ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2029/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 22 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul T.V., împotriva Sentinței penale nr. 255/D din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5383/110/2012. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: "Prin Sentința penală nr. 255 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosar nr. 5383/110/2012 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.V., în baza art. 394 și urm. C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele: Dispozițiile Deciziei nr. 36 din 14 decembrie 2009, Secțiile Unite care a stabilit că: "Cererile repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora." Având în vedere că înscrisurile indicate în cererea de revizuire nu sunt noi, că au fost avute în vedere de prima instanță, în apel și recurs, de toți magistrații, că ele, așadar nu sunt noi, tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Au fost avute în vedere și dispozițiile noi, prevăzute de C. proc. pen. în art. 403 alin. (3) ind.

1 C. proc. pen. Cum dispozițiile unei astfel de decizii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, potrivit art. 414 C. proc. pen., în temeiul art. 394 și urm. C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.V., împotriva Sentinței penale nr. 303/D/2008 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 3990/110/2007. Împotriva sentinței penale mai sus menționate a formulat, în termen legal, apel revizuentul T.V.. Apelantul revizuient a invocat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv apariția unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la judecarea cauzei și care fac dovada condamnării pe nedrept.

Analizând sentința penală apelată sub aspectul motivului de apel invocat, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel reține următoarele: Așa cum corect a reținut și judecătorul primei instanțe, dispozițiile Deciziei nr. 36 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile în cauza de față, având în vedere cererile repetate de revizuire formulate de recurent privind același motiv, temei legal și apărări. Astfel, prin decizia mai sus precizată s-a statuat că "Cererile repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora". Motivul de revizuire invocat prin cererea scrisă, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", a fost detaliat prin cererea formulată, în sensul că, încă de la începutul urmăririi penale recurentul nu și-a dorit altceva decât intrarea în legalitate a proprietarului și remedierea celor trei abateri constatate. Acesta a fost motivul pentru care a luat banii respectivi, în vederea efectuării expertizei tehnice necesare la cartea imobilului. În susținerea cererii sale de revizuire, T.V. a depus în copie mai multe înscrisuri. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 394 C. proc. pen. Conform prevederilor art. 393 C. proc. pen.

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii când: s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Motivul de revizuire invocat de către recurent, respectiv cel prevăzut la alin. (1) lit. a) al dispozițiilor procesual-penale anterior invocate se referă la fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare "constituie fapte sau împrejurări" orice întâmplare, situație ori stare care, în mod autonom sau coroborat cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii judecătorești criticate. Pentru realizarea condițiilor de revizuire potrivit temeiului juridic invocat, acestea trebuie să fie "noi", în sensul că nu au fost cunoscute de către instanță. Pentru a se reține existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările noi trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și respectivele fapte să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, conducând la o soluție diametral opusă, respectiv de achitare.

Ori, în situația dată, aspectele așa-zis noi prezentate de apelantul revizuient se referă la o corespondență pe care apelantul revizuent a purtat-o ulterior cu Inspectoratul de Stat în Construcții referitor la locuința lui R.C., aceste înscrisuri exced în totalitate cadrului procesual penal inițial și faptei pentru care T.V. a fost trimis în judecată și condamnat definitiv de instanța de judecată - Tribunalul Bacău, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții - Inspectoratul Teritorial în Construcții Bacău, având atribuții de control, în luna aprilie 2007, a pretins și primit în total 200 euro și 650 RON, precum și bunuri (o sticlă de 0,7 l coniac A.") de la denunțătorul R.C., pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, respectiv acelea de a sancționa contravențional denunțătorul, și de a-i solicita să respecte normele ce reglementează activitatea în construcții. Înscrisurile invocate de apelantul revizuent nu îndeplinesc nici condiția referitoare la caracterul lor substanțial, eficiența lor probatorie.

Astfel, acestea nu au capacitatea de a dovedi unele aspecte esențiale, respectiv inexistența faptei sau nevinovăția autorului. La stabilirea vinovăției lui T.V. s-au avut în vedere de către instanțele de judecată toate apărările acestuia în sensul celor arătate în cererea de revizuire. Audiat și la Tribunal a declarat că: "acești bani mi-au fost oferiți cu titlu de avans pentru onorariul unui expert tehnic, care urma să întocmească o expertiză necesară edificării unei construcții'". Pe parcursul procesului penal, atât la judecata în fond, cât și în căile de atac, revizuentul și-a susținut nevinovăția pe aceeași teză probatorie ce a fost analizată de către instanțele de judecată. În apărarea sa s-au audiat martori și au fost depuse înscrisuri.

Readministrarea probatoriului ori reaprecierea acestuia în calea de atac a revizuirii, așa cum solicită T.V. prin cererea sa, nu este posibilă, ci doar examinarea faptelor sau împrejurările noi, descoperite ulterior judecării cauzei. Împotriva deciziei mai sus menționate a declarat recurs revizuientul, invocând, în motivele scrise, prevederile pct. 17 ale art. 385 ind. 9 din C. proc. pen., dar vizând, în fapt, achitarea sa, pentru motivul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. La prezentarea ulterioară dezbaterilor, recurentul revizuent a arătat că susține memoriul de la dosar și solicită achitarea sa. Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed: Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. OF. nr. 89/12.02.2013. Potrivit art. 78 din Constituția României, "Legea se publică în M. Of.

al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". Față de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecință, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013. Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 22 din 5 februarie 2013 pronunțată la 5 februarie 2013 de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și este promovat în termen de revizuientul T.V., la data de 12 februarie 2013. Astfel, în primul rând, trebuie remarcat că, în raport de data pronunțării hotărârii atacate, în speță are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1) Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc.

pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.", rezultând, pe cale de consecință că analiza prezentului recurs se subsumează dispozițiilor privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. În speță, recursul a fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege și, cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 C. proc. pen., care se referă la greșita încadrare juridică care ar fi fost dată faptei săvârșite.

Se observă însă că motivarea în fapt a recursului se referă la solicitarea de achitare, pentru motivul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care, din punct de vedere legal, se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. Față de aceste aspecte, inclusiv față de solicitarea de achitare a revizuientului, trebuie precizat că judecarea prezentului recurs se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei. Pe de altă parte, din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate. Potrivit textului de lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal.

În consecință, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul T.V. Împotriva Deciziei penale nr. 22 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Procesat de GGC - CL