CtEDO 04.12.2007 Auto

SCIARA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SCIARA c. ITALIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 12052/05 prezentată de Filippo SCIARA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 decembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și domnul Elens-Passos, greffiere adjunctă secțiunii Având în vedere cererea formulată mai sus la 17 martie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ pe reclamant, domnul Filippo Sciara, este un cetățean italian, născut în 1964 și reședința la L A. Gaito, avocat la Roma. Guvernul italian ( În detenție din 1999, reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață pentru asociere de răufăcători și crimă. Astfel cum reiese din ultimele decrete ministeriale care aplică regimul special de detenție, reclamantul este în prezent acuzat de fapte criminale legate încă de apartenența sa la o organizație de tip mafiot. În noiembrie 1999, având în vedere pericolul pe care îl prezintă reclamantul, ministrul de justiție a luat un ordin prin care i se impune, pentru o perioadă de un an, regimul special de detenție prevăzut la art. 41a alineatul (2) din Legea privind administrația (n) 354 din 26 iulie 1975 (□ Legea nr. 354/precum și Legea nr. 356 din 7 august 1992), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 356 din 7 august 1992, această dispoziție permitea suspendarea totală sau parțială a aplicării regimului normal de detenție atunci când era necesar din motive de ordine și securitate publică. Acest decret impunea restricții cum ar fi limitarea vizitelor cu membrii familiei (maxim o dată pe lună timp de o oră). În plus, întreaga corespondență a reclamantului trebuia să fie supusă controlului la autorizarea prealabilă a autorității judiciare. Reclamantul susține că a fost, de asemenea, supus unei serii de alte limitări și restricții care, în opinia sa, ar fi încălcat demnitatea sa umană. Reclamantul a atacat fără succes ministrul justiției din 23 decembrie 2003. Prin Ordonanța din 10 ianuarie 2005, Curtea de Casație a respins recursul formulat de solicitant. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susținea că regimul de detenție la care a fost supus de mult timp constituie un tratament inuman și degradant. Reclamantul se plângea, de asemenea, că regimul special de detenție constituia o încălcare a articolelor 1, 5, 6, 8 și 13 din Convenție. La 13 septembrie 2007, Curtea a primit scrisoarea trimisă de către avocatul reclamantului care indică faptul că acesta a renunțat la continuarea cererii sale. Prin urmare, Curtea ia act de faptul că reclamantul nu este interesat de landul cererii sale și concluzionează că nu mai dorește să o mențină în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Decide să șteargă cererea de rol. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă