încercarea de a-și stăpâni

vaca aflată la păscut, ocazie cu care și-a luxat mâna dreaptă, pe care avea

înfășurată funia cu care era legat animalul. Inculpatul D.G., aflat în zonă, a

ajutat-o pe victimă, degajând funia, după care a condus-o la domiciliu cu o

căruță. Câștigând încrederea victimei, inculpatul a fost angajat de aceasta să

continue tencuirea anexei contra sumei de 400 lei, în timpul lucrărilor inculpatul

urmând să locuiască în gospodăria victimei, cu atât mai mult cu cât aceasta

avea nevoie de ajutor datorită traumatismului suferit. Astfel, inculpatul D.G.

s-a mutat în locuința victimei M.E. în ziua de 12 iulie 2011, împreună cu

concubina sa P.A. și cei doi copii minori ai lor, fiind lăsați să locuiască în

anexa cu destinație de bucătărie de vară, folosită până atunci de ea, în timp

ce victima s-a mutat într-o cameră din corpul principal al casei.

În scopul

evidențierii circumstanțelor de fapt ale cauzei, se impune precizarea că

inculpatul și concubina sa nu aveau o locuință stabilă, fiind alungați la

finele anului 2010 din locuința mamei inculpatului, după ce acesta a agresat-o

și a atacat cu un topor și alți membri ai familiei. Până a se muta în gospodăria

victimei M.E., cei doi au locuit împreună cu concubinii P.C. și U.A., la

domiciliul celor din urmă, din comuna Ștefan cel Mare, unde au avut de asemenea

un comportament necorespunzător. Relațiile dintre inculpatul D.G. și concubina

sa P.A. erau deteriorate, cei doi conviețuind formal.

În ziua de 13

iulie 2011, resimțind puternic urmările accidentului din 11 iulie 2011, M.E. a

solicitat consult la S.U.S.J. Piatra Neamț, unde i-a fost imobilizată mâna

dreaptă într-o fașă, iar la întoarcere a solicitat martorului G.P. să o conducă

din centrul comunei Ștefan cel Mare până la domiciliu. Cu acea ocazie, martorul

G.P. a luat act de mutarea inculpatului și a concubinei sale la victimă,

atrăgându-i atenția cu privire la renumele negativ al celor doi, în localitate

fiind cunoscută implicarea lor în fapte de furt, iar mai mult inculpatul a fost

cercetat anterior și pentru viol. Victima i-a promis că va găzdui pe cei doi

numai temporar, respectiv până la finalizarea tencuirii anexei.

În seara de 15

iulie 2011, martorul G.P. a apelat-o pe M.E. pe telefonul mobil, la orele

22:28, întrebând-o dacă D.G. și P.A. mai locuiesc la ea, iar victima i-a

declarat că a doua zi le va cere să plece. Discuția a fost auzită de inculpat

și concubina sa, acest fapt determinând frustrarea inculpatului, care se afla

astfel în perspectiva de a-și muta din nou familia, deși victima nu-i plătise

încă contravaloarea muncii prestate. Deși inculpatul nu a recunoscut, P.A. a

arătat ulterior că, în seara de 15 iulie 2011, între inculpat și victimă au

avut loc discuții contradictorii și încordate, cea din urmă reproșând

inculpatului calitatea lucrărilor la anexa în construcție și exprimându-și

intenția de a o sista. De asemenea, s-a pus și problema plecării celor doi din

locuința sa, victima acceptând totuși ca ei să rămână în acea noapte.

În dimineața

zilei de 16 iulie 2011, inculpatul D.G. și concubina sa P.A. l-au alertat pe M.M.

- cumnat al victimei M.E., ce locuiește în apropiere, întrucât cea din urmă nu

se trezise, iar ușile casei erau încuiate. Fiind sesizate organele de poliție,

s-a procedat la pătrunderea forțată în locuință, M.E. fiind găsită decedată în

patul din dormitorul pe care-l folosea. Poziția victimei, așa cum rezultă din

cercetarea la fața locului, era culcată pe abdomen, perpendicular pe lungimea

patului, cu picioarele în afară, iar în jurul gâtului s-a găsit un cablu

electric de alimentare, în timp ce în zona cavității bucale se observau leziuni

sângerânde, fața victimei fiind afundată într-o pernă. Necropsia victimei,

efectuată la data de 16 iulie 2011, a stabilit provizoriu că moartea a fost

violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ștrangulare.

Prin raportul

final de constatare medico legală din 16 iulie 2011, efectuat de S.J.M.L.

Neamț, s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni și mărci

traumatice datând din 15 iulie 2011, respectiv: leziuni pe fața internă a

buzelor și dungă echimotică submandibulară; șanț de ștrangulare în zona

latero-cervicală dreaptă în lungime de 8 cm; infiltrate sanguine epicraniene; hematom

pancreatic. Cauza morții a fost asfixia mecanică, iar mecanismul de producere a

leziunilor constatate și a rezultatului letal a fost complex, constând în

comprimarea formațiunilor anatomice ale gâtului cu un laț acționat din

exterior, precum și cu mijloace contondente, concomitent cu comprimarea,

sufocarea și lovirea cu corp dur.

Cu ocazia

cercetării locului faptei, s-a mai stabilit că în toate încăperile casei

(bucătărie de iarnă, două dormitoare, verandă), bunurile erau răscolite, iar

din obiectele de valoare ale victimei lipseau bijuterii, o parte a acestora

fiind purtate la urechi și pe degete, precum și un telefon mobil. De asemenea,

casa de locuit propriu-zisă fusese încuiată din exterior, cheile folosite în

principal de victimă nefiind găsite.

