ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2012

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1339 din 27 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondate

recursurile declarate de inculpații M.S.C. și P.M. împotriva Deciziei penale nr.

278 din16 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, și au

fost obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare

contestatorul P.M., susținând prin cererea formulată în scris că este nelegală

și netemeinică hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa, arătând totodată

că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 3258/1/2012

și a fost amânată la data de 27 septembrie 2012 ca urmare a solicitării

contestatorului pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător.

Până la termenul de judecată din data de 8 noiembrie

2012, contestatorul nu și-a angajat apărător, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând cauza în raport de motivele invocate și

dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce

urmează:

Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestația în

anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie

îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

respectiv, contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul

invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în

susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul

cauzei.

Or, în speță, nu s-au invocat situații de felul celor

prevăzute la art. 386 C. proc. pen., contestatorul manifestându-și nemulțumirea

cu privire la soluția, pe fondul cauzei, pronunțată de instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că

motivul invocat de contestatorul P.M. respectiv, că în mod greșit a fost

condamnat de instanța de recurs, nu face parte din textele incidente pentru a

fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de

contestație enumerate expres și limitativ la art. 386 C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu au fost

invocate nici măcar formal dispozițiile legale pe baza cărora își întemeiază

motivele contestației în anulare.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.M.

împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte

va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.M.

împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3706/98/2007.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 noțefmbrie 2012.