ÎCCJ, decizie (scj.ro #118638)

Partaj succesoral. Competență teritorială exclusivă. Conflict negativ. Termen de invocare a excepției de necompetență.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

conflict de competență

-  normă dispozitivă

C.proc.civ. din 1865, art. 14, art. 159

1

alin. (2)

Dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ. astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepția de necompetență materială și teritorială de ordine publică, pot fi invocate de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cum instanța inițial învestită nu a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă, în aplicarea dispozițiilor art. 14 C.proc.civ., în termenul prevăzut de art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., (cauza având mai multe termene de judecată), aceasta nu se mai putea dezînvesti, invocându-și necompetență teritorială, ca urmare a decăderii din dreptul de a invoca o astfel de excepție.

Secția I civilă, decizia nr. 2219 din 17 septembrie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 31 octombrie 2012 reclamantul B.B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta O.L. să se dispună partajarea averii succesorale privind bunurile rămase urmare a decesului autorilor B.G. și B.I., constând în suprafața de 7.0944 ha înscrisă în titlul de proprietate din 01 noiembrie 1996, situată în județul Olt.

Prin sentința nr. 565 din 21 ianuarie 2014, Judecătoria Slatina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 14 C.proc.civ., care prevăd că în materie de moștenire instanța competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului, în speță, Judecătoria Pitești.

Prin sentința nr. 2875 din 26 martie 2014 Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la ICCJ, reținând că, atâta timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., instanța sesizată de reclamant devine exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

Cum Judecătoria Slatina a acordat termen pentru ca părțile să încheie o tranzacție, rezultă că în mod implicit aceasta s-a considerat competentă să soluționeze pricina, neputându-se aprecia că o atare competență i-ar fi aparținut doar în cazul încheierii tranzacției, iar în caz contrar competența ar fi aparținut altei instanțe.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru argumentele ce succed:

Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv, necompetență relativă poate fi invocată numai de către pârâtă, in limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare.

Referitor la competența materială și teritorială de ordine publică dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepția de necompetență poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Aceste reglementări sunt menite să împiedice prelungirea duratei procesului, prin eventuala reluare a judecății în fața unei alte instanțe decât cea a cărei competență nu a fost inițial contestată și care a procedat la judecarea procesului.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 31 octombrie 2012, reclamantul B.B.G. a investit Judecătoria Slatina cu soluționarea cauzei având ca obiect partajul succesoral al unui imobil situat în județul Olt, deși ultimul domiciliu al defuncților era în Pitești.

Instanța inițial învestită nu a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă, în aplicarea dispozițiilor art. 14 C.proc.civ., în termenul prevăzut de art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., cauza având mai multe termene de judecată, respectiv, 12 martie 2013, 23 aprilie 2013, 28 mai 2013, 03 septembrie 2013, 08 octombrie 2013, 12 noiembrie 2013, din care termenul reprezentând prima zi de înfățișare a fost la data de 23 aprilie 2013, întrucât la primul termen reclamantul a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.

Prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul limitativ prevăzut de art. 159

1

alin. (2) C.proc.civ., Judecătoria Slatina a devenit competentă să soluționeze cauza.

În consecință, aceasta nu se mai putea dezînvesti, invocându-și necompetență teritorială, ca urmare a decăderii din dreptul de a invoca o astfel de excepție.

Constatând că Judecătoria Slatina a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu, aceasta desesizându-se de soluționarea cauzei în mod greșit, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.