În cursul

urmăririi penale, s-a dispus prin ordonanța din 20 iulie 2011 efectuarea unei

expertize biocriminalistice, în vederea identificării și comparării urmelor de

pe cablul de alimentare corp-delict cu pofilele genetice ale victimei și

persoanelor din cercul de suspecți, inclusiv ale inculpatului D.G.. Raportul de

expertiză din 29 septembrie 2011 al I.N.C. din cadrul I.G.P.R., precum și

adresa din 12 octombrie 2011 al aceluiași institut (filele 132 - 138 dosar

urmărire penală), prin care s-a răspuns la solicitarea de lămuriri

suplimentare, nu au relevat aspecte concludente, datorită insuficienței urmelor

biologice de pe corpul delict, în afara celor corespunzătoare profilului

genetic al victimei. Aceste împrejurări se coroborează însă și cu constatările de

la fața locului, de unde nu au putut fî ridicate decât șase fragmente de urme

papilare inapte pentru identificare, in condițiile m care existau numeroase

suprafețe lucioase susceptibile de a purta astfel de urme datorită manipulării

lor frecvente, fapt ce conduce la concluzia că urmele au putut fi șterse ori

s-au folosit mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Coroborând

concluziile necropsiei cu datele de la fața locului, rezultă că victima a fost

lovită în cap cu un corp dur și a fost strangulată cu cablul electric în timp

ce asupra corpului și capului s-a exercitat presiune pentru a-i anihila

rezistența și a o sufoca cu fața în pernă.

Autorul a

acționat din spatele victimei, care a reușit o reacție de apărare cu mâna

stângă, interpunând-o între gât și cablu, astfel încât marca traumatică a fost

evidențiată în partea dreaptă a gâtului. Defecația spontană constatată la

victimă (a se vedea planșele foto de la fila 26 dosar urmărire penală), se

produce prin relaxarea sfincterului anal, fiind specifică asfixiei, iar în

cauză a putut lăsa urme pe vestimentația autorului, astfel încât să fie

necesară înlăturarea lor prin spălare.

Mâna dreaptă nu

a permis victimei o apărare eficientă datorită traumatismului anterior suferit,

însă poziția mâinii stângi a cadavrului victimei, ce ținea apucat cablul de

strangulare și care era dispusă ventral, sub cadavrul găsit culcat pe abdomen,

în paralel cu constatarea urmei depigmentate lăsate pe inelarul stâng de lipsa

bijuteriei, demonstrează că victima a fost tâlhărită înainte de a fî ucisă,

inelul de pe mâna stângă fiindu-i scos înainte de a-și folosi această mână

pentru a se apăra (a se vedea planșele foto de la fila 26 dosar urmărire

penală). Derularea activității infracționale, care a inclus și scotocirea

violentă și răvășirea obiectelor din toate încăperile corpului principal ai

casei, a presupus în aceste condiții o perioadă semnificativă de timp, dar și

producerea de zgomot, nefiind excluse nici manifestări vocale ale victimei. Din

modul de săvârșire a faptelor și mijloacele folosite, rezultă că victima a fost

constrânsă să indice locurile în care ar fi ținut bunuri de valoare, dar și

împrejurarea că autorul nu a fost stresat de riscul de a fi surprins în timpul

săvârșirii faptei. De asemenea, cu excepția inculpatului, martorii ce cunosc

gospodăria victimei au declarat că reacția celor trei câini de talie mică din

curtea victimei, ce nu erau legați, este zgomotoasă față de orice persoană care

intră în curte, mai ales pe timpul nopții.

Din

împrejurările mai sus expuse, rezultă că faptele nu puteau fi săvârșite de

persoane dinafară gospodăriei victimei fără ca inculpatul și concubina sa să

observe și să permită aceasta. Aceste împrejurări de fapt, raportate la

declarațiile martorei P.A., demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului D.G.

Se reține astfel că după săvârșirea faptei, inculpatul a încuiat casa victimei,

îndepărtând cheile în așa fel încât să lase impresia că nu a avut acces la ele,

dar le-a păstrat în locuri în care putea dispune de ele, pentru a-și asigura

totuși controlul asupra câmpului infracțional până la momentul când urma să se

afle despre săvârșirea faptelor. De asemenea, inculpatul și-a creat astfel și

condițiile pentru ca descoperirea cadavrului să fie realizată de alte persoane.

Pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul D.G., (filele 99 - 105 dosar urmărire penală), a

acceptat să facă declarații, în care a precizat că nu se face vinovat de

comiterea infracțiunilor de tâlhărie și omor privind pe victima M.E. Inculpatul

D.G., a susținut că în noaptea de 15/16 iulie 2011, împreună cu concubina sa P.A.,

au dormit și nu au putut percepe din anexa în care locuiau, ce s-a întâmplat în

corpul principal al casei. A susținut de asemenea că, nu au avut nici un

conflict cu victima, relațiile dintre ei fiind armonioase, astfel încât M.E. le

propusese să locuiască permanent în gospodăria ei, pentru a-i fi de ajutor.

Astfel, inculpatul arată că, în seara de 15 iulie 2011 că a avut discuții cu

M.B. până în jurul orelor 21, 30, după care aceasta din urmă a plecat în casă

să se culce, în jurul orelor. 22,00. Arată inculpatul că, înainte de a se

culca, a auzit-o pe victimă discutând la telefon, după care el, împreună cu

concubina și copii s-au culcat în jurul orelor 22.30. A arătat că în acea

noapte, s-a trezit pe la orele 02.00, a mers la toaleta din grădină, a băut

apă, după care s-a culcat înapoi, fără a observa nimic deosebit la locuința

victimei M.E. Susține inculpatul că în acea noapte, deși câinii erau liberi în

curte nu au lătrat și nu au făcut zgomot. în dimineața zilei de 16 iulie 2011

s-a trezit pe la orele 7.30, a dat de mâncare la animale, concubina sa a

pregătit masa, iar pe la orele 8.00 a constatat că M.E. nu se trezise, deși

aceasta avea obiceiul să se trezească devreme.

A susținut că,

în noaptea de 15/16 iulie 2011 nu a intrat în locuința victimei M.E., și cu

atât mai mult să o fi ucis pe aceasta. Nu cunoaște din ce motive concubina sa P.A.,

a declarat că a fost văzut când a intrat în casa victimei, și de asemenea nu

cunoaște nimic despre bijuteriile care au dispărut de la aceasta.

Prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 5 august 2011 al Serviciului

criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, s-a stabilit, folosindu-se tehnica

poligraf, că inculpatul D.G. a avut la întrebările puse în legătură cu

împrejurările esențiale ale cauzei, reacții caracteristice comportamentului

simulat (fila 215 dosar urmărire penală).

Prevalându-se

de dreptul la tăcere conferit de prevederile art. 70 C. proc. pen., inculpatul D.G.,

nu a dorit să facă declarații în fața instanței în legătură cu faptele pentru

care este acuzat(declarație fila 51 dosar).

În cursul

cercetării judecătorești au fost audiați martorii din lucrări P.A., G.P., M.M.,

M.C., P.C., D.I., S.Ș.A., V.A., D.A., D. Anișoara iar în apărare inculpatul a

solicitat audierea martorilor D.T., R.E., C.E. și G.Ș. Pentru dovedirea

pretențiilor civile, părțile vătămate au solicitat audierea martorilor A.M. și M.V.

Contrar

aspectelor de fapt relatate de către inculpat, martora P.A., a susținut în mod

constant atât prin declarațiile date la urmărirea penală cât și în

instanță(declarații filele 145 - 151 dosar urmărire penală și filele 94, 95

dosar instanță), că inculpatul D.G. este autorul faptelor de tâlhărie și omor

comise asupra victimei M.E. Astfel, aceasta arată că, în seara zilei de 15

iulie 2011 a avut discuții cu victima M.E., iar aceasta a mers să se culce în

camera din corpul principal al casei, prin jurul orelor 22.00, iar ea împreună

cu inculpatul D.G. și cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată

în aceeași curte. Arată martora că, după circa două ore, inculpatul D.G. s-a

ridicat din pat, a ieșit afară și a intrat pe ușa din față în camera în care

dormea victima, de unde a ieșit după circa 3-4 ore. Aceasta a observat momentul

în care inculpatul a intrat în camera victimei, deoarece ba urmărit pe

inculpat, prin geamul de la anexa în care locuia, iar curtea locuinței era

luminată de la un stâlp cu curent electric. După ce a ieșit din camera

victimei, spre dimineață inculpatul a revenit în camera în care dormea

concubina sa, și s-a trezit dimineața în jurul orelor 7.00. Arată martora că,

dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea față de ea, îi era

teamă de el, și din acest motiv nu i-a cerut niciun fel de justificare cu privire

la faptul că a fost văzut când a intrat în camera victimei. A doua zi când

inculpatul a fost chemat la poliție pentru a da declarații, susține martora că

a observat asupra sa un cercel agățat de buzunarul pantalonului și, pe care l-a

recunoscut ca fiind cel pe care îl purta victima. Aceeași situație de fapt,

este relatată de către martora P.A. și în procesul verbal de confruntare cu

inculpatul D.G., încheiat la data de 20 octombrie 2011 (filele 152, 153 dosar

urmărire penală). De asemenea, potrivit declarațiilor martorei P.A., în ziua de

17 iulie 2011, înainte de reținerea inculpatului D.G., când ancheta urmărea

verificarea tuturor versiunilor și suspecților, inculpatul i-a declarat că

deține bijuteriile victimei și a și observat un cercel ieșind din buzunarul

pantalonilor inculpatului, și i-a spus că le va duce nepotului său S.Ș.A.

Inculpatul a avut astfel posibilitatea să încredințeze bunurile în drumul spre

Postul de poliție Ștefan cel Mare, unde fusese chemat pentru o nouă audiere,

după cea din 16 iulie 2011. Martora a declarat că nu a cunoscut locul în care a

ascuns inculpatul bunurile, însă a presupus că într-un loc din gospodăria

complexă a victimei.

Susține martora

că, în noaptea de 15/16 iulie 2011 poarta de acces in curtea locuinței victimei

M.E., a fost încuiată din interior cu zăvorul cu care era prevăzută și, era

exclus ca în curte să fi intrat vreo persoană străină, cu atât mai mult cu cât

în curte existau și câinii care erau liberi, iar la prezența unui străin,

aceștia lătrau și făceau mult zgomot. Aceeași relatare a făcut-o și inculpatul

în declarația dată la urmărirea penală, în sensul că, în jurul orelor 02.00 s-a

trezit și a mers la toaleta din grădină, iar câinii erau liberi în curte, nu au

lătrat și nu au făcut zgomot, ceea ce duce la concluzia că nicio persoană

străină nu a intrat în locuința victimei.

Din depoziția

martorului G.P. rezultă că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a vorbit la telefon

cu victima M.E. în jurul orelor 22.00, a întrebat-o pe aceasta dacă familia D.

mai locuiește la ea, aceasta relatându-i că le-a cerut să plece din locuința

sa, chiar în acea seară. Arată martorul că ultima dată când a fost la locuința

lui M.E., a fost ziua de 12 iulie 2011, ocazie cu care a avertizat-o pe acesta

că nu este bine să-1 primească în locuință pe inculpatul D.G., împreună cu

concubina sa, deoarece aceștia au mai fost acuzați de comiterea unor fapte

penale, respectiv furt și viol.

Din depozițiile

martorilor D.A. și V.A. (filele 102, 103 dosar instanță), care se coroborează

și cu relatările martorei P.A., rezultă faptul că, prin luna septembrie 2011

numitul S.Ș.A. (nepotul inculpatului), le-a spus că deține niște bijuterii din

aur, respectiv cercei și lănțișor, și este dispus să le vândă chiar și cu un

preț mai mic pentru a face rost de bani să plece în Italia. Susținerile

relatate în declarație de către martorul S.Ș.A., în sensul că ar fi primit în

dar un lănțișor de la prietena sa,,L." din Piatra Neamț, fără a putea

oferi alte date de identificare a acestei persoane, nu pot fi reținute ca

reale, cu atât mai mult cu cât, fiind confruntat cu martora V.A., recunoaște că

i-a făcut ofertă de vânzare a unor bijuterii din aur, fiind dispus să le vândă

pentru a face rost de bani și să plece în Italia(a se vedea încheierea de

ședință din 28 martie 2012, fila 108 dosar).

Susținerile

martorului ocular P.A., se coroborează și cu declarațiile martorilor M.C., R.E.,

C.E.(care sunt vecini cu locuința lui M.E.), cu aspectele și planșele foto

constatate la fața locului, în sensul că, în seara zilei de 15 iulie 2011 în

locuința victimei nu s-a auzit zgomot, poarta de acces a fost asigurată cu

zăvor care se închide din interior, iar câinii au fost lăsați liberi în curte

și ar fi sesizat prezența unei persoane străine.

Declarațiile

celorlalți martori, respectiv P.C., D.I., D.T. și G.Ș. audiați în apărarea

inculpatului, nu cunosc aspecte legate în mod direct de modalitatea în care au

fost comise faptele, iar relatările făcute de aceștia se circumscriu situației

personale a inculpatului și a comportamentului avut de acesta în dimineața

zilei de 16 iulie 2011, a relațiilor pe care le avea cu concubina sa, precum și

cu ceilalți membri ai familiei.

Deși prin

raportul de expertiză criminalistică din 12 octombrie 2011 efectuat în cursul

urmăririi penale de I.N.C. (filele 132 - 138), nu s-au relevat aspecte

concludente în legătură cu profilele genetice găsite pe corpul delict,

respectiv cablul de alimentare cu care a fost ștrangulată victima, datorită

insuficienței urmelor papilare ce au fost ridicate de la fața locului, instanța

reține concluzia că acestea au fost șterse de către inculpat, ori s-a folosit

de către acesta mijloace de împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Din raportul de

constatare medico - legală nr. 197 din 16 iulie 2011 întocmit de S.J.M.L. Neamț

(file 58 - 59 dosar urmărire penală), rezultă că moartea victimei M.E. a fost

violentă, că leziunile care au determinat decesul s-au datorat asfixiei

mecanice atât prin comprimarea formațiunilor anatomice ale gâtului cu un laț

acționat din exterior, ce au determinat sufocarea victimei, iar leziunile

traumatice de la nivelul capului și gâtului s-au putut produce prin lovire cu

corp dur și prin comprimare, și pot data din 15 iulie 2011.

Prin raportul

de expertiză medico legală psihiatrică din 25 noiembrie 2011 întocmit de I.M.L.

„Mina Minovici" București, s-a confirmat că inculpatul D.G., prezintă

tulburare de personalitate de tip antisocial, iar la data de 15/16 iulie 2011 a

avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Poziția

procesuală adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale (în fața instanței

inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere), în sensul că nu are cunoștință

despre condițiile în care s-a produs decesul victimei M.E. și că martora P.A. a

dorit să se răzbune pe el, este combătută de probele administrate în cauză și

menționate în precedent, respectiv depoziții de martori, procesul verbal de

confruntare, procesele -verbale de cercetare la fața locului, corpul delict

găsit la locul faptei, raportul de constatare criminalistică, precum și

constatarea medico - legală privind cauza decesului victimei. Această poziție

procesuală adoptată de către inculpat va fi apreciată de către tribunal ca

fiind dată în scopul creării unei situații favorabile, care însă nu poate fi

reținută, deoarece, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Față de probele

administrate și analizate în precedent, tribunalul reține că faptele

inculpatului D.G., care în noaptea de 15/16 iulie 2011 a pătruns în camera în

care dormea victima M.E., a exercitat violențe asupra acesteia ce au determinat

uciderea victimei și în scopul de a-i sustrage bunuri, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute

de art. 174, 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Acțiunile

violente exercitate de către inculpat și de ștrangulare a victimei în scopul

sustragerii de bunuri, pledează pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunilor

de omor deosebit de grav și tâlhărie, iar sub aspect subiectiv inculpatul a

plănuit chiar răzbunarea în mod violent, acționând cu intenție directă.

La încadrarea

juridică a infracțiunii, urmează a fi reținute prevederile art. 176 lit. d) C.

pen., deoarece omorul a fost comis în scopul de a ascunde săvârșirea unei

tâlhării, precum și prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva

postcondamnatorie deoarece inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an

închisoare prin sentința penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunțată de

Judecătoria Piatra Neamț, cu suspendare condiționată, iar în cursul termenului

de încercare a comis infracțiunile ce fac obiectul judecății în prezenta cauză.

Constatând

vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul va

reține criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. privitoare la gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii comise, circumstanțele reale în care

aceasta s-a săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, poziția

procesuală adoptată de inculpat precum și antecedentelor penale ale acestuia,

ce reflectă perseverență în comiterea de infracțiuni.

În raport de

criteriile enumerate, având în vedere și scopul preventiv sancționator prevăzut

de art. 52 C. pen., tribunalul va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii stabilită către limita maximă prevăzută de lege, ce urmează a fi

executată prin privare de libertate și aplicarea pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor civile.

