SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 35693/02 prezentată de Maria Nikolova KAVARDZHIKOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 4 decembrie 2007 într-o cameră compusă din P. Lorenzen, președinte, S. Botoucharova, domnii K. Jungwiert, R. Maruste, J. Borrego Borrego, R. Jaeger, dnii M. Villiger, judecători, și dnii Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 11 octombrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie cu privire la reclamantă, Maria Nikolova Kavardzhikova, este cetățean bulgar, născută în 1969 și rezidentă în Plovdiv. Guvernul bulgar ( În 1993 și 1994, reclamanta, care desfășura ca comerciant, a contractat mai multe credite bancare. În urma unui litigiu privind calcularea dobânzii împrumuturilor, reclamanta a inițiat proceduri judiciare împotriva a două bănci, în 1995 și, respectiv, în 1996, și a suspendat plățile de rambursare a împrumuturilor. În 1998, recurenta a fost acuzată de neraportarea în instanță a stării sale de insolvență, încălcarea prevăzută și reprimată de noul articol 227b din Codul Penal, în vigoare începând cu 20 decembrie 1996. Prin hotărârea din 5 mai 2000, Tribunalul Regional din Plovdiv a recunoscut recurenta vinovată că nu și-a declarat starea de insolvabilitate la instanța competentă în termenul legal de 15 zile care, în speță, având în vedere faptul că persoana în cauză era în insolvență înainte de intrarea în vigoare a articolului 227b, fugise de la data intrării în vigoare a noii dispoziții, la 20 decembrie 1996. El a condamnat-o pe reclamantă la o amendă de 50 de levs. Recurenta a introdus recursul. Prin hotărârea din 13 noiembrie 2000, instanța de apel din Plovdiv a confirmat hotărârea. Recursul în casare al reclamantei a fost respins printr-o hotărâre a Curții Supreme de Casație din 12 aprilie 2001. Invocând art. 7 din Convenție, recurenta se plânge că a fost condamnată pentru fapte. Invocând art. 6 alineatele (1) și (2), aceasta susține că aceaceasta a fost condamnată pe baza unei prezumții, stabilită prin legea comerțului, că un comerciant este în stare de insolvență atunci când a încetat să efectueze plăți. Cu toate acestea, în dreptul comercial această prezumție este reprobabilă, în timp ce instanțele penale ar fi aplicat ca o prezumție ireproșabilă, fără a-i da posibilitatea de a stabili că nu este insolvabilă. Curtea constată că, la 20 noiembrie 2006, a decis să prezinte cererea guvernului pârât. Observațiile guvernului au fost comunicate recurentei la 10 mai 2007, iar aceaceasta a fost invitată să își prezinte observațiile ca răspuns și cererile de satisfacție echitabilă. Recurenta nu a dat curs acestei scrisori. În special, aceasta nu a prezentat nici un raport, nici nu a solicitat o prelungire a termenului acordat. În aceste circumstane, i s-a trimis o scrisoare de rechemare la 24 September 2007 recomandat cu confirmare de primire. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra posibilității de eliminare a rolului prevăzut la art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Curtea arată că această scrisoare a fost primită de recurentă la 29 septembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen, prin aceste motive, Curtea decide să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte
Requête n
o
35693/02
présentée par Maria Nikolova KAVARDZHIKOVA
contre la Bulgarie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 4 décembre 2007 en une chambre composée de
:
M.
président,
M
me
MM.
M
me
MM.
juges,
et de M
me
C.
Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 11 octobre 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maria Nikolova Kavardzhikova, est une ressortissante bulgare, née en 1969 et résidant à Plovdiv. Le gouvernement bulgare («
le Gouvernement
») est représenté par son coagent, M
me
M.
Kotzeva, du ministère de la Justice.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1993 et 1994, la requérante, qui exerçait en tant que commerçante, contracta plusieurs crédits bancaires. Suite à un litige survenu au sujet du calcul des intérêts des emprunts, la requérante engagea des procédures judiciaires contre deux banques, respectivement en 1995 et en 1996, et suspendit les versements en remboursement des prêts.
En 1998, la requérante fut mise en examen pour défaut de déclaration au tribunal de son état d’insolvabilité, infraction prévue et réprimée par le nouvel article 227b du Code pénal, en vigueur depuis le 20 décembre 1996.
Par un jugement du 5 mai 2000, le tribunal régional de Plovdiv reconnut la requérante coupable de ne pas avoir déclaré son état d’insolvabilité au tribunal compétent dans le délai légal de 15 jours qui, en l’espèce, compte tenu du fait que l’intéressée était en insolvabilité avant l’entrée en vigueur de l’article 227b, avait couru à compter de l’entrée en vigueur de cette nouvelle disposition, le 20 décembre 1996. Il condamna la requérante à une amende de 50 levs.
La requérante interjeta appel. Par un arrêt du 13 novembre 2000, la cour d’appel de Plovdiv confirma le jugement.
Le pourvoi en cassation de la requérante fut rejeté par un arrêt de la Cour suprême de cassation du 12 avril 2001.
Invoquant l’article 7 de la Convention, la requérante se plaint d’avoir été condamnée pour des faits – le défaut de déclaration de son état d’insolvabilité dans un délai de 15 jours – qui, au moment où ils sont survenus, n’étaient pas constitutifs d’une infraction.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2, elle soutient qu’elle a été condamnée sur la base d’une présomption, établie par la loi de commerce, qu’un commerçant est en état d’insolvabilité lorsqu’il a cessé d’effectuer des paiements. Toutefois, en droit commercial cette présomption est réfragable, alors que les juridictions pénales l’auraient appliquée comme une présomption irréfragable, sans lui donner la possibilité d’établir qu’elle n’était pas insolvable.
La Cour note que le 20 novembre 2006, elle a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur. Les observations du Gouvernement ont été communiquées à la requérante le 10 mai 2007 et celle-ci a été invitée à présenter ses observations en réponse et ses demandes de satisfaction équitable.
La requérante n’a pas donné suite à ce courrier. En particulier, elle n’a ni présenté d’observations, ni sollicité une prorogation du délai imparti.
Dans ces circonstances, une lettre de rappel lui a été adressée le 24
septembre 2007 en recommandé avec accusé de réception. A cette occasion, son attention a été attirée sur la possibilité de radiation du rôle prévue à l’article 37 § 1 a) de la Convention. La Cour relève que cette lettre a bien été reçue par la requérante le 29 septembre 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia
Westerdiek
Peer
Lorenzen
Greffière
Président