ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2906/2008

Ședința publică de la 16 octombrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 11 iulie 2006, reclamantul M.I.E. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Mărășești pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige la plata sumei de 37.911,51 euro reprezentând finanțare necuvenită încasată în baza contractului de Grant RO 0007 februarie 02 ianuarie 0550 precum și la plata dobânzilor calculate până la data efectuării plății în cuantum de 611,52 euro la data formulării acțiunii, plus cheltuieli de judecată. Temeiul de drept al acțiunii a fost precizat a fi art. 18 alin. (2) și art. 18 alin. (3) din anexa II a contractului de grant, art. 1073 – 1090 C. civ., art. 56 C. com., art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 274 C. proc.

civ. A motivat cererea sa arătând că pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursat în sumă de 40.000 euro pentru executarea proiectului „Înființare minipoliclinică privată” și că prin intermediul raportului final pârâta trebuia să justifice modul de folosire a avansului și contribuția sa în numerar prevăzută în contract. Analizând cererea de plată finală s-a constatat existența unui sold la capitolul bugetar „1. Resurse umane” în sumă de 407 euro datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget, la capitolul bugetar „2. Transport” un sold de 100 euro tot datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget, iar la capitolul bugetar „3. Echipamente și bunuri” un sold în valoare de 96.878,53 euro datorită necheltuirii în întregime a sumelor prevăzute în buget la linia 3.3 (4.000 euro) cât și neeligibilității cheltuielilor efectuate la linia „3.2 Mobilier, echipamente” în sumă de 92.878,53 euro.

A arătat în continuare că în cadrul capitolului bugetar 3.2 a fost alocată suma de 97.380 euro pentru achiziționarea echipamentelor prevăzute în proiect, că echipamentele nu puteau fi obținute decât prin procedura licitației deschise, echipamentele fiind împărțite în șase loturi și că pentru lotul 6 nu a fost prezentată nicio ofertă astfel că aparatele nu au fost achiziționate. Pentru celelalte 5 loturi s-a organizat licitație fiind desemnați furnizorii B.E. Germania reprezentată de SC P.S. SRL, SC S.I.T.E.A.R. SRL, D.D.I. SRL și SC M.S. SRL. Furnizorii astfel desemnați trebuiau să facă dovada că nu intră în categoriile prevăzute de paragraful 2.3 lit. a), b), c), e) sau f) din instrucțiunile pentru ofertanți.

În cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru desemnarea furnizorilor s-a constatat că nu există certificate fiscale care să ateste plata impozitelor și taxelor pentru furnizorii SC P.S. SRL, SC S.I.T.E.A.R. SRL, SC D.D.I. SRL, astfel încât beneficiarul nu a reușit să facă dovada eligibilității acestor din urmă firme. De asemenea, a arătat că SC D.D.I. SRL a emis factura fiscală cu nr. 1764913 din 5 ianuarie 2004 pentru suma de 12.458,4 euro operațiune efectuată ilegal în euro ceea ce denotă o cheltuială neeligibilă întrucât conform contractului plata trebuia efectuată în lei și nu în euro. În aceste condiții reclamantul a notificat-o pe pârâtă ca în termen de 30 de zile să-i achite suma de 37.911,51 euro și întrucât aceasta nu s-a conformat a procedat la concilierea directă prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ., procedură în interiorul căreia pârâta a depus un memoriu însoțit de certificatele fiscale ale societăților furnizoare, solicitând reanalizarea raportului final. Având în vedere că documentele depuse au fost solicitate furnizorilor la mai mult de un an de la data licitației autoritatea contractantă și-a menținut punctul de vedere cu privire la suma aferente finanțării necuvenite. A precizat în continuare formula după care a calculat dobânda în cuantum de 611,52 euro precizând că suma datorată prin acțiunea formulată este de 38.523,03 euro. Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis în parte cererea formulată de M.I.E.

și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.000 euro reprezentând parte din finanțarea acordată conform contractului de grant, precum și la plata dobânzii calculate conform art. 18 alin. (3) din contract, de la data de 20 ianuarie 2006 la data plății așa cum rezultă din sentința comercială nr. 1660 din 12 februarie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a recunoscut neeligibilitatea sumelor necheltuite în limita cuantumului de 1.000 euro, că nedepunerea certificatelor fiscale care să ateste îndeplinirea obligațiilor bugetare nu echivalează cu neîndeplinirea obligațiilor privind plata contribuțiilor sociale, declarațiile pe propria răspundere a furnizorilor în sensul că nu au datorii la buget, producând efecte juridice și fiind suficiente a proba inexistența datoriilor bugetare, apreciind că furnizorii trebuie considerați firme eligibile.

Cu privire la moneda în care s-a efectuat plata facturii fiscale nr. 1764913/2004 emisă de SC D.D.I. SRL, tribunalul a apreciat că viciul invocat de reclamant nu poate determina nulitatea operațiunilor de plată și pe cale de consecință nelegalitatea sumei de 37.911,51 euro, instanța constatând că invocarea neeligibilității acestei cheltuieli s-a făcut după obținerea de către reclamant a unei adrese în anul 2006 de la B.N.R., ceea ce denotă faptul că la data perfectării contractului pârâtei nu i s-au adus la cunoștință aceste aspecte.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel, care a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, prin decizia nr. 468 din 22 octombrie 2007, în sensul că a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 36.911,51 euro finanțare necuvenită și dobânzi aferente debitului principal în temeiul art. 18 alin. (3) din contract, de la data de 11 iulie 2006 până la data plății. Decizia a fost pronunțată cu opinie separată a unui judecător în sensul respingerii apelului ca nefondat. Instanța de apel a reținut că sumele aferente ofertelor reținute la licitație sunt neeligibile întrucât nu au fost validate de Autoritatea contractantă potrivit dispozițiilor cuprinse în Instrucțiunile pentru ofertanți, astfel că a dispus restituirea sumelor aferente contractelor declarate neeligibile pentru furnizorii SC P.S.

SRL, SC S.R. și SC M.S. SRL. De asemenea, a constatat că și suma de 12.458,4 euro trebuie restituită, nefiind eligibilă, întrucât pârâta nu se poate apăra invocând nerecunoașterea legii, reclamanta nefiind obligată să informeze cocontractantul cu privire la dispozițiile imperative conținute de actele normative aplicabile contractului, așa încât plățile trebuia să fie efectuate doar în monedă națională, dispoziția fiind cunoscută la încheierea contractului. A mai reținut de asemenea că faptul de a califica cheltuielile ca neeligibile nu presupunea culpa beneficiarului motiv pentru care nu s-ar justifica rezilierea contractului în temeiul art. 11 din Condițiile Generale Anexa II din contract, că reprezintă o modalitate de gestionare a finanțării nerambursabile.

Pârâta SC B. SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței care a judecat apelul, solicitând în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei. A invocat nelegalitatea deciziei întrucât nu există dovezi în sensul încălcării dispozițiilor art. 18 alin. (2) și (3) din Anexa II, clauze care se referă la restituirea finanțării nerambursabile atunci când sunt întrunite condițiile din art. 16 alin. (2) și (3) din Anexa II Instrucțiunile pentru ofertanți nu sunt anexe ale contractului, acestea având valoare orientativă, iar lipsa certificatelor fiscale menționate, a fost acoperită ulterior, reclamanta nefiind prejudiciată în vreun fel, executarea contractului desfășurându-se în limitele acestuia.

A susținut, de asemenea, că potrivit art. 26 alin. (1) din Anexa II a Contractului de Grant plătite în cazul contractului de furnizoare a bunurilor se face în euro iar cât timp contractul cu SC D.D.I. SRL a fost încheiat în mod legal în moneda europeană și banca a efectuat plata, recurenta nu ar avea nici-o culpă în executarea contractului și că dacă cele susținute de reclamantă ar fi fost reale sancțiunea ar fi fost anularea procedurii de licitație și nu rezilierea contractului. Recursul este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Conform art. 304 pct. 7 modificarea hotărârii se poate cere în situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar potrivit art. 304 pct. 9 modificarea hotărârii operează când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Curtea constată că motivele invocate de pârâtă în susținerea recursului se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și constată că în mod greșit instanța de apel a interpretat dispozițiile contractuale pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Între M.D.P. în calitate de Autoritate Contractantă și SC B. SRL Suceava în calitate de beneficiar a fost încheiat și înregistrat cu nr. 10/6743 din 29 noiembrie 2002 Contractul de ajutor financiar nerambursabil pentru un program descentralizat RO 0007 februarie 02 ianuarie 0550. Obiectul contractului l-a reprezentat finanțarea nerambursabilă acordată de Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicarea Proiectului intitulat: „Înființare minipoliclinică privată”, data execuției proiectului fiind de șapte luni.