Din fișa de

cazier a inculpatului rezultă că posedă antecedente penale, fiind condamnat

prin sentința penală nr. 87 din 08 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria

Piatra Neamț și rămasă definitivă la data de 22 februarie 2011 pentru

infracțiunea de furt calificat, ca modalitate de executare fiind dispusă

suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen

care se împlinește la data de 22 februarie 2014. Cum însă în cadrul termenului

de încercare inculpatul a comis la data de 15 iulie 2011 infracțiunile din

prezenta cauză, acesta se află în stare de recidivă, iar în temeiul art. 83 C.

pen. se va revoca beneficiul suspendării condiționate, urmând ca pedeapsa de 1

an închisoare să se cumuleze cu pedeapsa curentă.

II. Împotriva

acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul D.G., care nu a fost motivat

în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărător a fost criticată

hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul deciziei atacate,

astfel că nu vor mai fi reluate.

Prezent în fața

Curții, apelantului-inculpat i s-a prezentat învinuirile care i se aduc prin

actul de sesizare al instanței și faptele pentru care a fost condamnat de

instanța de fond, precum și prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.,

respectiv, faptul că au dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de

control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor, iar dacă

acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știe cu privire la

învinuirile care li se aduc.

Apelantul-inculpat

nu a fost de acord să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Analizând

hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din

oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub

toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Bacău constată că apelul

inculpatului urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a reținut

o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor

săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de

înțelegere prin aplicarea unor pedepse apropiate de minimele speciale prevăzute

de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Instanța de

fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii,

în sensul că a descris faptele săvârșite de apelantul-inculpat, cu arătarea

timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de

asemenea, a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea

laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția

dată în cauză, atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile a

cauzei.

Instanța de

control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța

de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția

apelantului-inculpat cu privire la infracțiunile pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată și condamnarea acestuia.

În ceea ce

privește situația de fapt, dm examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

Curtea reține următoarele:

Victima M.E.

locuia, începând din luna februarie 2011, de când a decedat soțul ei, singură

într-o anexă a casei sale situată în comuna Ștefan cel Mare, satul Soci județul

Neamț, cu destinația de bucătărie de vară, anexă pe care a folosit-o, de

altfel, pentru a locui efectiv de mai mulți ani, pe când și soțul său era încă

în viață.

În luna iunie

2011, victima l-a angajat pe martorul G.P. pentru a construi în curte o altă

anexă, acesta ridicând construcția cu acoperiș, până la stadiul de a fi

tencuită zidăria, lucrarea fiind sistată întrucât a fost considerată prea

costisitoare în raport de posibilitățile financiare ale victimei.

Martorul G.P. a

întreținut și raporturi intime cu victima, fără a coabita, primul având familie

proprie.

În ziua de 11

iulie 2011, victima M.E. a suferit un accident, în încercarea de a-și stăpâni

vaca aflată la păscut, ocazie cu care și-a luxat mâna dreaptă, pe care avea

înfășurată funia cu care era legat animalul.

Aflat în zonă,

inculpatul D.G., a ajutat-o pe victimă, degajând funia, după care a condus-o la

domiciliu cu o căruță.

Câștigând

încrederea victimei, inculpatul a fost angajat de aceasta să continue tencuirea

anexei contra sumei de 400 lei.

În timpul

lucrărilor inculpatul a convenit cu victima să locuiască în gospodăria

acesteia, determinat și de faptul că inculpatul și familia sa nu avea unde să

locuiască, iar victima avea nevoie de ajutor datorită traumatismului suferit.

Inculpatul ș-i

concubina sa nu aveau o locuință stabilă, fiind alungați la finele anului 2010

din locuința mamei inculpatului, după ce acesta a agresat-o și a atacat cu un

topor și alți membri ai familiei.

Până în momentul

în care s-a mutat în gospodăria victimei M.E., cei doi au locuit împreună cu

concubinii P.C. și U.A., la domiciliul celor din urmă, din comuna Ștefan cel

Mare, unde au avut de asemenea un comportament necorespunzător.

Relațiile

dintre inculpatul D.G. și concubina în condițiile prezentate mai sus, în ziua

de 12 iulie 2011, inculpatul D.G. s-a mutat în locuința victimei M.E., împreună

cu concubina sa P.A. și cei doi copii minori ai lor, fiind lăsați să locuiască

în anexa cu destinație de bucătărie de vară, folosită până atunci de ea, în

timp ce victima s-a mutat într-o cameră din corpul principal al casei.

În ziua de 13

iulie 2011, resimțind puternic urmările accidentului din 11 iulie 2011, M.E. a

solicitat o consultație de specialitate la S.U.S.J. Piatra Neamț, unde i-a fost

imobilizată mâna dreaptă într-o fașă, iar la întoarcere a solicitat martorului G.P.

să o conducă din centrul comunei Ștefan cel Mare până la domiciliu. Cu acea

ocazie, martorul G.P. a luat act de mutarea inculpatului și a concubinei sale

la victimă, atrăgându-i atenția cu privire la renumele negativ al celor doi, în

localitate fiind cunoscută implicarea lor în fapte de furt, iar mai mult

inculpatul a fost cercetat anterior și pentru viol. Victima i-a promis că va

găzdui pe cei doi numai temporar, respectiv până la finalizarea tencuirii

anexei.

În seara de 15

iulie 2011, martorul G.P. a apelat-o pe M.E. pe telefonul mobil, la orele

22:28, întrebând-o dacă D.G. și P.A. mai locuiesc la ea, iar victima i-a

declarat că a doua zi le va cere să plece.

În seara de 15

iulie 2011, între inculpat și victimă au avut loc discuții contradictorii și

încordate, cea din urmă reproșând inculpatului calitatea lucrărilor la anexa în

construcție și exprimându-și intenția de a o sista. De asemenea, s-a pus și problema

plecării celor doi din locuința sa, victima acceptând totuși ca ei să rămână în

acea noapte.

Discuția

telefonică avută de victimă și martorul G.P., care a fost auzită de inculpat,

precum și discuția acestuia cu victima a determinat frustrarea și furia

inculpatului, care se vedea, astfel, în perspectiva de a-și muta din nou

familia, fără a ști unde, deși victima nu-i plătise încă contravaloarea muncii

prestate.

După discuția

pe care a avut-o cu inculpatul, prin jurul orelor 22.00, victima M.E. a mers să

se culce în camera din corpul principal al casei, iar inculpatul D.G. împreună cu

concubina sa P.A. și cu cei doi minori, s-au culcat în anexa - bucătărie,

situată în aceeași curte.

Determinat de

această situație și în condițiile în care inculpatul se vedea în situația de nu

avea unde locui, după circa două ore inculpatul D.G. sa ridicat din pat, a

ieșit afară și a intrat pe ușa din față în camera în care dormea victima, de

unde a ieșit după circa 3-4 ore.

Inculpatul a

lovit victima în cap cu un corp dus, apoi a ștrangulat-o cu ajutorul unui cablu

de alimentare de la un aparat electrocasnic, comprimând în același timp capul

victimei într-o pernă de pe patul în care aceasta dormea, și a aplicat lovituri

asupra capului cu un corp dur. Acțiunile violente ale inculpatului au produs

decesul victimei prin asfixie mecanică.

În timpul

exercitării agresiunilor dar și după uciderea victimei, inculpatul i-a sustras

bijuterii din aur și argint, precum și un telefon mobil, valoarea bunurilor

fiind de 3.561 lei.

Coroborând

concluziile necropsiei cu datele de la fața locului, rezultă că victima a fost

lovită de inculpat în cap cu un corp dur și a fost strangulată cu cablul

electric în timp ce asupra corpului și capului s-a exercitat presiune pentru

a-i anihila rezistența și a o sufoca cu fața în pernă.

Autorul a

acționat din spatele victimei, care a reușit o reacție de apărare cu mâna

stângă, interpunând-o între gât și cablu, astfel încât marca traumatică a fost

evidențiată în partea dreaptă a gâtului. Defecația spontană constatată la

victimă (a se vedea planșele foto de la fila 26 dosar urmărire penală), se

produce prin relaxarea sfincterului anal, fiind specifică asfixiei, iar în

cauză a putut lăsa urme pe vestimentația autorului, astfel încât să fie

necesară înlăturarea lor prin spălare.

Mâna dreaptă nu

a permis victimei o apărare eficientă datorită traumatismului anterior suferit,

însă poziția mâinii stângi a cadavrului victimei, ce ținea apucat cablul de

strangulare și care era dispusă ventral, sub cadavrul găsit culcat pe abdomen,

în paralel cu constatarea urmei depigmentate lăsate pe inelarul stâng de lipsa

bijuteriei, demonstrează că victima a fost tâlhărită înainte de a fi ucisă,

inelul de pe mâna stângă fiindu-i scos înainte de a-și folosi această mână

pentru a se apăra (a se vedea planșele foto de la fila 26 dosar urmărire

penală).

Derularea

activității infracționale, care a inclus și scotocirea violentă și răvășirea

obiectelor din toate încăperile corpului principal ai casei, a presupus în

aceste condiții o perioadă semnificativă de timp, dar și producerea de zgomot,

nefiind excluse nici manifestări vocale ale victimei. Din modul de săvârșire a

faptelor și mijloacele folosite, rezultă că victima a fost constrânsă să indice

locurile în care ar fi ținut bunuri de valoare, dar și împrejurarea că autorul

nu a fost stresat de riscul de a fi surprins în timpul săvârșirii faptei.

După săvârșirea

faptelor, inculpatul a încuiat casa victimei, îndepărtând cheile în așa fel

încât să lase impresia că nu a avut acces la ele, dar le-a păstrat în locuri în

care putea dispune de ele, pentru a-și asigura totuși controlul asupra câmpului

infracțional până la momentul când urma să se afle despre săvârșirea faptelor.

De asemenea, inculpatul și-a creat astfel și condițiile pentru ca descoperirea

cadavrului să fie realizată de alte persoane.

În dimineața

zilei de 16 iulie 2011, inculpatul D.G. și concubina sa P.A. l-au alertat pe M.M.

- cumnat al victimei M.E., care locuiește în apropiere, întrucât cea din urmă

nu se trezise, iar ușile casei erau încuiate.

Fiind sesizate

organele de poliție, s-a procedat la pătrunderea forțată în locuință, M.E.

fiind găsită decedată în patul din dormitorul pe care-1 folosea.

Poziția

victimei, așa cum rezultă din cercetarea la fața locului, era culcată pe abdomen,

perpendicular pe lungimea patului, cu picioarele în afară, iar în jurul gâtului

s-a găsit un cablu electric de alimentare, în timp ce în zona cavității bucale

se observau leziuni sângerânde, fața victimei fiind afundată într-o pernă.

Necropsia victimei, efectuată la data de 16 iulie 2011, a stabilit provizoriu

că moartea a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin ștrangulare.

Prin raportul

final de constatare medico legală din 16 iulie 2011, efectuat de S.J.M.L.

Neamț, s-a stabilit că victima a prezentat următoarele leziuni și mărci

traumatice datând din 15 iulie 2011, respectiv: leziuni pe fața internă a

buzelor și dungă echimotică submandibulară; șanț de ștrangulare în zona

latero-cervicală dreaptă în lungime de 8 cm; infiltrate sanguine epicraniene;

hematom pancreatic. Cauza morții a fost asfixia mecanică, iar mecanismul de

producere a leziunilor constatate și a rezultatului letal a fost complex,

constând în comprimarea formațiunilor anatomice ale gâtului cu un laț acționat

din exterior, precum și cu mijloace contondente, concomitent cu comprimarea,

sufocarea și lovirea cu corp dur.

