ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2029/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 22 din 5 februarie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpatul T.V., împotriva Sentinței penale nr. 255/D din 4

octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5383/110/2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

"Prin Sentința

penală nr. 255 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosar

nr. 5383/110/2012 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul T.V., în baza art. 394 și urm. C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Dispozițiile Deciziei

nr. 36 din 14 decembrie 2009, Secțiile Unite care a stabilit că: "Cererile

repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile,

dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări

invocate în soluționarea acestora."

Având în vedere că

înscrisurile indicate în cererea de revizuire nu sunt noi, că au fost avute în

vedere de prima instanță, în apel și recurs, de toți magistrații, că ele,

așadar nu sunt noi, tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Au fost avute în

vedere și dispozițiile noi, prevăzute de C. proc. pen. în art. 403 alin. (3)

ind. 1 C. proc. pen.

Cum dispozițiile unei

astfel de decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, potrivit art.

414 C. proc. pen., în temeiul art. 394 și urm. C. proc. pen. a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.V., împotriva

Sentinței penale nr. 303/D/2008 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul

Bacău, în Dosarul nr. 3990/110/2007.

Împotriva sentinței

penale mai sus menționate a formulat, în termen legal, apel revizuentul T.V..

Apelantul revizuient

a invocat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., respectiv apariția unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la

judecarea cauzei și care fac dovada condamnării pe nedrept.

Analizând sentința

penală apelată sub aspectul motivului de apel invocat, dar și sub toate

aspectele de fapt și de drept, în baza art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel

reține următoarele:

Așa cum corect a

reținut și judecătorul primei instanțe, dispozițiile Deciziei nr. 36 din 14

decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile în cauza

de față, având în vedere cererile repetate de revizuire formulate de recurent

privind același motiv, temei legal și apărări. Astfel, prin decizia mai sus

precizată s-a statuat că "Cererile repetate de revizuire și respectiv

contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane,

de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora".

Motivul de revizuire

invocat prin cererea scrisă, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", a fost detaliat prin

cererea formulată, în sensul că, încă de la începutul urmăririi penale

recurentul nu și-a dorit altceva decât intrarea în legalitate a proprietarului

și remedierea celor trei abateri constatate. Acesta a fost motivul pentru care

a luat banii respectivi, în vederea efectuării expertizei tehnice necesare la

cartea imobilului.

În susținerea cererii

sale de revizuire, T.V. a depus în copie mai multe înscrisuri.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 394 C. proc. pen.

Conform prevederilor

art. 393 C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere

a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Motivul de revizuire

invocat de către recurent, respectiv cel prevăzut la alin. (1) lit. a) al

dispozițiilor procesual-penale anterior invocate se referă la fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Potrivit doctrinei și

practicii judiciare "constituie fapte sau împrejurări" orice

întâmplare, situație ori stare care, în mod autonom sau coroborat cu alte

probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii judecătorești criticate.

Pentru realizarea

condițiilor de revizuire potrivit temeiului juridic invocat, acestea trebuie să

fie "noi", în sensul că nu au fost cunoscute de către instanță.

Pentru a se reține

existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., faptele sau împrejurările noi trebuie să îndeplinească cumulativ două

condiții: să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au

fost avute în vedere la soluționarea cauzei și respectivele fapte să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare, conducând la o soluție diametral opusă,

respectiv de achitare.

Ori, în situația

dată, aspectele așa-zis noi prezentate de apelantul revizuient se referă la o

corespondență pe care apelantul revizuent a purtat-o ulterior cu Inspectoratul

de Stat în Construcții referitor la locuința lui R.C., aceste înscrisuri exced

în totalitate cadrului procesual penal inițial și faptei pentru care T.V. a

fost trimis în judecată și condamnat definitiv de instanța de judecată - Tribunalul

Bacău, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de

art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, constând în aceea că, în calitate de inspector de specialitate în

cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții - Inspectoratul Teritorial în

Construcții Bacău, având atribuții de control, în luna aprilie 2007, a pretins

și primit în total 200 euro și 650 RON, precum și bunuri (o sticlă de 0,7 l

coniac A.") de la denunțătorul R.C., pentru a nu-și îndeplini îndatoririle

de serviciu, respectiv acelea de a sancționa contravențional denunțătorul, și

de a-i solicita să respecte normele ce reglementează activitatea în

construcții.

Înscrisurile invocate

de apelantul revizuent nu îndeplinesc nici condiția referitoare la caracterul

lor substanțial, eficiența lor probatorie. Astfel, acestea nu au capacitatea de

a dovedi unele aspecte esențiale, respectiv inexistența faptei sau nevinovăția

autorului.

La stabilirea

vinovăției lui T.V. s-au avut în vedere de către instanțele de judecată toate

apărările acestuia în sensul celor arătate în cererea de revizuire. Audiat și

la Tribunal a declarat că: "acești bani mi-au fost oferiți cu titlu de

avans pentru onorariul unui expert tehnic, care urma să întocmească o expertiză

necesară edificării unei construcții'".

Pe parcursul

procesului penal, atât la judecata în fond, cât și în căile de atac,

revizuentul și-a susținut nevinovăția pe aceeași teză probatorie ce a fost

analizată de către instanțele de judecată. În apărarea sa s-au audiat martori

și au fost depuse înscrisuri.

Readministrarea

probatoriului ori reaprecierea acestuia în calea de atac a revizuirii, așa cum

solicită T.V. prin cererea sa, nu este posibilă, ci doar examinarea faptelor

sau împrejurările noi, descoperite ulterior judecării cauzei.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele

scrise, prevederile pct. 17 ale art. 385 ind. 9 din C. proc. pen., dar vizând,

în fapt, achitarea sa, pentru motivul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen.

La prezentarea

ulterioară dezbaterilor, recurentul revizuent a arătat că susține memoriul de

la dosar și solicită achitarea sa.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, lege care a fost publicată în M. OF. nr. 89/12.02.2013.

Potrivit art. 78 din

Constituția României, "Legea se publică în M. Of. al României și intră în

vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în

textul ei". Față de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este

prevăzută o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecință,

că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Prezentul recurs

vizează Decizia penală nr. 22 din 5 februarie 2013 pronunțată la 5 februarie

2013 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și este promovat în termen de

revizuientul T.V., la data de 12 februarie 2013.

Astfel, în primul

rând, trebuie remarcat că, în raport de data pronunțării hotărârii atacate, în

speță are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispozițiile

privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu

modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în

vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de

judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului.", rezultând, pe cale de consecință că analiza prezentului

recurs se subsumează dispozițiilor privind cazurile de casare prevăzute în C.

proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma

anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

În speță, recursul a

fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege și, cu ocazia dezbaterilor,

s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 C. proc. pen.,

care se referă la greșita încadrare juridică care ar fi fost dată faptei

săvârșite.

Se observă însă că

motivarea în fapt a recursului se referă la solicitarea de achitare, pentru

motivul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care, din punct de

vedere legal, se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C.

proc. pen. Față de aceste aspecte, inclusiv față de solicitarea de achitare a

revizuientului, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează

din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind

vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca

inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Pe de altă parte, din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune

revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de

lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă

sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile

invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună

revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost avute în

vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal.

În consecință,

recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul T.V.

Împotriva Deciziei

penale nr. 22 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Procesat de GGC - CL