Art. 18 din Anexa II-a Contractul de Grant reglementează restituirea finanțării nerambursabile, astfel că pct. 18 alin. (1) prevede că în cazurile de la art. 11 alin. (1) (cu excepția rezilierii contractului înainte de termen, art. 11 alin. (2) și art. 17, Beneficiarul se angajează să plătească Autorității Contractante sumele care i-au fost plătite suplimentar față de suma finală totală datorată, în termen de 60 de zile de la primirea cererii de restituire de la Autoritatea Contractantă, iar pct. 18 alin. (2) prevede că în cazul rezilierii contractului de către Beneficiar, menționată la art. 11 alin. (1) și în cazurile definite la art. 11 alin. (3), Autoritatea Contractantă poate solicita restituirea totală sau parțială a sumelor plătite Beneficiarului, Autoritatea Contractantă fixând condițiile și termenii în care trebuie efectuată restituirea totală sau parțială.

Punctul 11 alin. (1) din cadrul art. 11 din Anexa II referitor la rezilierea contractului, reglementează modul de reziliere a contractului de către Beneficiar, cu consecința plății finanțării nerambursabile iar pct. 11 alin. (2) se referă la rezilierea contractului de către Autoritatea Contractantă cu sau fără preaviz, cu plata totală sau parțială a sumei deja plătite în cadrul contractului. Față de cererea formulată de reclamantă și motivele invocate în susținerea sa, Curtea constată că nicio dispoziție din articolele mai sus menționate ca temei de drept, nu este îndeplinită în cauză.

Autoritatea Contractantă, reclamantă în acțiunea de față, nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite aplicarea sancțiunii rezilierii contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către Beneficiar, pentru a putea fi aplicate dispozițiile art. 18 și 11 din Anexa II a Contractului de Grant, articolele invocate dispunând că în caz de reziliere se pot restitui sumele care reprezintă restituire parțială sau totală din finanțarea nerambursabilă.

Se constată, de asemenea, că reclamanta pe tot parcursul executării Contractului de Grant nu i-a pus în vedere pârâtei să solicite anularea licitației organizată de beneficiar pentru desemnarea furnizorilor, reclamanta având această obligație de a controla modul de executare a contractului, și că nici nu a solicitat rezilierea contractului pentru acest motiv, astfel încât nu se justifică cererea sa privind restituirea sumelor aferente proiectului cheltuite cu furnizorii desemnați prin licitație publică în condițiile în care nu s-a anulat licitația organizată în condițiile contractului mai sus menționat.

Din interpretarea dispozițiilor art. 18 referitor la rezilierea contractului se constată că Autoritatea Contractantă a vrut ca numai în situația rezilierii contractului să poată sancționa partea cu restituirea totală sau parțială a sumei, devreme ce restituirea sau rambursarea sumelor reprezentând finanțarea nerambursabilă este prevăzută numai la art. 11 intitulat „Rezilierea contractului”. Pe de altă parte reclamanta nu a cerut să se constate nulitatea plății efectuate în euro de către Beneficiar furnizorului SC D.D.I. SRL, ci doar restituirea sumei ca fiind efectuată în condiții de nelegalitate.

Chiar și în condițiile în care prin absurd s-ar trece peste aceste considerente se constată că la dosar există probe în sensul îndeplinirii obligațiilor contractuale și realizării întocmai a proiectului intitulat: „Înființare minipoliclinică privată” de către Beneficiar, există probe privind îndeplinirea condițiilor paragrafului 2.3 lit. a), b), c), e) sau f) din instrucțiunile pentru ofertanți respectiv declarațiile pe propria răspundere ale furnizorilor și certificatele fiscale depuse ulterior de parte pentru a aproba existența acestora din care rezultă că firmele au plătit taxele și impozitele către stat demonstrându-se astfel că nu a existat culpă și nici prejudiciu în derularea contractelor încheiate cu furnizorii care au fost desemnați prin licitația organizată în baza dispozițiilor contractuale.

Curtea constată că instanța de apel a interpretat greșit și dispoziția referitoare la plata în euro a facturii nr. 1764913 din 5 ianuarie 2004 emisă de SC D.D.I. SRL deoarece contractul nu a interzis acest mod de plată iar banca a efectuat plata, pe de o parte și pe de altă parte nu s-a constatat nulitatea plății efectuată în euro de către Beneficiar. Ca urmare, Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a interpretat dispozițiile contractuale invocate în cauză de către reclamant raportate la art. 1073 – art. 1090 C. civ. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica decizia atacată în sensul că se va respinge apelul declarat de Autoritatea Contractantă împotriva sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 468 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată și respinge apelul declarat de reclamantul M.D.L.P.L. București împotriva sentinței 1660 din 12 februarie 2007 a Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.