Cu ocazia

cercetării locului faptei, s-a mai stabilit că în toate încăperile casei

(bucătărie de iarnă, două dormitoare, verandă), bunurile erau răscolite, iar

din obiectele de valoare ale victimei lipseau bijuterii, o parte a acestora

fiind purtate la urechi și pe degete, precum și un telefon mobil. De asemenea,

casa de locuit propriu-zisă fusese încuiată din exterior, cheile folosite în

principal de victimă nefiind găsite.

Martora P.A. a

arătat că, în seara zilei de 15 iulie 2011, inculpatul a avut discuții cu

victima M.E., iar aceasta a mers să se culce în camera din corpul principal al

casei, prin jurul orelor 22.00, iar ea împreună cu inculpatul D.G. și cei doi

minori, s-au culcat în anexa - bucătărie, situată în aceeași curte și că după

circa două ore, inculpatul D.G. s-a ridicat din pat, a ieșit afară și a intrat

pe ușa din față în camera în care dormea victima, de unde a ieșit după circa

3-4 ore.

Martora P.A. a

arătat că a observat momentul în care inculpatul a intrat în camera victimei,

deoarece l-a urmărit pe inculpat, prin geamul de la anexa în care locuia, iar

curtea locuinței era luminată de la un stălp cu curent electric.

După ce a ieșit

din camera victimei, spre dimineață inculpatul a revenit în camera în care

dormea concubina sa, și s-a trezit dimineața în jurul orelor 7.00.

Martora a mai

arătat că, dat fiind comportamentul violent pe care inculpatul îl avea față de

ea, îi era teamă de el, și din acest motiv nu i-a cerut niciun fel de

justificare cu privire la faptul că a fost văzut când a intrat în camera

victimei.

Aceeași martoră

a mai declarat că dimineața a observat că inculpatul asupra sa un cercel agățat

de buzunarul pantalonului și, pe care ha recunoscut ca fiind cel pe care îl

purta victima.

Aceeași

situație de fapt, este relatată de către martora P.A. și în procesul verbal de

confruntare cu inculpatul D.G., încheiat la data de 20 octombrie 2011 (filele

152, 153 dosar urmărire penală).

De asemenea,

potrivit declarațiilor martorei P.A., în ziua de 17 iulie 2011, înainte de

reținerea inculpatului D.G., când ancheta urmărea verificarea tuturor

versiunilor și suspecților, inculpatul i-a declarat că deține bijuteriile victimei

și a și observat un cercel ieșind din buzunarul pantalonilor inculpatului, și

i-a spus că le va duce nepotului său S.Ș.A.

Inculpatul a

avut astfel posibilitatea să încredințeze bunurile în drumul spre Postul de

poliție Ștefan cel Mare, unde fusese chemat pentru o nouă audiere, după cea din

16 iulie 2011.

Martora a

declarat că nu a cunoscut locul în care a ascuns inculpatul bunurile, însă a

presupus că într-un loc din gospodăria complexă a victimei.

De asemenea, cu

excepția inculpatului, martorii care cunosc gospodăria victimei au declarat că

reacția celor trei câini de talie mică din curtea victimei, care nu erau

legați, este zgomotoasă față de orice persoană care intră în curte, mai ales pe

timpul nopții. Relevant este și faptul că, în momentul venirii organelor de

cercetare, la uscat și în curs de spălare la mașina automată se aflau obiecte

de vestimentație ale inculpatului, purtate în ziua precedentă și prosoape

ornamentale de pe pereții din încăperea în care s-a săvârșit fapta.

Din

împrejurările mai sus expuse, rezultă că faptele nu puteau fi săvârșite de

persoane din afară gospodăriei victimei, fără ca inculpatul și concubina sa să

observe și să permită aceasta.

Aceste

împrejurări de fapt, raportate la declarațiile martorei P.A., demonstrează pe

deplin vinovăția inculpatului D.G.

Prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 5 august 2011 al Serviciului

criminalistic din cadrul I.P.J. Bacău, s-a stabilit, folosindu-se tehnica

poligraf, că inculpatul D.G. a avut la întrebările puse în legătură cu

împrejurările esențiale ale cauzei, reacții caracteristice comportamentului

simulat (fila 215 dosar urmărire penală).

Contrar

aspectelor de fapt relatate de inculpat, care a susținut că este nevinovat,

martora P.A., a susținut în mod constant atât prin declarațiile date la

urmărirea penală cât și în instanță (declarații filele 145 - 151 dosar urmărire

penală și filele 94, 95 dosar instanță), că inculpatul D.G. este autorul

faptelor de tâlhărie și omor comise asupra victimei M.E.

Martora a mai

susținut că în noaptea de 15/16 iulie 2011 poarta de acces în curtea locuinței

victimei M.E., a fost încuiată din interior cu zăvorul cu care era prevăzută

și, era exclus ca în curte să fi intrat vreo persoană străină, cu atât mai mult

cu cât în curte existau și câinii care erau liberi, iar la prezența unui

străin, aceștia lătrau și făceau mult zgomot.

Aceeași

relatare a făcut-o și inculpatul în declarația dată la urmărirea penală, în

sensul că, în jurul orelor 02.00 s-a trezit și a mers la toaleta din grădină,

iar câinii erau liberi în curte, nu au lătrat și nu au făcut zgomot, ceea ce

duce la concluzia că nicio persoană străină nu a intrat în locuința victimei.

