ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2014

HOTĂRÂRE
22.05.2014
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2043 din 12

decembrie 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în Dosarul nr. 3985/100/2011

s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, și s-a

respins acțiunea formulată de reclamantele Confederația Națională a Sindicatelor

Libere din România-Frăția, Confederația Națională Sindicală "Cartel

Alfa", Confederația Sindicatelor Democratice din România și Confederația

Blocului Național Sindical, în contradictoriu cu pârâta SC U. Reșița SA

(societate în insolvență).

Reclamantele au fost

obligate să achite pârâtei suma de 10.000 RON, cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

reclamanta Confederația Blocul Național Sindical împotriva acestei sentințe a

fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia

civilă nr. 117/2013 din 11 octombrie 2013, reținându-se, în esență, că

apelanta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru

și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul

stabilit, astfel că s-a aplicat sancțiunea anulării apelului în conformitate cu

prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru.

Împotriva acestei

decizii reclamanta Confederația Blocul Național Sindical a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs indicat, recurenta a arătat, în esență, că decizia atacată

este dată cu aplicarea greșită a art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (5) din

Legea nr. 147/1996, precum și a dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 54/2003.

Recurenta susține că

taxa judiciară de timbru se calculează și se stabilește în funcție de normele

legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, iar la

data promovării acțiunii și a stabilirii taxei de timbru erau în vigoare

dispozițiile art. 54 din Legea nr. 54/2003, normă legală abrogată la data de 13

mai 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 62/2011, iar acțiunea a fost

înregistrată anterior datei de 13 mai 2011.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata pârâtă SC U.

Reșița SA, prin administrator judiciar VF I. SPRL, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este

fondat pentru următoarele considerente:

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă

vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze,

recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și ale art. 54 din Legea nr. 54/2003.

Este adevărat că

potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru se sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de

plată a taxei judiciare de timbru în cuantum legal, până la termenul stabilit

de instanță, însă potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 54/2003 în

vigoare la data promovării acțiunii, respectiv 4 mai 2010, cererile și actele

de procedură ale organizațiilor sindicale în fața instanțelor judecătorești sau

actele de procedură întocmite pentru acestea sunt scutite de taxă de timbru.

Din interpretarea

prevederilor art. 54 din Legea nr. 54/2003 rezultă că beneficiază de scutirea

de la plata taxei judiciare de timbru organizațiile sindicale, indiferent de

obiectul cererilor ori acțiunilor adresate în justiție, fiind avută în vedere

doar calitatea reclamantului.

În considerarea celor

ce preced, se constată că instanța de apel în mod greșit a anulat ca netimbrat

apelul formulat de Confederația Blocul Național Sindical, motiv pentru care,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul,

va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre competentă

soluționare.

Admite recursul

declarat de reclamanta Confederația Blocul Național Sindical împotriva Deciziei

civile nr. 117/2013 din 11 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3168/2014
15 septembrie 2008 de către Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 32564/2/2005, în contradictoriu cu intimata SC R.E. SA. Împotriva acestei decizii a d
ÎCCJ 2013-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2059/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 73 din 18 iulie 2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins ca tardivă contestația la executare for
ÎCCJ 2014-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 288/2014
, că apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare, conform citației aflate la fila 5 dosar apel, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 3.773,11 lei, în cauză a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146
ÎCCJ 2013-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6008/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 979 din 6 decembrie 2012, Curtea de Cluj, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantulu
ÎCCJ 2013-04-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2013
nța atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata către aceasta a debitului de 58.000 RON, menținând-o în rest; în temeiul dispozițiilor art. 213 alin. (2) C. proc. civ., a fost obligată pâr
Sursă