Din depoziția

martorului G.P. rezultă că, în seara zilei de 15 iulie 2011 a vorbit la telefon

cu victima M.E. în jurul orelor 22.00, a întrebat-o pe aceasta dacă familia D.

mai locuiește la ea, aceasta relatându-i că le-a cerut să plece din locuința

sa, chiar în acea seară. Arată martorul că ultima dată când a fost la locuința

lui M.E., a fost ziua de 12 iulie 2011, ocazie cu care a avertizat-o pe acesta

că nu este bine să-1 primească în locuință pe inculpatul D.G., împreună cu

concubina sa, deoarece aceștia au mai fost acuzați de comiterea unor fapte

penale, respectiv furt și viol.

Din depozițiile

martorilor D.A. și V.A., care se coroborează și cu relatările martorei P.A.,

rezultă faptul că, prin luna septembrie 2011 numitul S.Ș.A. (nepotul

inculpatului), le-a spus că deține niște bijuterii din aur, respectiv cercei și

lănțișor, și este dispus să le vândă chiar și cu un preț mai mic pentru a face

rost de bani să plece în Italia.

Susținerile

relatate în declarație de către martorul S.Ș.A., în sensul că ar fi primit în

dar un lănțișor de la prietena sa ,,L." din Piatra Neamț, fără a putea

oferi alte date de identificare a acestei persoane, nu pot fi reținute ca

reale, cu atât mai mult cu cât, fiind confruntat cu martora V.A., recunoaște că

i-a făcut ofertă de vânzare a unor bijuterii din aur, fiind dispus să le vândă

pentru a face rost de bani și să plece în Italia (a se vedea încheierea de

ședință din 28 martie 2012, fila 108 dosar).

Susținerile

martorului ocular P.A., se coroborează și cu declarațiile martorilor: M.C., R.E.

și C.E., care sunt vecini cu locuința lui M.E., cu aspectele și planșele foto

constatate la fața locului, în sensul că, în seara zilei de 15 iulie 2011 în

locuința victimei nu s-a auzit zgomot, poarta de acces a fost asigurată cu

zăvor care se închide din interior, iar câinii au fost lăsați liberi în curte

și ar fi sesizat prezența unei persoane străine.

Declarațiile

celorlalți martori, respectiv P.C., D.I., D.T. și G.Ș. audiați în apărarea

inculpatului, nu cunosc aspecte legate în mod direct de modalitatea în care au

fost comise faptele, iar relatările făcute de aceștia se circumscriu situației

personale a inculpatului și a comportamentului avut de acesta în dimineața

zilei de și cu ceilalți membri ai familiei.

Deși prin

raportul de expertiză criminalistică din 12 octombrie 2011 efectuat în cursul

urmăririi penale de I.N.C., nu s-au relevat aspecte concludente în legătură cu

profilele genetice găsite pe corpul delict, respectiv cablul de alimentare cu

care a fost ștrangulată victima, datorită insuficienței urmelor papilare ce au

fost ridicate de la fața locului, instanța reține concluzia că acestea au fost

șterse de către inculpat, ori s-a folosit de către acesta mijloace de

împiedicare a formării impresiunilor papilare.

Din raportul de

constatare medico - legală din 16 iulie 2011 întocmit de S.J.M.L. Neamț rezultă

că moartea victimei M.E. a fost violentă, că leziunile care au determinat

decesul s-au datorat asfixiei mecanice, atât prin comprimarea formațiunilor

anatomice ale gâtului cu un laț acționat din exterior, care au determinat

sufocarea victimei, iar leziunile traumatice de la nivelul capului și gâtului

s-au putut produce prin lovire cu corp dur și prin comprimare, și pot data din

15 iulie 2011.

Poziția

procesuală adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale, în sensul că nu are

cunoștință despre condițiile în care s-a produs decesul victimei M.E. și că

martora P.A. a dorit să se răzbune pe el, este combătută de probele

administrate în cauză și analizate mai sus, respectiv depoziții de martori,

procesul verbal de confruntare, procesele - verbale de cercetare la fața

locului, corpul delict găsit la locul faptei, raportul de constatare

criminalistică, precum și constatarea medico - legală privind cauza decesului

victimei.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea

constată că, în raport de gravitatea deosebită a infracțiunilor săvărșite, de

modul în care au fost concepute și executate, de împrejurările concrete în care

au fost comise și de persoana apelantului-inculpat, constată că instanța de

fond a dat dovadă de foarte multă înțelegere prin aplicarea unor pedepse

apropiate de minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, aceasta în condițiile în care cele două infracțiuni au fost

săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a)

C. pen.

De asemenea, din

probele administrate rezultă că apelantul-inculpat era cunoscut în comunitate

cu un comportament violent, inclusiv față de mama sa și alți membri ai

familiei.

Având în vedere

și prevederile art. 72 C. pen., precum și cele ale art. 52 C. pen., Curtea constată

că nu se impune reducerea pedepselor aplicate apelantului-inculpat.

Așa fiind, prin

Decizia penală nr. 96 din 23 august 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D.G.

împotriva sentinței penale nr. 63/P din data de 13 iunie 2012, pronunțată de

Tribunalul Neamț.

În baza art.

383 alin. (1)

1

C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., a menținut

arestarea preventivă a apelantului-inculpat.

În baza art.

383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus, în continuare, din pedeapsa principală

rezultantă aplicată apelantului-inculpat perioada executată prin arest

preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale apelate, respectiv de

la data de 13 iunie 2012, la zi.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat să plătească statului

suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul D.G., criticând-o ca

nelegală și netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului,

apreciind că fapta nu a fost săvârșită de el. S-a precizat că inculpatul locuia

la victimă de două zile, la fața locului nu s-au găsit urme papilare și nici

urme biologice, scopul omorului nu